Tehnici și

operațiuni bancare
Cursul nr.4
 Activitatea de
creditare bancară
(II)
 3

Obiective

• Evidențierea principiilor de creditare bancară

• Identificarea etapelor activității de creditare
• Înțelegrea importanței creditului bancar
• Evidențierea tipologiei creditului bancar
• Prezentarea categoriilor de împrumutați
• Expunerea documentației necesare creditării
bancare pe categorii de împrumutați
 4
Principiile de
creditare bancară
• structurarea evidenţei contabile pe un sistem de
conturi de credite şi disponibilităţi pe următoarele
categorii: feluri de valute; termene (scurt, mijlociu şi
lung); tipuri de capitaluri ale agenţilor economici (de stat,
privat, mixt, persoane fizice);
• încadrarea activităţii de creditare în strategia generală
a băncii care este legată atât de politica monetară a
Băncii Naţionale a României, cât şi de obiectivul
principal al oricărui agent economic anume maximizarea
profitului, dar cu minimizarea şi evitarea riscurilor şi cu
gestionarea eficientă a resurselor băncii;

Mihai I., (2003) Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Expert. Buc.

 5
Principiile de
creditare bancară
• analizarea situaţiei concrete a fiecărui client (în special
al persoanelor juridice): lichiditatea, solvabilitatea,
rentabilitatea, poziţia de piaţă, aspectele de competenţă
şi moralitate ale conducerii etc.;
• descentralizarea asumării angajamentelor, a luării
deciziilor, a derulării operaţiunilor de creditare în funcţie
de importanţa clientului şi a fondurilor implicate, ca şi de
localizarea teritorială a sucursalelor băncii;
• corelarea directă, generală a posibilităţilor de
refinanţare existente la un anumit moment de timp;

Mihai I., (2003) Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Expert. Buc.

 6
Principiile de
creditare bancară
• verificarea atentă a garanţiilor ce vor fi obţinute în
scopul acoperirii angajamentelor asumate, un loc
important revenind garanţiilor reale oferite de client, ce
se bazează pe propria sa activitate, ca şi garanţiilor
bugetare;
• executarea garanţiilor reale (ipoteci, gajuri, scrisori de
garanție sau de firmă etc.) sau acţionarea în justiţie
pentru recuperarea creanţelor deţinute asupra clienţilor,
în cazul în care se constată neîndeplinirea obligaţiilor
debitorilor pe parcursul derulării creditelor.

Mihai I., (2003) Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Expert. Buc.

 7

Etapele activității de creditare

Etapa I – Discuţiile preliminare
Ofiţerul de credit al băncii poartă cu solicitantul creditului o
dicuţie cu caracter de informare. În cazul clienţilor persoane
juridice discuţiile se axează în principal pe evidenţierea
activităţilor autorizate pe care le efectuează societatea
comercială, pe existenţa pieţelor de aprovizionare şi de
desfacere, pe reliefarea cheltuielilor şi veniturilor, a capitalului
social, a creditelor în derulare etc. În cazul persoanelor fizice
apar ca importante informaţiile asupra stării civile, contractului
de muncă şi veniturilor, garanţiilor ce pot fi aduse, persoanelor
ce se pot constitui parte garantă pentru client.
În această etapă nu se completează nici un act, ci se
formează o imagine de ansamblu asupra solicitantului şi a
necesităţii reale de creditare.
 8

Etapele activității de creditare

Etapa a II-a – Prezentarea documentelor
În situaţia în care ofiţerul de credit consideră că sunt
îndeplinite condiţiile pentru acordarea creditului, solicitantul
trebuie să prezinte o serie de documente pentru a fi suspuse
analizei de către bancă.
Etapa a III-a – Analiza clienţilor
Pe baza documentelor prezentate de către solicitant, banca,
prin angajaţii săi, procedează la analiza şi pregătirea
documentaţiei în vederea acordării de credite sau în vederea
asumării unor angajamente de către bancă în numele şi în
favoarea clienţilor.
 9

