UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS

REFERAT

“ASPECTE MORFOPATOLOGICE PRIVIND

TUMORILE BENIGNE ŞI MALIGNE ALE GLANDEI
MAMARE”

CONDUCĂTOR : Dr. RADU ADRIANA

STUDENT :CRINGANU CRISTINA

SPECIALIZARE: MEDICINA DENTARA
AN : 2
GRUPA :2
 GENERALITĂŢI DESPRE TUMORILE BENIGNE

FIBROADENOMUL – cea mai frecventă tumoră mamară benignă se

întâlneşte între 20-40 ani, în a doua decadă a vieţii. În strânsă legătură
cu o intensă influenţă etrogenică, prezintă variaţii de talie în cursul
ciclului menstrual, cresc în timpul gravidităţii şi de obicei nu se mai
formează după menopauză.
Se întâlneşte şi la sexul masculin după tratamentele intense cu
estrogeni pentru cancerul de prostată.
CLINIC: tumorile solitare sau multiple, uneori în ambii sâni,
rotunjite sau lobulate, bine delimitate şi mobile faţă de ţesuturile
învecinate, cu o evoluţie lentă totdeauna benignă.
MACROSCOPIC: se constată noduli mici sau multipli, de
dimensiuni variind de la cea a unui sâmbure de cireaşă la o nucă verde,
sferici sau polilobaţi, duri.
Nu au o adevărată capsulă dar distensia ţesutului conjunctiv d la
periferie permite uşoara enuclare deoarece există astfel un plan de
clivaj.
Pe secţiune fibroadenomul are o culoare albă sidefie sau albicioasă
rozată şi câteodată lasă să se scurgă serozităţi.
MICROSCOPIC: este o proliferare conjunctivă şi epitelială, la care
se disting două forme histologice principale de fibroadenom mamar:
- fibroadenom pericanalicular – o creştere concentrică a
ţesutului fibros, cu manşoane în jurul canalelor. Ţesutul
conjunctiv este dens bogat în fibre colagene (fibroadenoame
dure)
- fibroadenoamele vegetante intercanaliculare; se produce
creşterea în lumenul canalelor, a unor muguri conjunctivi
acoperiţi de epiteliu bistratificat. Rezultă astfel un aspect
 caracteristic de ţesut fibros, în care se află canalele ramificate
în coarne de cerb. Fantele acestea conţin insule de ţesut
conjunctiv încercuit de epitelii.
Stroma este deseori de aspect mixomatos (fibroadenoame moi).
MRFOGENEZA: cele două forme histologice sunt de fapt etapele
evolutive ale aceluiaşi proces de proliferare fibroepitelială benignă. La
tinere predomină fibroadenoamele pericanaliculare, în timp ce spre 40
ani se găsesc mai ales fibroadenoamele intracaniculare. Deseori aceste
aspecte s asociază în proporţii diferite. Uneori coexistă proliferare
epitelială mi vie. Nu se ajunge aproape niciodată l malignizarea
componentei epiteliale.
Prevalenţa proliferării conjunctive în fibroadenoame a fost
evidenţiată şi de studiile ultrastructurale. Printre elementele stromei se
remarcă abundenţa unor celule particulare prin aspectele electrono-
optice ale nucleului şi componentele citoplasmei morfologic comparabile
numai cu pericitele capilarelor. Elementele epiteliale apar normale.
TUMORA PHZLLOIDES – este un fibroadenom gigant, cu creştere
mai rapidă şi modificări secundare ca: necroze, hemoragii, ulcerare. În
final se poate sarcomatiza, dând metastaze exclusiv pe cale vasculară.
La lupă, modificările mixoide ale stromei, foarte accentuate,
contrastează cu desenul mai intens colorat al ramificaţiilor canalelor.
Rezultă un aspect de frunză cu nervurile sale de unde şi denumirea
tumorii. Stroma conţinând mult ţesut lax, cu numeroase celule, separă
fante tapetate cu epiteliu bistratificat.
Tumoarea poate da recidive locale după extirpare şi evolua către
sarcomul fibroblastic. În acest caz elementele conjunctive prezintă multe
atipii şi mitoze. Electronooptic modificările morfologice interesează
exclusiv elementele stromale, în timp ce epiteliile rămân nemodificate.
 PAPILOMUL INTRADUCTAL este o tumoare foarte rară şi pune
probleme de diagnostic diferenţial cu carcinoamele papilare.
Clinic are o evoluţie lentă şi dă semnul “sânului sângerând”.
MICROSCOPIC: corespunde unui papilom cel mai adesea solitar
situat într-unul din canalele principale din vecinătatea mamelonului.
Axe papilare ramificate sunt acoperite de epiteliu bistratificat, regulat,
fără atipii şi mitoze. Bazala este intactă. Lipsesc alte proliferări epiteliale
în imediata vecinătate. Hemoragiile rezultă din ruperea acestor axe
papilare.
ADENOMUL MAMELONULUI foarte rar, este uşor de confundat
clinic cu boala Peget, cu un carcinom incipient cu papilonul intraductal.
Iniţial a fost descris ca “papilomatoză floridă” şi adenomatoză
erozivă a mamelonului.
MICROSCOPIC: aspectul este în realitate de adenom sudoripar cu
canale tapetate de epitelii şi mioepitelii, deseori deschizându-se la
suprafaţă. Această particularitate explică şi posibilităţile de eroare în
diagnosticul diferenţial.
ADENOMUL MAMAR PUR este o tumoare foarte rară.
MICROSCOPIC: tumoarea bine încapsulată este formată din canale
similare celor din fibroadenomul pericanalicular, dar cu o cantitate
minimă de stromă interpusă.
Poate apărea în cursul sarcinii sau lactaţiei, uneori prin
proliferarea epitelială dintr-un fibroadenom preexistent.
Trebuiesc evitate în aceste perioade, confuziile cu aspectele
pseudoadenomatoase ale glandei mamare în hiperfuncţie.
Foarte rar sunt tumorile: adenomul sudoripar, fibronul pur
leiomionul, lipoamele, fibroamele, fbroadenoamele cu zone condroide şi
osteoide.
 MASTOPATIA SCLERO-CHISTICĂ RECLUS

