Limbajul și gândirea

Fundamentele psihologiei
Curs & seminar 10
20.12.2021

Asist. univ. dr. Diana Paula Dudău

Limbajul presupune două aspecte: producerea și înțelegerea.
Limbajul = un sistem cu mai multe niveluri, care leagă
gândirea de vorbire prin intermediul cuvântului și al
unităților propoziționale.
Nivelurile limbajului:
Unități propoziționale

Cuvintele, prefixele și sufixele

Fonemele

Structurarea pe mai multe niveluri și productivitatea sunt caracteristici specifice

limbajului uman, general valabile.

Productivitatea limbajului – regulile permit combinarea unităților unui nivel, ceea

ce duce la un număr mult mai vast de unități specifice nivelului următor.
 Înțelegerea unei propoziții este inversuI producerii unei propoziții.
Nivelurile limbajului:

Înțelegerea propoziției
Producerea propoziției

Unități propoziționale

Cuvintele, prefixele și sufixele

Fonemele

Adesea, contextul este cel care face ca ceea ce urmează să fie spus să fie predictibil → înțelegerea
presupune atât o procesare ascendentă, cât și o procesare descendentă.
În unele situații, înțelegerea limbajului e aproape imposibilă în afara contextului.
Pentru a înțelege o propoziție e foarte important să înțelegem și intenția interlocutorului,
interlocutorul fiind o parte extrem de importantă din context.
Limbajul presupune două aspecte: producerea și înțelegerea.

https://www.ted.com/talks/steven_pinker_what_our_language_habits_reveal

https://www.ted.com/talks/lera_boroditsky_how_language_shapes_the_way_we_think
Dezvoltarea limbajului începe la nivelul fonemelor, urmează nivelul cuvintelor
și al altor morfeme, după care se ajunge la nivelul unităților de propoziție.
1. Copiii se nasc cu abilitatea de a distinge sunetele diferite
corespunzătoare fonemelor diferite din orice limbă.
După primul an de viață, copiii învață ce foneme sunt relevante
pentru limba maternă → pierd abilitatea de a diferenția sunetele
corespunzătoare aceluiași fonem în propria limbă.
Abia in jurul vârstei de 4 ani copiii învață regulile de combinare a
fonemelor în cuvinte.

2. Un copil de un an deține deja concepte pentru multe obiecte din

jur și leagă aceste concepte de cuvintele folosite de adulți. Însă copiii
mici nu dețin suficiente cuvinte pentru a descrie conceptele pe care
vor să le comunice → copiii cu vârsta cuprinsa intre 1 an și 2 ani și
jumătate supra-extind cuvintele – folosesc același cuvânt pentru
concepte înrudite.

Copiii par "programați" să învețe cuvinte noi → intuiesc asocierea

unui cuvânt nou cu un concept și se folosesc de context în acest sens.
Dezvoltarea limbajului începe la nivelul fonemelor, urmează nivelul cuvintelor
și al altor morfeme, după care se ajunge la nivelul unităților de propoziție.
3. Achiziționarea expresiilor și a unităților propoziției,
adică a sintaxei începe în jurul vârstei de 1 an și ½ – 2
ani și ½.
Copilul începe să combine cuvintele izolate in
propoziții de câte două cuvinte → vorbire
telegrafică.
Copiii progresează repede de la vorbirea telegrafică
la propoziții mai complexe.
Dezvoltarea limbajului este similară pentru toți copiii.
În dezvoltarea limbajului atât învățarea, cât și o serie
de factori ereditari joacă un rol esențial.
https://www.ted.com/talks/patricia_kuhl_the_lingui
stic_genius_of_babies
Învățarea joacă un rol important în dezvoltarea limbajului.

1. Imitarea adulților
2. Condiționarea
3. Testarea ipotezelor
Factorii ereditari îndeplinesc, de asemenea, un rol esențial în dezvoltarea
limbajului.

1. Toți copiii, indiferent de cultură trec prin aceleași stadii de achiziționare a limbajului.
2. Există o perioada critică pentru achiziționarea unor abilități de limbaj.

https://vimeo.com/215596192
Gândurile sunt „limbajul minții”.

