DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Druțaș Daniel

PROIECT

Coordonator ştiinţific:
Șef lucrări. dr. ing. Ovidiu MARIAN

Cluj – Napoca
2022

1
DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

2
DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZARE: EXPLOARAREA MAȘINILOR PENTRU
AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

DANIEL DRUȚAȘ

PROIECT

SISTEMUL DE UNGERE

Coordonator ştiinţific:
Șef lucrări. dr. ing. Ovidiu MARIAN

Cluj – Napoca
2022

3
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

SISTEMUL DE UNGERE

Instalatia de ungere a motorului este formata dintr-un ansamblu de piese care

asigura ungerea componentelor acestuia, precum si circulatia, filtrarea si ra cirea uleiului.
Schimbul uleiului de ungere a motorului este recomandabil sa fie facut când acesta este cald
pentru a asigura scurgerea sa completa împreuna cu toate
impuritatile rezultate din exploatare.
Pentru a preveni deteriorarea motorului atunci când aparatura de la bordul vehiculului
indica presiunea scazuta a uleiului din baie, este obligatorie controlarea nivelului acestuia cu
ajutorul jojei si în functie de situatie se completeaza sau se remediaza defectiunea intervenita.
Printre cauzele care pot determina scaderea nivelului uleiului în baie se afla uzura
accentuata a motorului, pierderea de ulei datorate neetanseitatii gar niturilor sau montarea
defectuoasa a filtrului de ulei.
Diluarea uleiului cu apa poate fi cauzata de arderea sau deteriorarea garniturilor de
etansare a cama ilor cilindrilor ori de fisurarea camasilor cilindrilor sau a blocului motor.

ROLUL SI FUNCTIA LUBREFIANTULOR

Funcţionarea motorului cu ardere internă se caracterizează prin existenţa mai multor

suprafeţe aflate sub sarcină şi în mişcare relativă unele faţă de altele, în aceste condiţii este
necesar pentru a diminua frecările dintre suprafeţe. Deci, să se introducă între acestea un fluid
care să adere la suprafeţe, să fie vâscos ca prin presiunea internă care ia naştere să menţină
suprafeţele la o anumită distanţă.
Lubrifiantul prezent între suprafeţele în mişcare relativă trebuie să îndeplinească
următoarele funcţii:

Funcţia mecanică.
Uleiul trebuie înainte de toate să ungă asamblajul, adică să formeze între cele două suprafeţe o
peliculă de ulei pentru a evita contactul metal pe metal.

4
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Funcţia termică.
Uleiul are ca rol secundar limitarea temperaturii în anumite organe care nu pot fi răcite
prin alte procedee.

