Universitatea Titu Maiorescu.

FSCRI/Departamentul de Specialitate cu Profil

Psihopedagogic
Disciplina: Psihologia Educației
Tema Referat: Abordări specifice ale violenței și agresivității în mediul școlar; cauzele
agresivității, prevenirea și stăpânirea violenței în mediul școlar.
Profesor evaluator: Prof.univ.dr. MIHAI PUIU
Student: SCARLAT MARIA-DENISA ciclul:
Sesiunea 2022 Februarie
 Abordări specifice ale violenței și agresivității în mediul școlar; cauzele agresivității,
prevenirea și stăpânirea violenței în mediul școlar.

,, Violence in the school environment is a real phenomenon, with various complex ways
expression. So, sometimes, the school becomes the manifestation of the conflict between
students and between teachers-students area where inappropriate behavior is observed.
Family environment is considered to be an important source of students aggression. studies
show that a large number of violent students come from dysfunctional families and live in
single parent families. sometimes school teams are composed of students from different
schools and this situation creates conflicts that progressive in violence.’’ (Natalia Mihăilescu,
Polina Lungu, Catedra de pedagogie și psihologie)

Pentru a parcurge rândurile despre tematica referatului, e nevoie, cu siguranță să definim

VIOLENȚA și AGRESIVITATEA:

VIOLENȚA- Reprezintă utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, grup, clasă

socială în scopul impunerii voinței asupra altora. (Wikipedia)
AGRESIVITATE- Este o interacțiune socială deschisă de multe ori dăunătoare, interacțiune
socială, cu intenția de a provoca daune sau alte neplăceri altui individ. Aceasta poate avea loc
fie ca un răspuns la altceva sau fără provocare. La om, frustrarea produsă de blocarea unor
obiective poate provoca agresivitate. Agresivitatea umană poate fi clasificată în agresivitate
directă și indirectă, prima fiind caracterizată printr-un comportament fizic sau verbal destinat
să provoace rău cuiva, iar a doua fiind caracterizată printr-un comportament destinat să
dăuneze relațiilor sociale ale unui individ sau a unui grup. (Wikipedia)
 Violența și agresivitatea în mediul școlar

