Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

Imediat dupa razboi, in anii` 20 se pune problema modernizarii Romaniei. Modernismul este o

eticheta aplicata celor mai noi forme de expresie ale spiritului in planul creatiei artistice. Un mare
constructor al modernismului romanesc din secolul al XX-lea este Eugen Lovinescu. Pentru acest critic,
exista, pe de o parte, modernismul hard, de avangarda, radical, experimental; iar, pe de alta parte,
exista modernismul temperat, soft, eclectic, conciliant, moderat, promovat de revista « Sburatorul »,
care aduna in paginile ei si poezia scrisa de Ion Barbu si proza scrisa de Liviu Rebreanu, H.P.Bengescu
sau Camil Petrescu.

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga deschide primul volumul de
versuri, intitulat Poemele luminii si face parte din artele poetice moderne, alaturi de
poemele Testament de T. Arghezi si [Din ceas dedus…] de Ion Barbu. Textul configureaza
conceptia despre rolul poeziei si despre conditia poeziei din perspectiva unei estetici
moderniste. Astfel, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii  apartine directiei moderniste, pentru
ca discursul liric reda cu mijloace poetice aspecte ale filosofiei lui L. Blaga; sistemul filozofic
blagian este structurat sub forma de trilogii: a cunoasterii, a culturii, a valorilor. In prima trilogie Blaga
isi expune teoria cunoasterii, axul acesteia fiind incercarile subiectului cunoscator de a-si apropria
misterul. Exista doua posibilitati: o cunoastere paradisiaca ce va elucida in mod logic si rational
misterul: „Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric » si o cunoastere luciferica: „ eu cu lumina mea sporesc a lumii taina « /…/ « 
asa inbogatesc si eu intunecata zare /
cu largi fiori de sfant mister » ; aceasta se detaseaza de obiectul cunoasterii, il problematizeaza si
incearca sa-l deschida in 2 parti: una fanica : „in flori, in ochi, pe buze ori morminte”, ce se arata, si
intr-o parte criptica, ce se ascunde: „taina noptii”. Astfel obiectul cunoasterii este pus in criza si cea
mai adecvata cale de a apropria misterul este minus – cunoasterea. Ea nu trebuie inteleasa in sens
negativ, ci dimpotriva, ea presupune potentarea misterului : „si tot ce-i neinteles/se schimba-n
neintelesuri si mai mari.”