„Umorul poate înlesni comunicarea și reduce la minimum conflictele menținând în același

timp relațiile umane într-o societate multietnică. [...] Glumele autodepreciante sunt în general
considerate ca având o funcție defensivă. O persoană glumeață care se autodepreciază este
foarte conștientă de faptul că unele dintre caracteristicile fondului său etnic ar putea părea
amuzante pentru alții și, în schimb, folosește aceste caracteristici ca mijloc de autoafirmare.
Cel care spune gluma acceptă faptul că propriul grup etnic este în același timp și virtuos și
defectuos – la fel ca toate grupurile etnice. Din punct de vedere defensiv, se poate considera
umorul autodepreciativ ca fiind un avantaj pentur a evita o situație ofensivă, râzând de
propriile defecte stereotipice ca strategie preventivă înainte de a le sublinia”.1

1
„Functions of Humor in Intercultural Communication and Educational Environments”, Intercultural
Communication in Asia: Education, Language and Values, Andy Curtis, Roland Sussex (ed.), Editura Springer
International Publishing, Elveția, 2018, p. 211.