Etapele activității de creditare

Etapa a IV-a – Negocierea creditelor
Pe baza concluziilor rezultate din analiză, anume de
îndeplinire a condiţiilor de creditare, are loc negocierea faţă în
faţă cu clientul a condiţiilor contractuale: valoarea creditului;
durata de acordare a creditului; termenele de rambursare şi
eventualele perioade de graţie; cuantumul ratelor; nivelul
dobânzii percepute, precum şi al altor speze bancare (taxe,
comisioane etc.); nivelul garanţiei şi condiţiile legate de
aceasta.
Concluziile rezultate din analiza situaţiei economico-financiare
sunt sistematizate de bancă în referatul de credit care se
întocmeşte după un model standard şi cuprinde informaţii
referitoare la credit şi la garanţii.
 10

Etapele activității de creditare

Etapa a V-a – Aprobarea creditelor

• Referatul de credit întocmit la nivelul unităţilor bancare
operative cuprinde rubrici special rezervate pentru
completare, verificare, avizare şi aprobare de către
persoanele cu atribuţii în domeniul creditării, de la primul nivel
până la cel mai înalt nivel de competenţă.
Etapa a VI-a – Încheierea contractului de credit
• O dată aprobat creditul se va trece la întocmirea contractului
de credit ca act autentic încheiat între bancă şi împrumutat
prin care se materializează actul de voinţă al celor două părţi.
 11

Etapele activității de creditare

Etapa a VII-a – Derularea creditelor
După acordarea creditului prin cont disponibil de credite, pe
perioada de derulare a creditului banca va urmări activitatea
agentului economic, regularitatea încasărilor şi va reţine direct
din contul de disponibil al clientului dobânzile aferente
creditului potrivit contractului.
În condiţiile în care clientul nu utilizează tranşele de credit la
datele stabilite în contract, va fi penalizat cu un comision de
neutilizare a creditului.
Orice întârziere în rambursarea ratelor scadente se va
înregistra în contabilitatea băncii la credite scadente, banca
fiind nevoită să calculeze dobânzi majorate conform
contractului de credit.
 12

Decizia de creditare
Adoptarea unei decizii cât mai corecte şi cât mai sigure
privind acordarea de credite către clientelă impune instituţiei
de credit angajarea într-un efort deosebit în scopul cunoaşterii
partenerului în sensul potenţialului său economico-financiar şi
al efectelor pa care clientul le poate imprima relaţiilor
reciproce.
În acest sens, banca îşi fundamentează decizia de creditare
parcurgând o serie de paşi necesari:
• Analiza clientelei
• Determinarea bonităţii
• Aplicarea unor metode moderne de analiză
• Clasificarea creditelor în funcţie de calitatea lor
 13

Decizia de creditare
A. Analiza clientelei
Pe plan internaţional şi în special în practica bancară anglo-
saxonă se consideră câteva criterii principale a căror evaluare
constituie temeiul deciziei de creditare. Este vorba de aşa-
numiţii “cei 6 C ai creditului”:
• Caracterul
• Capacitatea
• Capitalul
• Garanţia (Collateral în lb. engleză)
• Condiţiile economice
• Conformitate cu normele legale (compliance).
Basno C., Dardac N., (2001), Gestiune bancară, ASE Bucuresti,, Bucureşti
 14

Decizia de creditare
• Caracterul semnifică trăsăturile personale ale
conducătorilor firmei anume: responsabilitatea, integritatea,
buna credinţă. Fiecare bancă îşi constituie un fon de date
privind clienţii prin cercetări proprii, prin informaţii de la alte
bănci sau de la Biroul de Credit şi prin raportări privind
creditele ce sunt comandate agenţiilor de credit.
• Capacitatea exprimă succesul afacerii debitorului ca efect al
potenţialului echipei manageriale şi reprezintă concret
“capacitatea legală de a obţine credite” pe baza situaţiei
materiale şi financiare a firmei.. Pentru aceasta se aplică un
sistem bine construit de analiză a creditului care permite
aprecierea capacităţii reale a firmei pe baza unui sistem de
indicatori.
Basno C., Dardac N., (2001), Gestiune bancară, ASE Bucuresti,, Bucureşti
 15

