Motivația

Fundamentele psihologiei
Curs & seminar 12
10.01.2022

Asist. univ. dr. Diana Paula Dudău

Motivația = forțele biologice, emoționale, cognitive sau sociale care energizează
și direcționează comportamentul.
Motivația este scopul sau cauza psihologică a
acțiunilor.
Principiul hedonismului = motivația principală, sau
chiar unică, a oamenilor este aceea de a simți plăcere
și de a evita durerea.
Emoțiile funcționează pe post de indicii pentru
evaluarea lumii și a ceea ce ni se întâmplă → de ex., în
zilele cu vreme bună tindem să avem un nivel mai
ridicat al satisfacției cu privire la propria viață.
Emoțiile sunt cruciale în luarea deciziilor.
Chiar și deciziile care duc la experiențe dureroase
temporare sunt alimentate de credința că rezultatul
va fi unul bun în final (va produce plăcere).
Instinctele, impulsurile și motivele sunt cele care înclină balanța către plăcere
versus durere.
Din naștere suntem înzestrați cu un anumit gen de motivație, iar
prin experiență învățăm să fim motivați (și) de alți factori.
Influențați de teoria lui Charles Darwin, unii psihologi pionieri
precum William James au susținut că motivația oamenilor rezidă
în instincte, adică în acele comportamente automate,
programate de evoluție.
Plăcere Durere
Până la începutul anilor 1900, a fost construită o listă de mii de
instincte, fiind propusă câte o de etichetă de acest gen pentru
aproape orice comportament.
Însă teoriile motivației bazate pe instinct nu aveau putere
explicativă, motiv pentru care, până în anii 1920, și-au pierdut
rapid valoarea și au fost puternic criticate de behavioriști.
Ideea generală că anumite comportamente specifice speciei
sunt înnăscute și programate genetic s-a păstrat până în zilele
noastre și o regăsim puternic în psihologia evoluționistă.
Teoriile motivației bazate pe instinct au fost înlocuite de cele bazate pe impuls.
Neobehavioriștii precum Clark Hull au sugerat că motivația se
bazează pe nevoia organismelor de a menține un anumit nivel al
parametrilor biologici (e.g., nutriție, căldură etc.).
Atunci când apar fluctuații ale acestor parametri, organismul
recepționează mesajul – i.e., impulsul ‒ că trebuie să acționeze
pentru a restabili echilibrul.
Impuls = o stare internă cauzată de nevoi fiziologice.
Homeostazie = tendința unui sistem de a acționa pentru a se
menține într-o anumită stare, de funcționare optimă.
De ex., conform teoriilor bazate pe impuls, hrana nu este o
recompensă în sine. Reducerea impulsului pentru mâncare
motivează comportamentul de a mânca.
În zilele noastre teoriile bazate pe impuls rămân utile pentru a
explica motivația din spatele unor comportamente care presupun
componente biologice ‒ cel puțin într-o anumită măsură pentru că
adesea, chiar și în cazul unor astfel de comportamente, intervin și
alți factori, diferiți de cei fiziologici.
Teoriile umaniste aduc în centru motivația inerentă de împlinire a potențialului
personal, evidențiind rolul factorilor psihologici, fără a neglija componenta
biologică a motivației.
Cel mai cunoscut model umanist al motivației este probabil
Nevoia de autoactualizare
piramida nevoilor, elaborată de Abraham Maslow.
Piramida conține la bază nevoile imediate, iar spre vârf
Nevoi de stimă
nevoile care pot fi amânate, Maslow observând că anumite
nevoi trebuie satisfăcute înaintea altor nevoi.
Nevoi de apartenență și
Regulă generală: conform lui Maslow, o anumită nevoie se iubire
activează în momentul în care nevoile situate la nivelurile
inferioare sunt satisfăcute. Nevoi de siguranță

