UNELE PROPRIETATI MECANICE ALE “LEMNULUI LICHID”

Anstract: Din ce in ce mai mult tarile lumii si-au declarat acordul prin semnarea unor
protocoale incheiate la sfarsitul unor conferinte internationale (Kyoto, Rio de Janiero) in ce
priveste pastrarea unui mediu curat, reducerea poluarii, avand ca prioritate finantarea
cercetarilor pentru gasirea unor solutii viabile pe termen lung de scadere a poluarii, de gasirea
unor surse alternative de energie, de inventare si descoperire a unor materiale noi obtinute din
materii prime regenerabile care sa inlocuiasca "plasticele" poluante.
Materialul numit generic “lemn lichid” este un biopolimer compozit avand la baza o
matrice de lignina.
Lignina se gaseste in masa lemnoasa si rezulta ca subprodus in procesul de fabricare a
hartiei.
Aceasta este o inventie a cercetatorilor de la firma germana Tecnaro Gmbh care se
prezinta sub trei forme principale de fabricatie: arboform, arbofill si arboblend.
Pana la inventarea acestui material revolutionar cea mai mare cantitate de lignina se
folosea drept combustibil pentru incalzire.
Cei de la Tecnaro GmbH prin inventia lor au reusit sa dea o noua utilizare a acestui
subprodus care in amestec cu alte substante naturale: rasini, ceruri, fibre vegetale etc. au
creeat acest material nou care este in deplin acord cu pricipiile enuntate pentru o dezvoltare
durabila.
Acest material “Lemnul lichid” care este un biomaterial compozit, se comporta ca un
polimer sintetic termoinjectabil, asadar utilizarea lui in diverse sectoare de activitate nu
implica costuri suplimentare, pentru obtinerea diverselor obiecte repere utilizandu-se
instalatiile de injectare, extrudare existente, utilizate in cazul polimerilor sintetici: polietilena,
polipropilena etc.
Fata de materialele plastice obtinute din surse epuizabile (petrol, gaze naturale etc.)
acest material prezinta o serie de proprietati specifice care il fac sa fie o solutie viabila de
inlocuire al materialelor plastice: este obtinut din materii prime regenerabile, este
biodegradabil in diverse conditii, iar ranforsat cu cantitati mici din alte substante (ex. Kevlar
3%) devine ignifug.
Timpul de degradare si, respectiv biodegradare poate fi aproximativ controlat prin
ranforsarea si cu diverse alte substante.
Avand in vedere potentialul sau de utilizare in multiple domenii de activitate, cercetarea
asupra acestui material novator se concentreaza pe urmatoarele directii:
- scaderea pretului de productie
- imbunatatirea procesului de injectare prin care se obtin diverse obiecte din acest material
- imbunatatirea calitatilor materialului si a reperelor obtinute prin injectare
- gasirea a cat mai multe utilizari si aplicatii in diverse domenii de activitate.
Drept urmare, este in continua atentie determinarea cat mai exacta a proprietatilor
fizico-chimice ale materialului. Din analiza rezultatelor obtinute se pot emite o serie de
concluzii care sa rezolve problemele ridicate de cele trei directii anterior enuntate.
In domeniul constructiilor, materialul denumit “lemn lichid” poate inlocui toate
reperele confectionate din materiale plastice cum ar fi tamplaria din PVC, aparatajul electric
(intrerupatoare, doze) etc.
 Pentru a gasi utilizari cat mai diverse in domeniul constructiilor ca prima intentie a
trebuit sa cercetam o serie de proprietati mecanice, comportamentul la agresiuni mecanice
stabilitatea sub actiunea acestor actiuni, stabilitatea fizico-chimica sub actiunea factorilor de
mediu.
Prin prezenta lucrare am determinat comportamentul “lemnului lichid” sub actiunea
unei forte de tractiune si a unei forte de soc, comportamentul sub actiunea razelor UV,
comporatmentul vascoelastic la variatia temperaturii.
Rezultatele obtinute vor conduce la gasirea celor mai bune solutii pentru utilizarea
“lemnului lichid” si a proprietatilor lui specifice ce il diferentiaza de alte materiale.

