Universitatea Transilvania Brașov

DEPARTAMENTUL DE FORMARE AL PROFESORILOR

Programul de studii psihopedagogice în vederea certificării pentru

profesia didactică – Nivelul II

Materia: Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților

Cursant: Tataru Laurențiu Dumitru

Studiu de caz nr. 3

Ştefania este elevă în clasa a X-a la un liceu din Brașov . Aceasta provine dintr-o familie cu
situaţie financiară bună.
La şcoală este considerată un elev model de către profesori, aceasta fiind şefa clasei.

Ştefania suferă foarte mult pentru că unii colegi o tachinează din cauza faptului că are cateva kg
în plus. Unii dintre colegi au poreclit-o ,,balena ucigas㔺i ,,tocilară” din cauza faptului că învaţă foarte
bine, este activă la ore şi profesorii o apreciază.

Este foarte vigilentă la reacţiile colegilor care o tachinează, mai ales atunci când ea răspunde la
solicitările profesorilor. Nu se simte deloc bine la şcoală din cauza colegilor. Singurul loc în care se
simte bine este acasă, închisă în cameră, în faţa calculatorului.

Părinţii stau foarte mult la serviciu, iar când ajung acasă obosiţi, petrec foarte puţin timp
împreună cu Ştefania.

În ultima perioadă, adolescenta nu mai manancă, sperând ca va slăbi dacă se înfometează. Se

cântăreşte în fiecare zi ca să vadă cât a mai slăbit. Părinţii nu ştiu de situaţia fetei de la şcoală. Este
foarte afectată de ridiculizările din partea colegilor.

Profesorii sunt foarte nemultumiţi pentru că Ştefania a început să fie dezinteresată de şcoală,
având rezultate în consecinţă.

I. Analiza psihologică:

Ştefania are parte de o copilărie fără regulile necesare unei convieţuiri corecte în familie, în
şcoală, în societate, fără limite stabilite, ceea ce face ca acesta să îşi adopte singură comportamentul
după cum vrea sau după modelul grupului la care îşi doreşte cu ardoare să adere în funcţie de factorii
favorizanţi ai modelului sau grupului.

Ea ia singură decizii, nu ştie cum să îşi controleze comportamentul, are un autocontrol slab,
relaţia dintre părinte şi copil e inexistentă, fiecare face ce vrea.
Insuficienta monitorizare a sa, necentrarea pe abilităţile privind comunicarea eficientă, fac ca Ştefania
să alunece uşor către izolare şi nemulţumire de sine.

Nişte părinţi toleranţi (pentru care totul îi este permis copilului fără a i se cere nimic în schimb)
fac ca în aceste condiţii, copiii să fie nesiguri, confuzi, fiind mai uşor tentaţi să înlocuiască grija
maternă cu hrănitul compulsiv (Ştefania mănâncă mai mult pentru a înlocui iubirea părinţilor).

Fire perfecţionistă, Ştefania a suprainvestit în rolul de elev model în detrimentul oricărui alt rol,
ceea ce a condus la o izolare treptată de colegi.
Deşi are note foarte mari şi este apreciată de profesori, fiind şi şefa clasei, Ştefania nu se poate integra
în colectiv, fiind deseori victima ridiculizării colegilor din cauza apectului fizic.

Nu are încredere în sine, având permanent nevoie de aprecieri. Performanţele şcolare nu o

mulţumesc, ea vrea să se identifice cu ¨cerinţele ¨ grupului.

Are o personalitate dizarmonică, anxioasă, narcisistă şi depresivă, care o predispune spre

dismorfofobie.

Simte nevoia unei schimbări pentru a avea viaţă socială şi pentru a-i creşte stima de sine, astfel
Ştefania a decis sa recurgă la diete drastice, înfometându-se. Grija de a se cântări zilnic denotă că are o
personalitate obsesiv compulsivă.

Dietele drastice s-au dovedit vătămătoare pentru sănătatea sa şi i-au influenţat în mod negativ
performanţele şcolare. Părinţii sunt prea preocupaţi de serviciu şi au ignorat angoasele Ştefaniei, ceea
ce a dus la lipsa motivaţiei sale de a învăţa.

II. Cauzele care au generat situaţia:

Situaţia în care se află Ştefania relevă procesele ample şi de profunzime care duc la dezvoltarea
deosebită a personalităţii adolescenţilor. Apar manifestările caracteristice intensificării conştiinţei de
sine (analiza situaţiei în care se află şi trăirea ei cu intensitate şi nemulţumire).