PRINCIPIUL DE FUNCTIONAREA INSTALATIEI DE UNGERE

Uleiul trebuie să asigure funcţionarea corectă atât a părţilor calde ale

motorului cât şi a părţilor reci; să asigure protecţia împotriva coroziunii datorate
umidităţii şi acizilor care apar în urma arderii; să asigure evacuarea impurităţilor.
Pe lângă aceste funcţii, uleiul prezent în ansamblul piston-segmenţi-cămaşa cilindrului
îndeplineşte şi rolul de element de etanşare.
Condiţiile de lucru ale motorului cu ardere internă impun următoarele cerinţe uleiului
din sistemul de ungere: oncţuozitate optimă; variaţie redusă a viscozităţii funcţie de temperatură;
stabilitate chimică ridicată; să împiedice aglomerarea particulelor rezultate în urma arderii; să fie
filtrabil; să posede o temperatură de congelare cât mai redusă.
Ungerea suprafeţelor diferitelor piese ale motorului este influenţată în principal de rolul
lor funcţional şi de condiţiile de lucru (sarcină şi viteză).
După modul cum uleiul este adus la suprafeţele în frecare, ungerea se poate realiza sub
presiune, prin stropire cu jet de ulei; prin ceaţă de ulei sau mixt. Motoarele pentru autovehicule
utilizează ungerea mixtă unde anumite componente (lagărele, bolţul, tacheţii hidraulici, etc.) se
ung cu ulei sub presiune, altele (cilindrul, pistonul, camele, supapele, etc.) se ung prin ceaţă de
ulei sau prin stropire cu jet.
După locul unde este plasat uleiul de ungere sistemul de ungere poate fi cu "carter
umed", în care caz uleiul se află depozitat în baia plasată la partea inferioară a motorului sau cu
"carter uscat" la care uleiul se află depozitat într-un rezervor special plasat în afara motorului.
Sistemul cuprinde circuitul principal cu: pompa de ulei 1 cu sorbul 2 care aspiră uleiul
din baia de ulei 13 şi îl refulează prin intermediu conductei 3 către filtrul de curăţire brută 4,
după care este trimis în magistrala de ulei 5. Din magistrala de ulei, uleiul este distribuit prin
conducte la lagărele paliere iar prin intermediul canalizaţiei existente în arborele cotit la lagărele
fusurilor manetoane. La anumite construcţii ungerea bolţului se poate realiza sub presiune printr-
un canal care străbate biela în lungul ei. Motoarele cu solicitări termice intense şi cu turaţie

5
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

moderată pot utiliza acest circuit pentru răcirea pistoanelor. Lagărele arborelui cu came şi axul
culbutor 11 sunt alimentate cu ulei prin intermediul conductelor 7. Oglinda cilindrului, camele şi
supapele sunt unse prin stropire cu jet şi ceaţă de ulei.
La circuitul principal al sistemului de ungere se poate anexa în paralel un filtru de
curăţire fină 8. Prin acest filtru trece 10-15% din debitul de ulei aL
instalaţiei de ungere, după care uleiul se întoarce în baie sau în circuitul principal
contribuind la regenerarea uleiului.

6
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Fig.15.4. Pompa de ulei cu angrenare exterioară: 1-roata conducătoare; 2-roata condusă;

3-frezare; A-spaţiul de aspiraţie; R-spaţiul de refulare.

Fig.15.3 Răcirea pistonului cu jet de ulei printr-un orificiu plasat în piciorul bielei

Fig.15.2.Răcirea pistonului cu jet de ulei printr-un orificiu calibrat plasat la nivelul

lagărelui palier

7
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Sistemul de ungere este prevăzut cu supape de siguranţă la pompa de ulei pentru

evitarea suprapresiunilor, la filtru pentru a permite trecerea uleiului spre locurile de ungere când
acesta este îmbâcsit, şi la radiatorul de ulei în vederea scurtciurcuitării acestuia când uleiul este
rece.
Presiunea şi temperatura uleiului din magistrală sunt controlate pentru a se evidenţia
funcţionarea defectuoasă a instalaţiei. Nivelul uleiului din baia de ulei se verifică cu ajutorul tijei
12, pe care sunt trasate limita maximă şi minimă.
Răcirea pistoanelor la motoarele de turaţie ridicată se poate realiza cu ajutorul unui
orificiu calibrat amplasat la nivelul lagărului palier (fig.15.2), iar la motoarele de turaţie mai
coborâtă, orificiul calibrat se găseşte în piciorul bielei (fig.15.3).

PARTI COMPONENTE A INSTALATIEI DE UNGERE

Pompa de ulei

Circulaţia uleiului este asigurată de către pompa de ulei. Dintre acestea, pompele cu roţi
dinţate sunt cel mai des utilizate, deoarece au construcţia simplă şi prezintă siguranţă în
funcţionare. Pompele cu roţi dinţate au dimensiuni reduse faţă de spaţiul disponibil în carter.