Introducere
Deșeurile din materiale plastice reprezintă o problemă ecologică și ecotehnologică
stringentă, reală și tot mai acută. Descoperirea și utilizarea efectivă a unor noi materiale
biodegradabile constituie o tendință universală importantă în toate domeniile de activitate.
Datorită proprietăților superioare față de materialele plastice precum și a biodegradabilității
lor, biocompozitele ar putea înlocui cu succes în viitorul imediat următor unele materiale
plastice[i] dar si unele materiale utilizate in constructii.
Materiale cu proprietăţi anizotrope, compozitele au o structura bazata pe mai multe
componente. Elaborarea și organizarea lor vizează folosirea celor mai bune caracteristici ale
componentelor utilizate.
Din punct de vedere tehnic, noţiunea de materiale compozite se referă la materialele
care posedă următoarele proprietăţi:
 sunt create artificial, prin combinarea diferitelor componente;
 reprezintă o combinare a cel puţin două materiale deosebite din punct de vedere
chimic, între care există o suprafaţă de separaţie distinctă;
 prezintă proprietăţi pe care nici un component luat separat nu le poate avea.
Materialele compozite sunt formate dintr-o matrice (plastic, ceramică, metal) şi
elemente de armare (ranforsanţi), care sunt dispuse în matrice în diferite proporţii şi orientări.
Armătura conferă materialului compozit o rezistenţă ridicată şi reprezintă elementul principal
de preluare a sarcinii, iar matricea are rolul de material de legătură între elementele de armare
şi mediul de transfer al sarcinii exterioare spre aceasta.
Cele două faze coexistă dar nu reacţionează între ele în general şi sunt alese astfel
încât să fie inerte una faţă de cealaltă în condiţiile utilizărilor.
Biocompozitele sunt materiale polimerice biodegradabile ale căror proprietăți sunt
rezultate din componentele utilizate. Proprietăţile componentelor utilizate se potenţează
reciproc, rezultând un material cu proprietăţi superioare celor specifice fiecărui component în
parte.
Avantajul major, esenţial al materialelor compozite constă în posibilitatea modulării
proprietăţilor şi obţinerea, în acest fel, a unei game foarte variate de materiale, a căror
utilizare se poate extinde în aproape toate domeniile de activitate tehnică şi nu numai.[1]
Compozitele polimerice sunt materiale alcătuite, în principiu, dintr-un compus
macromolecular şi un agent de ranforsare sau de umplutură. Scopul acestei asocieri constă în
obţinerea unor materiale cu rezistenţe mecanice deosebite, capabile să înlocuiască materialele
plastice și derivatele.
 Compusul macromolecular utilizat în acest scop poate fi un polimer termoplastic sau
termoreactiv şi este denumit matrice polimerică. Agentul de ranforsare sau de umplutură este
dispersat omogen în matricea polimerică, dar nu se dizolvă în aceasta. Ambele componente
acţionează sinergic. Componentele individuale şi interfaţa dintre acestea pot fi identificate
prin metode fizice, iar comportarea şi proprietăţile interfeţei controlează proprietăţile
materialului compozit.
Proprietăţile materialului compozit sunt total diferite şi net superioare faţă de cele
ale componentelor individuale.
Materialele compozite având constituienți naturali au preluat denumirea de
biocompozite, inclusiv datorită biodegradabilității acestora.
Deja exista o utilizare relativ extinsa a diverselor forme de lemn lichid: manere,
accesorii, panouri, scaune in industria de mobilier, plansee si diverse elemente de jonctiune in
constructii, industria jucariilor, industria auto, calculatoare, telefoane etc. [1]
Prin cercetarile intreprinse vizam cunoasterea mai profunda a acestor materiale
novatoare si extinderea utilizarii diverselor forme de lemn lichid prin cunoasterea si utilizarea
proprietatilor lor fizice (electrice, magnetice etc.) in slujba omenirii. Prin utilizarea acestor
tipuri de materiale ecologice se limiteaza utilizarea materialelor plastice atat de nocive din
punct de vedere biologic prin prezenta lor nelipsita si de foarte lunga durata in mediul
inconjurator.