Gândire propozițională vs. gândire imagistică

Concept = o serie de proprietăți asociate cu o
clasă specifică de „obiecte” → economie
cognitivă
Categorizare = procesul prin care un obiect este
atribuit unui concept → proprietăți la care nu
avem acces în mod direct + predicție + viteză în
exprimare.
Putem să compunem concepte în acord cu
anumite obiective.
Prototip = proprietățile care descriu cele mai bune exemple ale unui concept.
Proprietățile prototipice nu sunt indicatori perfecți ai
membrilor conceptului.
Proprietățile esențiale/de fond sunt definitorii pentru
membrii conceptului.
Conceptele clasice ‒ un obiect care aparține unui concept
clasic deține toate proprietățile esențiale ale conceptului.
Conceptele derivate (fuzzy) ‒ apartenența unui obiect la
un concept derivat se poate stabili prin identificarea
similarității dintre obiect și prototip.
Proprietățile conceptelor și relațiile dintre concepte sunt
reprezentate sub forma unei ierarhii. Conceptele de la
nivelul de bază au proprietățile cele mai distinctive, sunt
preferate pentru clasificări, sunt primele pe care le învață
copiii și au denumiri mai scurte.
Sunt diferite moduri în care învățăm conceptele.
Proprietățile esențiale ale conceptelor sunt
achiziționate, de regulă, prin învățare explicită, în
timp ce prototipurile sunt învățate prin experiență.
Sarcina copiilor este aceea de a învăța că proprietățile
esențiale sunt indicatori mai buni pentru apartenența
la un concept decât prototipurile.
Strategii de învățare prin experiență: strategia
echivalenței; testarea ipotezelor.
Raționament = secvențe de gândire care formează un argument, în cadrul
căruia o propoziție = concluzia, iar restul propozițiilor = premisele concluziei.

Deductiv
Raționament
Inductiv
Validitate deductivă = în cadrul unui argument, dacă premisele sunt
adevărate, nu se poate ajunge la o concluzie falsă.

Silogism = două premise + o concluzie.

Reguli logice:
Daca P atunci Q.
Q.
P.

Cu cât inferențele necesare sunt mai numeroase, cu atât este mai mare probabilitatea apariției unei
erori precum și timpul necesar luării unei decizii corecte.

Majoritatea oamenilor tind să creadă că o concluzie este validă atunci când li se pare plauzibilă, deși
din punct de vedere logic acea concluzie nu este validă.

Evaluarea unui argument deductiv este influențată nu doar de regulie logice, ci și de conținutul
propozițiilor (Wason, 1968).
În ce măsură bebelușii gândesc logic?

https://www.ted.com/talks/laura_schulz_the_surprisingly_logical_minds_of_babies
Argument inductiv puternic = e improbabil ca o concluzie să fie falsă dacă
pornește de la premise adevarate.

Logica raționamentului inductiv se bazează pe teoria probabilităților.

Inducția prin simpla enumerare = probabilitatea apartenenței la o clasă e cu atât mai mare cu cât
clasa respectivă are mai mulți membri.
Legea conjuncției = probabilitatea unei propoziții nu poate fi mai mică decât probabilitatea acelei
propoziții care se află în raport de conjuncție cu o alta.

Sistemul 1 versus Sistemul 2

 Euristici = scurtături mentale

1) Euristica disponibilităţii
• Estimări în funcţie de cât de uşor apar în minte diverse idei, experienţe,
informaţii.

2) Euristica reprezentativităţii
• Evaluări în funcţie gradul de asemănare dintre un obiect şi o clasă.

3) Ancorarea
• Aprecieri pornind de la o valoare dată

(e.g., Tversky & Kahneman, 1974)

 Biasuri = erori cognitive

1) Biasul retrospectiv
• „Ştiam de la bun început”

2) Biasul de confirmare
• A căuta dovezi sau a face evaluări în aşa fel încât să fie concordante cu ideile
sau concepţiile pe care le avem deja.

3) Biasul optimismului
• Supraestimarea probabilităţii de apariţie a evenimentelor pozitive

3) Biasul status quo

• Preferinţa pentru menţinerea situaţiei actuale

https://www.ted.com/talks/tali_sharot_the_optimism_bias?referrer=playlist-
fascinating_psych_experiments&language=ro
Operațiile efectuate cu imagini mintale sunt similare celor efectuate cu
obiectele concrete.
Metoda cronometriei mintale a evidențiat o corespondență între experiența spațială
dată de procesarea imaginilor mintale și caracteristicile concrete ale stimulilor.

Imagine preluată din Cooper & Shepard (1973)

▪ Scanarea imaginilor mintale

Imagine preluată din Kosslyn et al. (1978) ▪ Rotirea imaginilor mintale
Etichetele lingvistice ale stimulilor vizuali
tind să afecteze imaginile mintale ale
acelor stimuli (Carmichael et al., 1932).

Imagine preluată din Carmichael et al. (1932)

Rezolvarea de probleme = gândirea în acțiune.
Strategiile de rezolvare de probleme și modul în care
oamenii își reprezintă mintal problemele au fost
subiectul unor numeroase studii.
Strategii de rezolvare:
Metoda reducerii diferenței
Analiza scopuri-mijloace
Rezolvarea inversă
Reprezentarea problemelor:
În propoziții versus în imagini
Setul mental și fixitatea funcțională
Restructurarea
Rezolvarea de probleme = gândirea în acțiune.

https://www.ted.com/talks/alison_gopnik_what_do_babies_think

https://www.ted.com/talks/navi_radjou_creative_problem_solvin
g_in_the_face_of_extreme_limits

https://www.ted.com/talks/adam_grant_the_surprising_habits_of
_original_thinkers