Decizia de creditare

•Capitalul firmei reprezintă primordial sursa de acoperire a

creanţelor valabile faţă de firmă în condiţiile ajungerii la
situaţia de lichidare judiciară. Astfel, capitalul social se
determină ca diferenţă între active şi pasive. În acest fel este
determinată valoarea contabilă a averii nete, aşa cum rezultă
aceasta din rapoartele financiare bazate pe costurile istorice.
Importanţă are, în acest sens, gradul de lichiditate a activelor
deţinute de firma respectivă.

Basno C., Dardac N., (2001), Gestiune bancară, ASE Bucuresti,, Bucureşti
 16

Decizia de creditare
•Garanţia (engl. = collateral) se referă la activele ce pot fi
gajate pentru a asigura creditorului recuperarea sumei
avansate drept credit în cazul apariţiei unor dificultăţi în
rambursare din partea debitorului. Garanţia reprezintă
obiectul asupra căruia apar contradicţii între debitor şi
creditor. În timp ce debitorul doreşte, pentru un bun dat, un
volum de credit cât mai mare (maxim), creditorul preferă cât
mai multe garanţii pentru ca astfel interesele sale să fie cât
mai bine protejate. Băncile au preferinţă pentru garanţiile
materiale tangibile, durabile şi uşor identificabile. În practica
băncilor din ţările dezvoltate un rol important îl deţin garanţiile
personale sau cele oferite de agenţiile guvernamentale.

Basno C., Dardac N., (2001), Gestiune bancară, ASE Bucuresti,, Bucureşti
 17

Decizia de creditare
• Condiţiile economice se referă la cadrul funcţional în care
firma activează, adică la factorii externi ce influenţează
activitatea firmei precum: evoluţia ramurii economice, a zonei
sau climatului economic din ţara respectivă, dezvoltarea
cererii solvabile, modificările tehnologice, evoluţia preţurilor,
noi reglementări privind piaţa şi fiscalitatea etc. Neglijarea
acestor condiţii poate determina transformarea creditelor
acordate în pierderi pentru instituţiile de credit.
• Conformitatea cu normele legale constituie un criteriu de
o importanţă tot mai crescută în condiţiile în care apar
reglementări legate de protejarea mediului ambiant. De
asemenea, legislaţia împotriva spălării banilor intensifică
cerinţele de prevenire a angajării bancare în afaceri dubioase.
Basno C., Dardac N., (2001), Gestiune bancară, ASE Bucuresti,, Bucureşti
 18

Decizia de creditare
B. Determinarea bonităţii
• Această etapă în fundamentarea deciziei de creditare are ca
obiectiv stabilirea unui diagnostic al situaţiei economico-
financiare a solicitantului de credite pe baza unei analize a
bilanţului contabil, a situaţiei veniturilor, cheltuielilor şi
profitului, a fluxului de lichidităţi (cash-flow-ul), ca şi a unui
sistem de indicatori bine structurat.
• Bonitatea este capacitatea debitorului de a face fata
obligatiilor de plata la scadenta. Pentru determinarea bonitatii
se tine cont de o serie de indicatori, cum ar fi : lichiditatea,
solvabilitatea, rentabilitatea, gradul de indatorare al
debitorului, etc.
 19

Decizia de creditare
C. Aplicarea unor metode moderne de analiză
În condiţiile majorării explozive a volumului de operaţiuni
bancare şi a desfăşurării ample în teritoriu a reţelei de filiale şi
agenţii, activitatea bancară implică utilizarea pe scară largă a
informaticii şi telecomunicaţiei.
La momentul actual, deciziile de creditare sunt supuse unor
cerinţe diferite în scopul evitării producerii riscurilor.
Multiplicarea condiţiilor de garantare prin avere, prin venituri,
prin profil profesional şi comportament implică dificultăţi în
ierarhizare şi determină impunerea unor criterii necesare
pentru a putea obiectiviza situaţia clientului.