Tehnologie si plan de cercetare

În vederea studierii proprietatilor mecanice ale lemnului lichid sub formele de
prezentare Arbofill si Arboblend au fost injectate granule achizitionate de la firma Tecnaro
GmbH Germania in matrita, in vederea obtinerii de epruvete.
Injectarea in matrita a granulelor de “lemn lichid” s-a realizat conform standardulului
DIN EN ISO 527-1: 1993, in vederea obtinerii de epruvete utilizand-se echipamentul
standard de injectie SZ800H disponibil in Laboratorul de Mecanica Fina si Nanotehnologii,
Facultatea de Constructii de Masini si Management Industrial, Universitatea Tehnica
"Gheorghe Asachi" din Iasi.
Matrita a fost proiectata astfel incat epruvetele sa aiba forma si dimensiunile standard
care sa permita fixarea lor intre bancurile masinilor de incercari mecanice utilizate. (Fig.1.1)

Fig.1.1 Epruvetă tip halteră conform ISO 527 STAS

 Injectarea materialului s-a realizat conform planului experimental de cercetare,
utilizand metoda Taguchi.
Metoda Taguchi s-a impus pentru ca s-a dovedit ca fiind mult mai eficienta decat
celelalte metode de planificare a experientelor. Ea deriva din metoda experimentelor
factoriale.
Genichi Taguchi propune o alta metoda pentru calculul efectelor medii ale factorilor
si interactiunilor, facand astfel mult mai usoara modelarea matematica. Raspuns la problema
reducerii numarului de incercari a rezultat metoda planelor fractionate, care permite
modelarea cu mult mai putine experiente decat metoda planului complet.
Planul de experiente Taguchi face parte dintre aceste plane fractionate si mai prezint
avantajul ca este usor de aplicat in practica.
La stabilirea numarului de experiente ce implica studiul unui fenomen prin
intermediul acestei metode, trebuie respectate cateva conditii restrictive:
i. Regula ortogonalitagii, conform careia numarul minim de experiente ale unui plan
trebuie sa fie mai mic decat cel mai mic multiplu comun al niveleor si interactiunilor
disjuncte;
ii. Regula gradelor de libertate, in conformitate cu care numarul minimal de experiente
realizat este egal cu numarul de grade de libertate ale modelului studiat;
iii. Regula identitatilor se refera la situatiile cand actiunile unor factori sau ale unor
interactiuni se confunda cu ale altora.

Planul de cercetare a injectarii cuprinde un numar de 16 experimente, plan fractionar

de tip L16. Materialele utilizate au fost Arboblend si Arbofill, tabelele ce contin valorile
nivelurilor de variatie a parametrilor de intrare sunt prezentate mai jos (Tabele 1.1 si 1.2)

Tabel 1.1 Valorile nivelurilor de variaţie a parametrilor pentru Arboblend

ARBOBLEND Ttop[OC] αinj[grade] Pinj[MPa] tinj[s] tr[s] Vinj[m/min]
1 160 0 90 3 18 70
2 160 0 90 3 25 90
3 160 0 110 6 18 90
4 160 90 110 3 25 90
5 160 90 110 3 18 70
6 160 90 90 6 25 70
7 160 90 90 6 25 70
8 160 90 90 6 18 90
9 170 0 110 6 18 70
10 170 0 110 6 25 90
11 170 0 90 3 18 90
12 170 0 90 3 25 70
13 170 0 110 3 18 90
14 170 90 90 6 25 90
15 170 90 90 6 18 70
16 170 90 110 3 25 70
 Tabelul 1.2 Valorile nivelurilor de variaţie a parametrilor pentru Arbofill
ARBOFILL Ttop[OC] αinj[grade] Pinj[MPa] tinj[s] tr[s] Vinj[m/min]
1 140 0 70 6 18 60
2 140 0 70 6 25 80
3 140 0 90 9 18 80
4 140 90 90 6 25 80
5 140 90 90 6 18 60
6 140 90 70 9 25 60
7 140 90 70 9 25 60
8 140 90 70 9 18 80
9 155 0 90 9 18 60
10 155 0 90 9 25 80
11 155 0 70 6 18 80
12 155 0 70 6 25 60
13 155 0 90 6 18 80
14 155 90 70 9 25 80
15 155 90 70 9 18 60
16 155 90 90 6 25 60

Ttop[OC] = temperatura de topire

αinj[grade] = unghiul sub care se face injectarea
Pinj[MPa] = presiunea de injectare
tinj[s] = timpul de injectare
tr[s] = timpul de racire
Vinj[m/min] = viteza de injectare

Încercările la tractiune uniaxiale au fost efectuate pe masina de testare universala

ZWIEK- ROELL (Fig.1.2). Aparatul are un software Work4-MTS Tensile Test Erica,
folosind o viteză de testare de 0,1 mm / min pentru “lemnul lichid” – variantele studiate, rata
de achizitie a datelor fiind de 10 Hz, din cadrul Facultatii de Stiinta si Ingineria Materialelor
din cadrul Universitatii Politehnice Cluj-Napoca. [2]