Această mastopatie este o afecţiune mamară frecvent întâlnită

prezentând leziuni microscopice complexe susceptibile în anumite
cazuri de cancerizare.
Se întâlneşte mai ales în a patra decadă a vieţii. Este cea mai
banală afecţiune mamară, apreciindu-se că ceva mai mult de o femeie
din douăzeci prezintă semne evidente de boală Reclus, înainte de
menopauză. P materialul de necropsie forme mai mult sau mai puţin
complecte ale acestei afecţiuni se pot constata în cel puţin 53% din
cazuri.
Etiologia rămâne neclară, pare favorizată de factorii hormonali.
Tumora apare la glanda mamară aflată sub stimul estrogenic, mai
frecvent la femeile nemăritate şi aproape întotdeauna înainte de
instalarea menopauzei.
În unele cazuri poate coexista cu fibroadenoamele mamare sub
influenţe hormonale similare.
Aspectele inflamatorii cronice sunt reduse, inconstante şi par mai
curând o reacţie inflamatorie secundară.
Relaţia bolii Recus cu cancerul mamar este mult discutată. Forma
microscopică a bolii chistice se poate observa la majoritatea sânilor
femeilor din populaţia adultă, deşi chisturile nu sunt palpabile şi clinic
depistabile. Urmărirea pacientelor cu chisturi mici clinic evidente arată
o evidenţă a carcinomului ulterior dezvoltat de 3 – 4 ori mai mare decât
în populaţia feminină generală.
Clinic cel mai adesea bolnavele însele constată existenţa într-o
singură mamelă sau ambele, de nodozităţi (chisturi), care la palpare dau
impresia unui ciorchine de strugure sau a unui conglomerat de bile şi
alice de plumb.
 MACROSCOPIE. Pe secţiune se află chisturi de talie inegală, în
general relativ mici, multiple sau solitare, conţinând lichid gălbui sau
brun, sub tensiune. Acestea se găsesc într-o stromă fibroasă. Leziunile
pot fi aparent relativ circumscrise, cantonate într-o parte a mamelei.
Niciodată, însă, nu apar net delimitate, ceea ce se confirmă, mai ales
microscopic.
MICROSCOPIE. Se pot asocia: scleroza şi atrofia, chisturi,
fenomene de hiperplazie şi metaplazie. Scleroza duce la substituirea sau
reducerea ţesutului adipos printr-un ţesut conjunctiv dens, aproape
acelular. Acesta poate lua caracter lobular. Chisturile sunt mici,
multiple, alăturate ca un ciorchine sau fuzionate în chisturi mai mari,
sferice, sau cu contur fastonat. Conţinutul variază: material proteic
amorf, celule descuamate cu citoplasma de aspect xantomatos,
conţinând lipide; lipide amorfe sau tablete de colesterol provenite din
autoliza grasă a acestor celule. Hiperplaziile epiteliale duc la modificări
de acini şi tubi, dar mi ales al proliferări endochistice papilifere cu ax
conjunctivo-vascular ramificat, acoperit de epiteliu bistratificat,
continuând învelişul chistic. Caracterul activ al acestor celule reiese şi
din constatarea ultrastructurală a bogăţiei de glicogen în citoplasmă
poate în legătură cu influenţe estrogenice asupra metabolismului