Imaginea de sine şi identitatea de sine sunt mai clarificate datorită intensificării conştiinţei de
sine şi a intensificării trebuinţelor de autoafirmare şi autorealizare, sprijinite de autocunoaştere.

Ştefania simte că posibilităţile nu-i permit construirea idealului de viaţă, care este aspiraţia de
bază în adolescenţă. Motivaţia, acum are ca structuri de vârf trebuinţele de autoafirmare şi autorealizare
şi cele de clarificare a identităţii de sine.

Ea a suprainvestit într-un singur rol, dar performanţele sale şcolare sunt doar o
pseudocompensare a absenţei altor surse de satisfacţie (lipsa prietenilor, a sprijinului afectiv al
familiei).
 Este perfecţionistă şi narcisistă, îşi doreşte să aibă cele mai strălucite rezultate şcolare, dar şi să
aparţină unui grup.

La această vârstă începe efortul adolescentului pentru depăşirea identificării cu părinţii, ieşirea
de sub tutela familiei, concomitent cu recunoaşterea importanţei grupului de prieteni, conştiinţa
apartenenţei la generaţie, dar şi presiunea grupului.

Totodată în acest stadiu încep să acţioneze lărgirea foarte mare a relaţiilor şi a experienţei
personale, dar şi atenta recepţionare a atitudinilor celor din jur faţă de ei.

Imposibilitatea de a gestiona relaţia cu colegii de şcoală, şi de a se integra într-un grup au

determinat-o pe Ştefania să se refugieze în mediul virtual, petrecând cea mai mare parte a timpului liber
pe calculator.

Lipsa de încredere în sine a condus la întreţinerea comportamentului de autosabotare

(autoflagelare), Ştefania înfometându-se, sperând sa slăbească într-un timp scurt. Are convingerea
neraţională că dacă va fi slabă, toate angoasele şi criza existenţială pe care o traversează va dispărea.

În ceea ce priveşte imaginea de sine, eul social care a traversat în stadiul anterior o perioadă
complexă datorită integrării în grupuri, este mai clar în adolescenţă (ştiu ce loc ocupă în grup şi de ce
popularitate se bucură).

Adolescenta reacţionează supradimensionat la jignirile colegilor săi din cauza legăturii dintre
sentimente şi raţionamente. Pe fondul neîncrederii în sine a apărut şi teama de inadecvare, iar Ştefania
decide să recurgă la diete de slăbit drastice, sperând ca astfel colegii nu o vor mai hărţui şi ironiza.

Se dovedeşte în cazul său trăirea unei vieţi afective mai intensă şi mai diversificată. Se constată
o iritabilitate, instabilitate, caracteristice manifestării emoţiilor şi care se pot afla la baza temei
accentuate de eşec. Trăieşte mai nuanţat şi mai profund succesul şi eşecul pentru că propriul eu este
mai implicat în obţinerea acestora. Bucuriile şi tristeţile sunt legate de calitatea relaţiilor cu profesorii
şi colegii.
 Personalitatea dobândeşte în adolescenţă toate componentele şi ajunge la o organizare unitară şi
originală la fiecare, dar fragilă, ceea ce necesită încă un sprijin important din partea familiei (ceea ce la
Ştefania nu găsim) şi a instituţiilor educative.

Cu toate că grupurile de prieteni au o influenţă covârşitoare în subiecte precum moda şi

comportamentul social, cercetările sugerează că părinţii rămân pentru adolescent principalul punct de
referinţă, mai ales în ceea ce priveşte educaţia şi moralitatea.

După cum ilustrează acest caz, lipsa de implicare a părinţilor afectează comportamentul
copiilor. Lipsa controlului din partea părinţilor asupra copilului a creat o adaptare dezordonată la viaţă
a adolescentei Ştefania.

III. Planul de intervenţie:

Adolescenţii au nevoie de apreciere, apartenenţă, competenţă şi contribuţii.

Personalitatea încă fragilă, necesită un sprijin important din partea familiei, a instituţiilor
educative şi a societăţii, în general.

Comunicarea şi interacţiunea deficitară între părinţi şi copii reprezintă factori familiali de risc,
în timp ce comunicarea şi interacţiunea bună între părinţi şi copii, relaţiile apropiate, deschise şi
afectuoase din familie sunt factorii familiali de protecţie.