Nevoi fiziologice
Recomandări TED ilustrative pentru motivația de supraviețuire și reproducere:

https://www.ted.com/talks/dan_dennett_cute_sexy_sweet_funny

https://www.ted.com/talks/mia_nacamulli_what_is_obesity
Recomandări TED despre tulburările de alimentație:

https://www.ted.com/talks/cameron_russell_looks_aren_t_everything_believe_me_i_m_a_model

https://www.ted.com/talks/jamie_oliver_teach_every_child_about_food

https://www.ted.com/talks/sam_kass_want_kids_to_learn_well_feed_them_well

https://www.ted.com/talks/mick_cornett_how_an_obese_town_lost_a_million_pounds

https://www.ted.com/talks/nicholas_christakis_the_hidden_influence_of_social_networks
Motivația psihologică variază în funcție de trei dimensiuni: extrinsecă versus
intrinsecă, conștientă versus inconștientă, și de tip apropiere versus evitare.
Motivația psihologică este mai degrabă unică
oamenilor, deși motivația cu substrat biologic
este aceeași și în cazul animalelor.

Există doar câteva motive biologice (i.e., mâncare,

sex, somn și alte câteva). Însă motivele
psihologice sunt extrem de numeroase, putem
spune chiar infinite.

https://www.ted.com/talks/dan_pink_the_puzzle
_of_motivation
Motivația intrinsecă vs. motivația extrinsecă
Motivația intrinsecă = motivația de a face activități
recompensatorii în sine.
Motivația intrinsecă se asociază cu o plăcere mai mare,
creativitate mai ridicată și cu mai mult efort pe direcția
îndeplinirii scopurilor.
Motivația extrinsecă = motivația de a face activități care duc
la recompense (activitățile nu sunt recompensatorii în sine).
Copiii de 4 ani care dovedesc autocontrol în amânarea
gratificațiilor tind sa fie mai inteligenți social la vârsta de 10
ani și să înregistreze o performanță școlară/academică mai
bună (Mischel, Shoda, & Rodriguez, 1989).
https://www.ted.com/talks/joachim_de_posada_don_t_eat_t
he_marshmallow
Recompensele extrinseci pot compromite recompensele
intrinseci (Deci, Koestner, & Ryan, 1999; Henderlong &
Lepper, 2002). Pe de altă parte, pedepsele pot crea o
motivație intrinsecă.
Amenințările pot crea impresia că o acțiune interzisă este dezirabilă, iar efectul lor poate
fi chiar unul paradoxal: întărirea comportamentelor pe care ar fi trebuit să le descurajeze.

Ce credeți că se întâmplă dacă părinții sunt

înștiințați că vor fi amendați cu 10$ dacă întârzie să
își ia copiii de la grădiniță?
a. Întârzierile se dublează.
b. Problema întârzierilor este rezolvată.
c. Numărul întârzierilor crește cu jumătate din
numărul inițial.
d. Numărul întârzierilor scade cu jumătate din
numărul inițial.
Răspunsul în Gneezy & Rustichini, 2000: https://www.menti.com/c4ths9qnjh
https://rady.ucsd.edu/faculty/directory/gneezy/pub/do
cs/fine.pdf
Motivația conștientă vs. motivația inconștientă
Motivație conștientă = motivele sunt conștientizate.
Motivație inconștientă = motivele nu sunt conștientizate.
Nevoia de realizare = motivația de a rezolva probleme
valoroase, cu sens. Cei care au definit pentru prima dată
acest tip de motivație sunt David McClelland și John
Atkinson.
Nevoia de realizare poate fi amorsată (primed) , adică poate
fi influențată fără ca oamenii să fie conștienți de acest lucru.
Gradul de dificultate al sarcinilor este unul din factorii care
determină măsura in care suntem conștienți de motivele care
alimentează acțiunile: atunci când sarcinile sunt ușoare,
tindem sa conștientizăm în primul rând motivele generale
(de ex., să oferim ajutor); atunci când sarcinile sunt dificile
tindem să fim conștienți în primul rând de motivele specifice
(de ex., să facem cumpărăturile pentru o persoană în vârstă).
Motivația de tip apropiere vs. motivația de tip evitare
Motivația de tip apropiere = motivația de a obține un rezultat pozitiv.
Motivația de tip evitare = motivația de a nu obține un rezultat negativ.
Autori reprezentativi pentru definirea acestor tipuri de motivație:
Andrew Elliot și Charles Carver.
Motivația de tip evitare tinde să fie mai puternică decât cea de tip
apropiere – oamenii se așteaptă ca pierderile aibă efecte emoționale
negative mai puternice decât efectele pozitive asociate cu câștigurile
de același calibru.
Tindem să ne asumăm riscuri mai mari pentru a evita o pierdere
decât pentru a obține un câștig.
Experiment aversiunea față de pierdere (Tversky & Kahneman, 1981):
Epidemia 1: https://forms.office.com/r/ETGEjDKAKy
Epidemia 2: https://forms.office.com/r/sdy9eKETKw
Totuși, puterea relativă a motivației de tip apropiere și a celei de
tip evitare variază într-o oarecare măsură de la persoană la
persoană.
Relația dintre motivație și înțelepciune