Basno C., Dardac N., (2001), Gestiune bancară, ASE Bucuresti,, Bucureşti
 20

Decizia de creditare
C. Aplicarea unor metode moderne de analiză
În acest sens, adoptarea metodelor informatice în activitatea
bancară necesită rezolvarea a două probleme distincte:
• realizarea unui sistem de cuantificare şi ierarhizare a
condiţiilor şi premizelor de acordare a creditului (credit
scoring);
• introducerea unui sistem informatic şi de prelucrare
electronică a datelor care să asigure o ierarhizare obiectivă a
fiecărei solicitări în sine şi, prin aceasta, între diferiţi
solicitanţi.

Basno C., Dardac N., (2001), Gestiune bancară, ASE Bucuresti,, Bucureşti
 21

Decizia de creditare

D. Clasificarea creditelor în funcţie de calitatea lor

Calitatea portofoliului de credite a băncii va depinde de:
• nivelul de performanţă a activităţii debitorului
(împrumutatului);
• diferenţierea creditelor în funcţie de utilizările lor.

Basno C., Dardac N., (2001), Gestiune bancară, ASE Bucuresti,, Bucureşti
 22

Decizia de creditare
D. Clasificarea creditelor în funcţie de calitatea lor
Creditele înregistrate de împrumutători faţă de debitorii din
afara sectorului instituţiilor de credit se clasifică în
următoarele categorii:
a) standard;
b) în observaţie;
c) substandard;
d) îndoielnic;
e) pierdere.
 23

Decizia de creditare
Credite standard sunt plasamentele ce nu implică deficienţe
şi riscuri ce ar putea periclita administrarea datoriei în
maniera convenită prin contractul de credit, acest calificativ
acordându-se clienţilor solvabili care au afaceri bune.
Credite în observaţie reprezintă creditele acordate clienţilor
cu performanţe economico-financiare foarte bune, dar care pe
perioade scurte de timp întâmpină greutăţi în rambursarea
ratelor scadente şi a dobânzilor. Tot în acesată grupă se
încadrează şi creditele neajunse la scadenţă, inclusiv cele
pentru care ratele şi dobânzile aferente au fost rambursate la
termen, dar care au fost acordate unor clienţi pentru a căror
activitate banca previzionează o reducere în viitor a cifrei de
afaceri ca urmare a unor posibile probleme de natură
organizatorică, de aprovizionare-desfacer etc.
 24

Decizia de creditare

Credite sub standard sunt plasamentele ce prezintă

deficianţe şi riscuri clare, care periclitează lichiditatea datoriei,
fiind insuficient protejate de valoarea netă a capitalului firmei
şi/sau de capacitatea de plată a beneficiarului de împrumut.
Credite îndoielnice (cu risc major) sunt creditele pentru care
rambursarea sau lichidarea lor pa baza condiţiilor, valorilor şi
garanţiilor existente este foarte discutabilă, fiind practic
neprotejate sau protejate într-o mică măsură de valoarea
realizabilă a garanţiei lor.
Credite clasificate drept pierderi nu pot fi restituite băncii.
 25

Decizia de creditare
Clasificarea creditelor în funcţie de calităţile şi de potenţialul
economico-financiar al debitorului au urmări semnificative în ceea
ce priveşte regimul dobânzilor şi, respectiv, al provizioanelor care
reprezintă costuri suplimentare pentru bănci.
În funcţie de categoria de credit se stabileşte şi cuantumul
provizionului ce tebuie constituit pentru acoperirea eventualelor
pierderi, cuantum ce trebuie aplicat la valoarea împrumutului
acordat:
• pentru creditele standard: 0%;
• pentru creditele în observaţie: 5%;
• pentru creditele sub standard: 20%;
• pentru creditele îndoielnice: 50%;
• pentru creditele cu pierderi: 100%.
 26

VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!