ALIMENTATIA ARTIFICIALA

1. Alimentaţie enterală
2. Alimentaţie parenterală

TEMA 25 : Alimentarea prin sondă gastrică

Materiale
- de protecţie: aleză, prosoape
- sterile : sondă gastrică sau Faucher, seringi de 5-10 cm, pensă hemostatică
- nesterile : pâlnie, tăviţă renală
- bulion alimentar : să nu prezinte grunji, să fie la temperatura corpului, să aibă valoare
calorică
Pacient v. sondaj gastric
Execuţie
- în caz de stază gastrică , se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică
- se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500
ml, încălzit la temperatura corpului
- se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda
- se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar
putea fi aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă
- se extrage sonda cu atenţie
DE ŞTIUT :
la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai
mult timp pe această cale , sonda se introduce endonazal
sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile , cele de cauciuc maximum 2-3
zile fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor)
raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferinţă cu aparatul de
perfuzat utilizând vase izoterme

TEMA 26 ALIMENTAREA PRIN GASTROSTOMĂ

 deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o

sondă în cazul în care cale esofagiană este întreruptă

 în cazul stricturilor esofagiene , după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice , când
alimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică ,
alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă
  în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt
introduse cu ajutorul unei seringi sau prin pâlnie
 respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în
cazul alimentaţiei prin sondă gastrică
 alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite , după orarul de
alimentaţie al pacienţilor , încălzite la temperatura corpului
 cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml
 după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora
 tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prlinge
adesea pe lângă sondă , provocând uneori leziuni apreciabile
 de aceea , regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent
protector şi antimicrobian, pansată steril cu pansamentb absorbant

TEMA 27 CAILE DE HIDRATARE ALE ORGANISMULUI

Căile de hidratare sunt: orală, duodenală, rectală, subcutanată, intravenoasă, intraosoasă,
intramusculară
Orală
 calea fiziologică de administrare a lichidelor
 declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe, funcţie
necesară absorbţiei lichidelor
 se renunţă la această cale în caz de:
 vărsături
 tulburări de deglutiţie
 stenoză pilorică şi esofagiană
 negativism total din partea pacientului
Duodenală
 administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală Einhorn
 lichidele se administrează picătură cu picătură într-un ritm de 60-100/min
 se menţine temperatura lichidului în timpul administrării
Rectală
 se face prin clismă, picătură cu picătură, sau clisme Katzenstein: se poate asigura
hidratarea pe o perioadă scurtă de timp
 în rect se resorb numai soluţii izotonice, de aceea hidratarea pe cale rectală se face
numai cu soluţie de clorură de sodiu 9‰ , glucoză 47 ‰
 clisma hidratantă este precedată de o clismă evacuatoare
  în locul irigatorului se foloseşte un termos
 se foloseşte sondă Nélaton care se introduce în rect în profunzime de 10-15cm, după
ce sonda a fost lubrifiată cu vaselină
 poziţia pacientului este în decubit dorsal, cu membrele inferioare în uşoară abducţie
sau în decubit lateral cu mb. inf. în flexie
 temp. lichidului tb. menţinută constantă la ≈ 34-37ºC
 rata de flux este de 60pic./min.
 cantitatea totală adm. o dată nu tb. să depăş. 500ml , iar /24h ≤ 1,5-2l
 administrarea prea rapidă a lichidelor poate să dea senzaţia de colici, tenesme şi
senzaţia de eliminare a lichidelor introduse
Subcutanată
 se face prin perfuzii
 poz. pacientului: decubit dorsal
 loc. de elecţie: faţa externă a coapsei, flancuri, peretele abdominal anterior, regiunea
submamară sau pectorală
 dacă se lucrează cu 2canule, vor fi introduse în locuri simetrice
 tegumentele regiunii alese se dezinfectează ca pentru orice intervenţie şi se izolează
cu câmpuri sterile
 rata de flux: 60-80pic./min. cu 1 ac şi 120-180pic./min cu 2 ace
 resorbţia este lentă, iar cantităţile mai mari se resorb greu
 poate determina accidente:
 necroza ţesuturilor prin compresiune
 coagularea ţesuturilor (când temperatura este prea înaltă)
 flegmoane
 complicaţii septice
 rămâne tumefacţie care se resoarbe în câteva ore
Perfuzia intravenoasă
- pentru echilibrare hidroionică şi volemică
- introducerea lichidelor în venă se face direct prin canule metalice fixate în
venă, canule de material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor
sau prin denudare de venă
Intraosoasă
 Dacă nu se pot aborda venele bolnavului hidratarea se va efectua şi pe cale intraosoasă.
 Canula prin care se va scurge lichidul de perfuzie se va introduce în spongioasa oaselor
superficiale : capul sternului, condrilii femurali, creasta iliacă 
 După îndepărtarea mandrinului se verifică poziţia acului injectând în cavitatea medulară
0,5-1 ml ser fiziologic.
 După efectuarea tehnicii se racordează canula la aparatul de perfuzie pregătit la fel ca şi
pt. perfuzia i.v.
 Viteza de pătrundere a lichidului nu trebuie să depăşească 60 pic./min., iar lichidul de
perfuzie se împrăştie în lacunele sanguine din ţesutul osos de unde pătrunde în circulaţia
generală.
 Înfundarea aparatului cu microorganisme sau substanţe expune bolnavul la urmări fatale.
Intramusculară
Se administrează vitamine prin injecţie i.m.