glucidic. Hiperplaziile epiteliale şi mioepiteliale şi însă eventual
stromale, pot duce la noduli de adenoză diseminaţi în zonele
fibrochistice. În asemenea cazuri pot exista în practică reale dificultăţi
de diagnostic diferenţial cu proliferările neoplazice datorită reţelei
delimitări a elementelor mioepiteliale de stroma înconjurătoare. La
microscopul electronic Murad şi Hamm accentuează neta prelevanţă a
elementelor mioepiteliale în aceste leziuni. Ele pot ajunge izolate în
stromă şi prezintă semne morfologice sugerând o participare activă la
formarea fibrelor colagene. Metaplaziile peretelui chisturilor se împart în
galactoforă – cea mai comună şi hdrosadenoică, cu elemente
voluminoase de tipul morfologic la celulelor sudoripare apocrine cu
citoplasma acidofilă; aspecte microscopice la microscopul optic, d
decapitarea polului apical şi tendinţă papilară. Metaplazia epidermică,
până la formarea de mici chisturi epidermoide centrate de lamele
cheratozice este cu totul rară.
TRANSFORMAREA CANCEROASĂ se traduce prin ruperea bazalei
de către proliferările epiteliale endochistice papilifere şi compacte cu
apariţia leziunilor de carcinom, deseori de aspect multicentric,
plurifocal. De aici rezultă necesitatea ca tratamentul chirurgical a
acestor regiuni malignizate să fie cât mai larg. Ţinând seama de aceste
posibilităţi de cancerizare, unii autori consideră boala Reclus o afecţiune
precanceroasă şi recomandă chiar intervenţii chirurgicale profilactice.
Atitudinea actuală este de control sistematic, repetat lunar, pentru a
depista cât mai precoce malignizarea şi a putea interveni cât mai eficace
cirurgical. Tratamentul medical hormonal cu estrogeni şi androgeni se
foloseşte cu prudenţă iar radioterapia rămâne total ineficientă.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL TREBUIE FĂCUT cu papilonul
intraductal, adenoza şi fibroza sânului.
ADENOZA (adenomatoza) sânului apare la femei tinere, în a treia
decadă a vieţii. Macroscopic, leziunile pot fi multiple. Macroscopic se
deosebesc : u tip ductal şi altul acinos. Poate evolua spre adenoză
sclerozantă. Constă din proliferarea nodulantă de structuri, la început
eclusiv epiteliale şi mioepiteliale, ceea ce poate da o falsă impresie de
proliferare crcinomatoasă. Leziunile sunt diseminate sau confluente.
Foarte rară adenoza nu trebuie confundată cu procesele hiperplazice
epiteliale şi mipepiteliale mai mult sau mai puţin nodulare, din boala
Reclus.
 FIBROZA IZOLATĂ a sânului de asemenea foarte rară este obişnuit
confundată cu boala fibrochistică. Bilaterală şi simetrică apare în
perioada de maximă activitate ovariană, rezultând dintr-o disfuncţie
hormonală.
MACROSCOPIC aceasta nu pune nici un fel de probleme. Apare ca
scleroză cu hialinizare încercuind lobulii mamari eventual atrofici uneori
cu prezenţă de microchisturi