https://www.ted.com/talks/barry_schwartz_our_loss_of_wisdom
 Gândiți-vă la o abilitate pe care ați vrea să o
îmbunătăţiți sau la ceva nou ce v-ar plăcea să învățați.

Ce şanse de reuşită credeți că aveți?

Teoria mindseturilor, elaborată de Carol Dweck evidențiază modul în care credinţele
referitoare la maleabilitatea propriilor abilităţi şi atribute influențează motivația.

Mindsetul fix = atributele personale şi abilităţile sunt

prestabilite şi de neschimbat.

Mindsetul de creştere = atributele şi abilităţile sunt

potenţiale, se pot dezvolta/îmbunătăţi prin efort,
antrenament şi educaţie.

Prezentare TED obligatorie:

https://www.ted.com/talks/carol_dweck_the_power_of_b
elieving_that_you_can_improve

(Dweck, 2006; Dweck, 2010) Carte recomandată

Reguli de viaţă în funcţie de mindset (e.g., Dweck, 2009)

Mindsetul fix
Ai grijă să pari talentat/competent!
Nu munci/exersa prea mult.
Când ai un eşec, fugi sau ascunde-ţi limitele.
Mindsetul de creştere
Învaţă, învață, învaţă!
Munceşte cu pasiune şi dedicare; efortul e cheia.
Acceptă că ai greşit şi confruntă-ţi limitele.

https://www.mindsetworks.com/free-resources/default#TeachersDiv
Stereotipurile despre sine pot duce la profeții autoîmplinite.
Stereotipuri = scheme referitoare la grupuri de oameni.
Scheme = credințe sau cunoștințe despre oameni, obiecte, situații s.a.,
stocate în memorie într-o manieră organizată. Schemele ne ajută să ne
amintim caracteristicile remarcabile sau esențiale, crescând, în general,
eficiența procesării informațiilor.
Stereotipurile pot fi negative sau pozitive și se pot manifesta conștient
sau inconștient.
Ca urmare a simplificării realității, schemele și stereotipurile pot duce la
interpretări și evaluări eronate ale oamenilor și situațiilor sociale.
Stereotipurile pot fi asociate cu un lanț de comportamente care îi fac pe
ceilalți să se comporte concordant cu stereotipurile deși, inițial, acele
stereotipuri nu erau valabile. Acest efect se numește profeție
autoîmplinită. Toate aceste procesări se întâmplă, de regulă, la nivel
inconștient.
Amenințarea stereotipului = simpla identificare cu un stereotip poate
crește nivelul de anxietate al persoanei și îi poate reduce performanța
cognitivă, determinând rezultate mai slabe în activitățile asociate cu acel
stereotip.
A class divided

https://www.pbs.org/wgbh/frontline/film/class-divided/
Notă
Imaginile folosite în această prezentare au fost descărcate de pe https://pixabay.com/, Wikipedia
sau Wikimedia Commons, au fost obținute prin print screen sau au fost decupate din diverse cărți
strict în scop educațional.