Pe de altă parte, există factori de protecţie care reduc riscurile apariţiei de comportamente
nesănătoase în familie, cum ar fi relaţiile apropiate dintre părinţi şi copii, oferirea sprijinului copiilor
atunci când au nevoie, încurajarea copilul să vorbească despre propriile opinii şi sentimente; reguli
clare şi stabile în familie, metode de educare pozitive, implicare în viaţa copiilor. Părinţi trebuie să-i
ofere un suport real Ştefanei şi să fie un model prin atitudinea şi comportamentul lor. De aceea, părinţii
Ştefaniei au un rol important în remedierea situaţiei de criză în care se află fiica lor.

Dirigintele sau consilierul psihologic al şcolii trebuie să vorbească părinţilor săi despre factori
familiali de protecţie şi trebuie să fie încurajaţi să se implice activ în viaţa Ştefaniei, fără a o sufoca.
 Copilul trebuie să ştie că părinţii se interesează de el şi sunt preocupaţi de locul unde se află şi
ce face de-a lungul zilei acasă, la şcoală (în clasă şi în curtea şcolii, cum învaţă, dacă îşi face temele,
dacă chiuleşte de la şcoală), la activităţile extraşcolare (în timpul liber (unde merge şi cu cine, ce
anturaj are, cum se comportă prietenii săi etc.).

De asemenea, li se va explica părinţilor importanţa regulilor , factorii de risc şi de protecţie în

familie şi necesitatea cunoaşterii semnelor, simptomelor (pentru a nu face o interpretare greşită a
comportamentului fiicei lor).

Părinţii sunt cele mai importante persoane pentru copiii lor, iar copiii vor ţine seama de opinia
părinţilor cu privire la ce este bine sau rău, sănătos sau periculos, atunci când există o bună comunicare
între părinţi şi copii. Ei vor trebui să vorbească săptămânal cu dirigintele pentru a afla cum se descurcă
Ştefania la şcoală, dacă lipseşte sau nu îşi face temele.

Să nu confundăm însă, o atentă supraveghere cu o lipsire totală de libertate sau cu sufocarea

adolescentei.

Ca orice adolescent, Ştefania simte nevoia să poată lua decizii în legătură cu petrecerea timpului
liber. Sarcina părinţilor este să o ajute să ia deciziile corecte, să le pună în aplicare şi nu să-i dictăm
modul în care îşi organizează timpul.

Trebuie să se ajungă, în timp, la un echilibru între atenţia acordată adolescentei prin

supraveghere (de care copilul are nevoie şi pe care o apreciază, chiar dacă uneori lucrurile par a sta
invers) şi o oarecare doză de libertate, dată cu creşterea în vârstă a copilului.

Cu timpul Ştefania va trebui să înveţe că stă în puterea ei să facă eforturi, să se mobilizeze

pentru a obţine schimbările pe care le doreşte. Se apelează la creşterea capacităţilor autoreglatoare.

Ştefania va trebui să fie încurajată să renunţe la dietele drastice de slăbit, să mănânce sănătos şi
să practice un sport pentru a ajunge la greutatea corporală dorită. Vizita la un medic nutriţionist o va
ajuta pe Ştefania să găsească un plan de alimentare sănătos, pentru a putea slăbi pe termen lung, fără
să-i fie afectată sănătatea.
 De asemenea, părinţii şi profesorii trebuie să o impulsioneze să se implice în diverse activităţi
de socializare, extraşcolare în timpul liber (excursii, vizite la muzeu, teatru, cinema etc.) şi să reducă
timpul pe care-l petrece în mediul online.

Este necesar ca dirigintele clasei şi consilierul psiholog al Ştefaniei să contribuie la menţinerea

unei climat pozitiv la nivelul clasei. Pentru aceasta, ar putea sa organizeze întruniri cu elevii clasei în
care să le explice consecinţele bullyingului.

În cazul pe care-l discutăm nu numai Ştefania trebuie să-şi schimbe comportamentul şi modul
de gândire, dar şi colegii de clasă ai acesteia. Hărţuirea repetată şi izolarea colegei lor trebuie să
înceteze, pentru ca Ştefania să poată depăşi situaţia de criză în care se află.

Bibliografie:
1. Crețu Tinca, Psihologia adolescentului şi adultului, Program de conversie profesională la nivel
postuniversitar pentru cadrele didactice din ţnvăţământul preuniversitar, 2011
2. Muntean, A. (2009).Psihologia dezvoltării umane. Polirom.
3. Şchiopu, U., & Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor: ciclurile vieţii. Editura Didactică şi
Pedagogică.