Piaţa este şi va rămâne instituţia centrală în jurul căreia gravitează viaţa economică.

Există două funcţii esenţiale pe care piaţa le îndeplineşte şi care sunt absolut necesare pentru
reproductibilitatea sistemului economic:
1.Piaţa asigurăcontactul permanent dintre producătorii şi consumatorii de mărfuri, dintre ofertă
şi cerere, dintre producţie şi consum atât la nivel microeconomic cât şi macroeconomic,
2.Piaţa are rolul de sistem de comunicaţie a informaţiilor necesare agenţilor economici,
în calitatea lor de producători şi consumatori.

Preţuleste determinat de piaţă şi reprezintă suma de bani pe care o primeşte vânzătorul unui bun
economic de la cumpărătorul acestuia.

Preţul de echilibru - preţul la care cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea
mai mare, când cererea şi oferta acestuia se egalizează la nivelul celui mai mare volum de
vânzări şi cumpărări pe piaţă.

Când cererea pentru un produs este mai mare decât oferta, preţul bunului respectiv
creşte ceea ce va determina reducerea cererii şi apropierea ei de ofertă.
Când cererea este mai mică decât oferta, preţul scade stimulând cererea consumatorilor
să crească pentru a se apropia sau egaliza cu bunul respectiv.

Când oferta este mai mare decât cererea la un bun economic va determina scăderea
preţului, stimulând cererea să crească la nivelul ofertei existente;
Când oferta este mai mică decât cererea, ea va duce la scumpirea produsului, reducând
cererea la nivelul scăzut al ofertei.

Concurenţa- raportul de forţe dintre protagoniştii pieţei, opoziţia şi rivalitatea permanentă

dintre aceştia, în privinţa producerii şi vânzării bunurilor materiale şi a serviciilor, a plasării
capitalurilor, pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi a altor activităţi cu caracter economic.

Concurenţa loială se caracterizează prin folosirea nediscriminatorie, de către toţi agenţii

angrenaţi în competiţie, a unora din instrumentele economice, în condiţiile accesului liber pe
piaţă şi ale deplinei posibilităţi de cunoaştere a mijloacelor de reglementare a relaţiilor vânzător-
cumpărător.

Concurenţa neloială constă în utilizarea unor instrumente extraeconomice, nelegale şi

imorale, pentru promovarea propriilor produse şi servicii, în favoarea celor create şi comercializate
de concurenţi.

Politici antitrust – ansamblul de reglementări legiferate în diferite ţări dezvoltate care

interzic încheierea de înţelegeri monopoliste între întreprinderi, care ar duce la diminuarea sau
dispariţia liberei concurenţe.

Infracţiuni economice în lupta de concurenţă:

 înţelegerea între vânzători în scopul împiedicării concurenţei;
 atragerea clientului printr-o publicitate sau etichetare incorectă a produsului;
 atragerea consumatorului prin preţuri promoţionale, pentru a vinde ulterior altceva decât ce i s-a
promis;
 practicarea unor preţuri scăzute sub cele ale concurenţilor.

Fluiditate – noţiune utilizată pentru a caracteriza situaţia în care oferta se adaptează uşor
cererii.

Atomicitatea pieţei – piaţa este caracterizată prin atomicitate în momentul în care ea

reuneşte un număr atât de mare de ofertanţi şi de solicitanţi, care nu pot influenţa în nici un fel
funcţionarea acesteia.
Cartel – asociaţie de agenţi economici autonomi ce funcţionează pe aceeaşi piaţă şi care
convin de comun acord asupra aspectelor legate de nivelul producţiei segmentele de piaţă pe care
îşi desfăşoară activitatea, preţurile exercitate, decizând să-şi consolideze o poziţie dominată pe
piaţă.

Trustul– se manifestă ca o concentrare de capitaluri grupate sub aceeaşi conducere.

Holdingul– firmă care posedă acţiuni şi deţine controlul altor firme, asigurând
managementul grupului astfel constituit.