Violența, prin complexitatea ei, este greu s-o definim, manifestându-se în diferite moduri
deoarece este asociată sau confundată cu agresivitatea.
Conform specialiștilor ,,agresivitate’’ provine din latină, mai exact sub forma de
,,adgradior’’, care pe parcurs a evoluat în ,,agredire’’, reprezentând ,,...un spirit belicos, cu
tendința de a ataca’’, mai apoi termenul a luat o nouă formă de ,,comportament distructiv și
violent orientat spre personae, obiecte sau spre sine’’ în urma încercării individului de a se
afirma, de a nu da înapoi în fața provocărilor și greutăților față de un altul sau unui grup.
Termenul de agresivitate, este și el, la rândul lui, un termen greu de definit, pus sub mai
multe forme și ințelesuri de către specialiști. Unii o definesc ca fiind o ,,tendiță’’, Laplanche
şi Pontalis spun că e „tendinţă sau ansamblu de tendinţe ce se actualizează în conduite reale
sau fantasmatice care ţintesc să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă, să-l umilească
etc. Agresiunea dispune şi de alte modalităţi decât de acţiunea motorie violentă şi distructivă;
nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildă), pozitivă, simbolică (ironia,
de exemplu) sau efectiv realizată, care să nu poată funcţiona ca agresiune" (în Dicţionar de
psihanaliză). La un moment dat, s-a propus înlocuirea termenului de agresivitate, fiind
considerat prea nedefinit, cu expresia comportamente agresive sau conduite agresive, de
către autorii francezi punându-se problema între tendință și comportament, intenție și actul
agresiv în sine, cei mai mulți dintre autori, definind agresivitatea sub semnul intenției, mai
apoi având în vedere problema dacă agresivitatea este o trăsătură înnăscută sau dobândită pe
parcurs. Astfel fiind spuse, individul se poate naște cu agresivitatea sau o poate dobândi prin
prisma diferiților factorilor înconjurători.
Sigmund Freud susține că ,,agresivitatea e o forţă endogenă, pulsională, înnăscută’’, fiind un
instinct. Adepții caracterului dobândit al agresivității, afirmă că aceasta este se produce în
funcție de situație, context, fiind o reacție a individului la condițiile de trai.
Pentru unii, agresivitatea apare din cauza unei frustrări care alimentează starea de
agresivitate, această ipoteză fiind subliniată de către cercetătorul american John Dollard, de
la Universitatea Yale, şi de colaboratorii săi. Teoria lui Dollard, fiind contestată ca fiind prea
aspră, aceasta rămâne cea mai clară privind faptul că frustrarea este cea mai importantă sursă
de alimentare a agresivității.
Experimentele lui Albert Bandura au demonstrat rolul adultului ca model în însușirea
comportamentului agresiv la copii. Agresivitatea poate avea doua direcții: una care presupune
că agresivitatea este o trăsătură internă ce ține de instinct iar cealaltă fiind una externă, care
afirmă că agresivitatea ține de învățare, se construiește și poate fi controlată.
Problema violenței în mediul școlar este evidențiată în definiția lui Eric Debarbieux care
spune astfel: „Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal,
colectiv sau social, şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi fizică,
psihică sau materială. Această dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin
folosirea forţei, conştient sau inconştient, însă poate exista şi violenţă doar din punctul de
vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenţia de a face’’, în contrast cu definiția lui
Y.A. Michaud care spune că „Violenţa apare atunci când, într-o situaţie de interacţiune, unul
sau mai mulţi actori acţionează de o manieră directă sau indirectă, unitară sau distribuită,
aducând prejudicii altora în grade variabile, fie în integralitatea lor fizică, fie în integralitatea
lor morală, fie în posesiunile lor, fie în participările lor simbolice şi culturale" Tot el ne pune
la dsipoziție 3 factori care ne ajută să întelegem mai bine definiția:
• violenţa este o situaţie de interacţiune (implicând unul sau mai mulţi actori); violenţa este o
acţiune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale etc.); aceste prejudicii se
manifestă prin diferite modalităţi (directe sau indirecte).
În schimb, pentru Florence Dardel Jaouadi, are la bază trei forme pentru a defini violența,
acelea fiind: tipul de relaţie (abuzul de putere), actorul (un individ, un grup, o colectivitate) şi
cauza (nesatisfacerea unei nevoi). De asemenea, Michel Floro are tot același număr de
criterii pentru a evidenția violența:
-criteriu de ordin topologic-care evidențiază că agresivitatea este internă iar violența este
externă
-criteriu funcțional-care prezintă agresivitatea ca pe o potenţialitate ce permite dirijarea
acţiunii, bazându-se pe analiză, proiect, gândire în timp ce violența depinde de noi
-criteriu etic-ce trimite la distincţia dintre acceptabil şi inacceptabil