GENERALITĂŢI DESPRE TUMORILE MALIGNE

Carcinomul mamar la femeie este în ţara noastră, ca frecvenţă, a

doua neoplazie, urmând întotdeauna după cancerul uterin. În ţările
anglo-saxone cifrele s-au inversat, cancerul mamar a devenit cel mai
frecvent cancer la femeie. În alte ţări, în care alăptarea la sân este
larg practicată, mortalitatea prin acest cancer este redusă.
ETIOLOGIE: frecvenţa creşte progresiv, după 35 de ani, cu apariţia
unei frecvenţe maxime între 45 şi 50 ani. Este foarte rară la femeile
tinere, de 20 ani.
Apare mai frecvent la femeile necăsătorite; cu o frecvenţă mai mare
la cele c o menopauză mai tardivă ca urmare a prelungirii influenţei
estrogenice asupra organismului lor, de asemenea apare cu o frecvenţă
mai mare la nulipare sau la femei cu puţini copii; şi în general, la femei
care nu şi-au alăptat copiii.
Femeile ooforectomizate fac de 10 ori mai rar cancer mamar.
Importanţa unui eventual factor ereditar este discutată. Există
tulpini de şoareci mai susceptibili la cancerul mamar. Se cunosc familii,
unde mai multe generaţii de femei au prezentat cancer mamar. Statistic,
femeile bolnave de cancer la sân, ale căror mame au suferit de aceeaşi
boală, fac cancerul în medie de cu 4 ani mai devreme. Incidenţa
cancerului de sân la surorile lor este de 15 ori mai mare decît la
populaţia generală. Aceste observaţii pledează pentru existenţa unui
factor genetic şi în cancerele de sân umane.
Dezvoltarea carcinoamelor mamare la şoricioaice depinde de un
factor virotic din lapte, ereditar, transmisibil prin alăptare la femeie din
tulpinile cancerigene. Nu există observaţii corespunzătoare la specia
umană.
Prezenţa leziunilor displazice ale glandei mamare sporeşte riscul
apariţiei unui carcinom mamar (de 2,6 ori mai mare decât la populaţia
generală). Femeile cu atipie ductală în leziunile benigne ale sânului au
de 5 ori mai mare riscul de a dezvolta un carcinom, decât femeile fără
această leziune. incidenţa cancerului glandei mamare este de 2,10 ori
mai mare la persoanele care au avut leziuni benigne ale sânului.
Relaţia cu boala Raclus este bine cunoscută. Unii autori consideră
că retenţia substanţelor lipoidice din chisturi poate duce prin degradare
chimică la substanţe cancerigene.
Relaţia cu alte tipuri de leziuni mamare, în special cronice ca TBC
este foarte discutabilă. Din patologia animală se ştie că vaca face foarte
des TBC mamară, dar tumorile mamare rămân excepţionale. Nici
traumatismul sau alte afecţiuni nu par a avea vre-o influenţă. Se
remarcă însă, uneori coexistenţa la aceeaşi femeie a cancerului mamar
şi d col uterin.
Iradierea cu doze de 100 rad. sau mai mari este asociată cu risc
crescut de cancer mamar, lucru demonstrat de supravieţuitorii de la
Hiroshima şi Nagasaki şi la femeile care au efectuat frecvente examene
radiologice. De altfel examenele mamografice unde se administrează mai
puţin de 1 rad. nu sunt recomandate ca examene srrening la femeile
mai tinere de 35 ani.
 Dieta alimentară, în special cea bogată în grăsimi, corelată cu
alterarea profilului hormonal pare a constitui de asemenea un
important factor de risc.
 BIBLIOGRAFIE

1. CRACIUN E. - Introducere in morfologie patologica. Edit.

Med. Bucuresti. 1968
2. DUTU R. - Diagnosticul morfologic al carcinoamelor.
Edit.Med. Bucuresti. 1985