Fig.1.2 Masina de testare universala ZWIEK- ROELL 2005

 Conditiile la care s-au efectuat determinarile au fost temperatura camerei t = 21 0C,
viteza de tractiune v = 5.0 mm/min, lungimea initiala a probelor l0 = 59.792 mm ≈ 60mm.
Datele culese au fost introduse in softul OriginPro 8, care a generat o serie de grafice
ce au permis unele interpretari asupra comportamentului la tractiune mecanica a
Arboblendului si Arbofillui.
In continuare sunt prezentate graficele si rezultatele care au generat concluzii privind
conditiile optime de injectare pentru obtinerea unei rezistente sporite la tractiune cat si o
posibila modificare structurala interna a materialelor care reprezinta forma de rezistenta a
materialelor la actiunea unui factor mecanic extern.

Rezultate si dicutii
Din analiza rezultatelor experimentale se poate afirma:
1. Rezistenta cea mai mare la tractiune pentru arboblend s-a obtinut pe proba 14Ab la care
parametrii de injectare au fost: temperatura de topire Ttop= 1700C, unghiul de injectare α
= 900, presiunea de injectare Pinj = 90 Mpa, timpul de injectare tinj = 6s, timpul de racire
tr = 25s si viteza de injectare vinj = 90 m/min.
Valorile obtinute in urma solicitarii la tractiune au fost: forta de rezistenta la rupere R=
1035,9N, coeficientul cvasielastic Rm= 278,51N/mm si alungirea absoluta ∆l =
4.757mm
2. Pentru arbofill rezistenta cea mai mare la tractiune s-a inregistrat pe proba 13Al, la care
parametrii de injectare au fost urmatorii: temperatura de topire T top = 1550C, unghiul de
injectare α = 00, presiunea de injectare Pinj= 90Mpa, timpul de injectare tinj=6s, timpul
de racire tr= 18s, si viteza de injectare vinj=80m/min.
In acest caz valorile obtinute in urma solicitarii la tractiune au fost: forta de rezistenta la
rupere R = 1041,9N, coeficientul cvasielastic Rm=278,31N/mm si alungirea absoluta ∆l
= 4.75mm.
In figurile 1.3 si 1.4 se pot observa graficele de variatie a fortei elastice in functie de
alungirea relativa ∆l/l (%).
Arboblend 14

1000

500
F(N)

0 3 6
l/l%

Fig.1.3 Variatia fortei elastice in functie de alungirea relativa.

Probă arboblend
 Arbofill13

1000

500
F(N)

0 3 6 9
l/l%

Fig. 1.4 Variatia fortei elastice in functie de alungirea relativa.

Probă arbofill.

3. O alta observatie importanta o reprezinta aparitia proprietatilor cvasielastice ale

materialelor respective la aparitia unei forte externe. Din analiza unor grafice am
observat ca pentru anumiti parametri de injectare si pentru forte mici apar puncte de
inflexiune, pentru o anumita valoare a fortei deformatoare si la o anumita valoare a
alungirii relative. Acest aspect poate fi explicat pornind de la compozitia chimica
comunicata de producator care afirma ca substanta cu procentul cel mai mare din
material este lignina. Se stie ca lignina este substanta care da duritate fibrei lemnoase, in
acelasi timp molecula de lignina este o molecula complexa formata din cuplarea a trei
macromolecule. Concluzia aparitiei acestor puncte de inflexiune poate fi explicata prin
rezistenta materialului la deformare care este data din rearanjarea spatiala a moleculelor
de lignina care cauta sa-si scurteze legaturile chimice intre atomi. (Fig.1.5, Fig.1.6)
A r b o b le n d 1

600

300
F(N)

0 2 4
 l /l( % )

Fig.1.5 Variatia fortei elastice in functie de alungirea relativa

 Proba Arboblend 1
A rb o ble n d 1

100

F(N)

50

0
-0.7 0.0 0.7
 l/l(% )

Fig.1.6 Detaliu cu puncte de inflexiune la graficul din Fig.1.5.

Proba Arboblend.

Acelasi lucru se observa si la Arbofill Fig.1.7 si detaliu in Fig.1.8

Arbofill 6

600
F(N)

300

0 2 4 6
l/l(%)

Fig.1.7 Variatia fortei elastice in functie de variatia alungirii relative.

Proba Arbofill 6
 Arbofill 6

60

40

F(N)

20

-1.2 -0.6 0.0

l/l(%)

Fig.1.8 Detaliu cu punctul de inflexiune al graficului deformarii pentru.