În multitudinea de experimente s-a evidențiat faptul că agresivitatea ține de instinct, în timp
ce violența este bazată pe educație, context, cultură.
Tipurile de violență variază, fiind împărțite în mai multe tipologii:
-violența fizică- Chesnais spune că „violenţa în sensul strict, singura violenţă măsurabilă şi
incontestabilă, este violenţa fizică. Este un prejudiciu direct, corporal, contra persoanelor. Ea
are un triplu caracter: brutal, exterior şi dureros. Ceea ce o defineşte este utilizarea materială
a forţei"
violenţă economică- afectează și degradează bunurile materiale
violență morală-este o construcţie intelectuală ce trimite la conceptul de autoritate
Școala reprezintă mediul în care indivizii cresc, cunosc, si dezvoltă pe mai multe planuri.
Școala are întrebuințarea de a transmite elevilor sentimentul de siguranță, plăcerea de a veni
la școală și de a învăța. Violența și agresivitatea o găsim acolo unde armonia este absentă.
Violența în rândul minorilor a crescut alarmant, fiind vizibilă prin furturi, tentative de omor,
violuri, violența fizică și verbală etc. Violența în mediul școlar este un fenomen vast și este
delimitat în două situații de către Jacques Pain:
-violenţele „obiective", care sunt de ordinul penalului (crime şi delicte)
violenţele subiective, care ţin de atitudine şi afectează climatul şcolar: atitudinile ostile,
dispreţul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politeţe, absenţele de la ore, refuzul de a
răspunde la ore şi de a participa la activităţi sau ceea ce unii autori numesc atitudini
antişcolare.
Una dintre cele mai răspândite forme de violență este cea verbala, asociată cu termenul de
bullying, ce pune în lumină atacurile verbale, injurii, intimidări ce afectează psihicul,
umilințe.
Violența se poate caracteriza și prin prisma personalității individului, astfel factorii
psihologici sunt în strânsă legătură. Un exemplu de schimbare este cea a adolecenței, ce
aduce atât schimbări fizice cât și psihice. Câteva exemple în acest sens pot fi: schimbarea
anturajului, sentimentul de răcire față de cei din jur, sentimentul de rușine, timiditatea, lipsa
de comunicare. Se petrec schimbări majore mai ales în mediul școlar unde, bullyngul își face
apariția cel mai adesea iar forma de integrare ar fi look-ul, ținuta, anturajul etc, iar dacă
individul nu se ridică la standardele colectivului acesta poate deveni ușor victima bullyngului.
În această situație adolescentul poate avea schimbări de stare, când e ferivit, când poate fi
trist. Acesta are mare nevoie de încurajare, de comunicare de sentimentul de siguranță.
Cauzele violenței în mediul școlar diferă de la un mediu la altul.
Violența în mediul familial.
Ea reprezintă în cele mai multe cazuri, rezultatul comportamentului indecent al elevului în
mediul școlar. Motivele variază, individul suferind o traumă în urma unui divorț al părinților,
părinți cu tendințe de a consuma alcool, neglijarea, abuzul la care se adaugă lipsa de
comunicare, nevalorificarea individului, iar influențele din mediul școlar, cum ar fi situația
materială etc, induce către un comportament violent al elevului.
Un alt tip de influență negativă asupra elevului este disprețul profesorului față de acesta,
constând în neglijarea lui în fața întregului colectiv ce poate avea urmări grave psihice.
Diferențierile între elevi pot alimenta starea de violență a individului față de colectiv,
constând în:
-Acordarea limitată de atenție, comunicarea fiind una redusă
-Diferențierea între indivizi
-Valorificarea anumitor elevi
Toate acestea pot conduce către un comportament violent dar aici se pot preveni toate aceste
probleme prin comportamentul pozitiv al cadrului didactic vizavi de acești indivizi, prin
observarea indivizilor si apelarea la consilierul școlar, psihologul școlii, etc și acordarea
atenției, implicarea în corectarea lor printr-o atitudine pozitivă poate aduce shimbări majore.
Cadrele didactice trebuie sa ofere o atenție majoră în ceea ce constă observarea copiilor cu
anumite probleme de comportament, pornind de la acestea, continuând spre ameliorarea lor,
adoptând o atitudine de evaluare, interpretare, de decizie, anchetă, de susținere și de
comprehensiune iar în acest context este necesară adoptarea un mediu favorizant elevului.
În alte cazuri, de exemplu, toți elevii devin impulsivi și de necontrolat, profesorii au nevoie
de câteva strategii de bază:
Strategii de evitare, de moderare, de putere, de compromis, de negociere a problemei.
Astfel fiind spuse, violența în mediul școlar are rădăcini în mediile defavorizante de viață ale
indivizilor, iar în cadrul școlii, printr-o atitudine pozitivă și limpede a cadrului didactic și a
celorlalți factori ajutători (comisii, psihologi, consilieri) se pot corecta anumite
comportamente ale elevilor care trăiesc o traumă interioară.