Proba Arbofill 6

Deoarece lemnul lichid poate fi asimilat unui sistem complex, lege a uzuala a lui
Hooke
𝜎 = 𝐸𝜀 (1)
Trebuie inlocuita cu o lege de tip putere:
𝜎 = 𝐸 (𝜀̅) (2)
unde 𝜎 corespunde unei tensiuni fractale, 𝜀̅ corespunde unei deformari fractale, 𝐸 reprezinta
echivalentul modulului lui Young, iar 𝛼 este un coeficient fractionar legat de gradul de
fractalitate al curbelor de alungire.
Deoarece 𝜎 , 𝜀̅ sunt variabile fractale, respectiv 𝐸 coeficient fractal de tip Young, ele
vor fi marimi complexe. Partea lor reala este diferentiabila si independenta de scala de
rezolutie, partea imaginara nu este diferentiabila si este dependenta de rezolutia de scala.
Mai mult , 𝜎 si 𝜀̅ sunt marimi invariante simultan in raport cu transformarile spatio-
temporale, cat si in raport cu transformarile de scala.
Asa incat intr-un anumit context aparitia “punctelor” de inflexiune nu sunt altceva
decat modificari ale gradului de fractalizare a curbelor de curgere.

Concluzii
Concluziile care rezulta in urma studiilor efectuate in ce priveste comportamentul
mecanic pentru Arboblend si Arbofill sunt urmatoarele:
1. Ambele materiale sunt vascoelastice datorita structurii amorfe la temperaturi
obisnuite.
2. Cresterea rezistentei mecanice a materialelor studiate se poate obtine prin optimizarea
parametrilor de injectare.[2]
 3. O alta metoda de crestere a rezistentei mecanice a materialelor este ranforsarea cu
diverse materiale de exemplu bile sau fibre care sa compenseze alungirea
macromoleculei de lignina.
4. Modificarea dimensiunilor unor probe in timp poate fi explicata printr-un fenomen de
curgere cu un coeficient de vascozitate foarte mare, care scade odata cu cresterea
temperaturii.
5. Aceste materiale fiind obtinute din resurse regenarabile, cu o buna rezistenta
mecanica atunci cand sunt ranforsate (ex. Kevlar) dar si in special a faptului ca sunt
ingnifuge le recomanda pentru utilizarea lor in domeniul constructiilor pentru a
inlocui reperele comfectionate din materiale plastice nedegradabile.

Bibliografie

[1] Rognoli V., Salvia G, Manenti S.; Un’identita’ per i biopolimeri: il caso del legno lichido, 2009-
2010.

[2] K.P. Menard in Dynamic mechanical analysis: A practical introduction, edited by K.P. Menard,
CRC Press LLC, U.S. (1999).

[3] Kauffmann, A., Eisenreich, N., Weiser, V., LeitfahigesFormteil, Verfahrenzu seiner Herstel¬lung
und Verwendungdesselben, DE 103 47 701 Al, 19. 05. 2005.

[4] DSC: G.W.H. Höhne, W. Hemminger and H.-J. Flammersheim, in Differential Scanning
Calorimetry: An Introduction for Practitioners, Springer (2013).

[5] Thomas Haensel, Andreas Comouth, Nicolas Zydziak, Eva Bosch, Axel Kauffmann,
JuergenPfitzer, Stefan Krischok, Juergen A. Schaefer, Syed Imad-UddinAhmeda, Pyrolysis of wood-
based polymer compounds, Journal of Analytical and Applied Pyrolysis, 87 (2010) pp.124–128.

[6] W. Sun, A. P. Vassilopoulos and T. Keller: International Journal of Adhesion & Adhesives 52
(2014) p. 31.

[7] E. Camps, L. Escobar-Alarco´n, M.E. Espinoza, M.A. Camacho-Lo´ pez, S.E. Rodil, S.Muhl,
Superficies Vacio 16, (2003), pp. 37.

[8] Kauffmann, A., Eisenreich, N., Weiser, V., LeitfahigesFormteil, Verfahrenzu seiner Herstel¬lung
und Verwendungdesselben, DE 103 47 701 Al, 19. 05. 2005.

[9] SrikanthPilla, Engineering Applications of Bioplastics and Biocomposites - An overview,

Handbook of Bioplastics and Biocomposites Engineering Applications, (2011), Published John Wiley
& Sons, New Jersey, pp.1-14.