8
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Fig.15.5. Pompa de ulei cu rotor cu lobi 1-orificiu de aspiraţie; 2-rotor interior; 3-rotor
exterior; 4-orificiu de refulare; 5-presiune înaltă; 6-presiune de aspiraţie: 7-corpul pompei.
Pompa cu roţi dinţate cu angrenarea exterioară (fig.15.4.) este alcătuită dintr-o carcasă
prevăzută cu orificii de intrare şi ieşire în care se montează două roţi dinţate cu dantură dreaptă
sau elicoidală. Una din roţi este antrenată de la arborele cu came sau de la arborele cotit, cealaltă
este antrenată de prima roată în sens invers. Camerele A şi R reprezintă camere de aspiraţie
respectiv refulare.Uleiul pătrunde în camera de aspiraţie A, umple spaţiul dintre dantura şi
carcasă, apoi este antrenat de dantura roţii şi refulat în camera R. Comprimarea uleiului dintre
dinţii roţilor este evitată printr-o frezare şi uleiul este deplasat în camera de refulare, în acest mod
se elimină încărcarea suplimentară a fusurilor roţilor pompei.
Sistemul de ungere poate fi prevăzut şi cu o pompă cu rotor cu lobi (fig.15.5.), care
prezintă avantajul unui gabarit redus, siguranţă în funcţionare, asigură presiuni ridicate la turaţii
scăzute .
Pompa cu rotor cu lobi (cu angrenare interioară) se compune din două rotoare 2 şi 3
montate în carcasa 1. Rotorul interior 2 este antrenat prin intermediul arborelui de comandă de
la arborele cu came sau arborele cotit. Rotorul 3, exterior este dezaxat faţă de rotorul 2 şi

9
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

arborele de comandă. La rotirea rotorului interior este antrenat în mişcare de rotaţie în acelaşi
sens şi rotorul exterior. Uleiul aspirat în spaţiul dintre rotoare este transportat de către lobii
rotorului interior şi exterior, în spaţiul care se micşorează datorită excentricităţii, comprimat
uleiul este refulat sub presiune spre magistrala de ulei.

Supapa de siguranţă

Fig.15.7. Supapă cu piston

Fig.15.8.Schema de lucru a unui sorb plutitor a) sită în stare de funcţionare; b) sită

înfundată

10
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Fig.15.6. Supapă cu bilă

În scopul protejării instalaţiei de ungere de creşterea presiunii se introduce în circuitul

de refulare al pompei supape de siguranţă care menţine o presiune constantă într-un domeniu larg
de turaţii şi temperatură. Surplusul de ulei este deviat în circuitul de aspiraţie al pompei de ulei
sau baie.
Presiunea uleiului se consideră optimă pentru motoarele de autovehicule în limitele
0,2…0,5 MPa la o temperatură de 70…800C.
În cazul motoarerlor mici cu cantităţi mici de ulei se utilizează supape cu bilă
(fig.15.6.), iar la motoarele cu debite mari de ulei în sistemul de ungere se utilizează supape cu
piston (fig.15.7.).
Uleiul este absorbit din baia de ulei printr-un element filtrant (sorb) care poate fi fix sau
plutitor, situat în partea cea mai de jos a băii de ulei.
Filtrul sorbului (fig.15.8) este confecţionat dintr-o sită din sârmă de oţel sau tablă
perforată. Acest filtru protejează pompa de ulei de impurităţile solide. La motoarele mici filtrul
sorbului poate prelua funcţiile filtrului din circuitul principal, în acest caz sita trebuie să asigure
reţinerea impurităţilor şi să fie accesibil la curăţat.

11
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Filtrele de ulei

Uleiul în timpul funcţionării motorului cu ardere internă pierde din calităţile sale
datorită pătrunderii unor impurităţi: particule metalice rezultate în urma fenomenului de uzură;
particule de praf care pătrund în motor odată cu aerul nefiltrat corespunzător la admisie;
impurităţi rezultate în urma unui montaj şi unei întreţineri necorespunzătoare; impurităţi ce se
formează în carter; produse chimice rezultate în urma acţiunii gazelor scăpate în carter.
Datorită fenomenului de degradare a calităţii uleiului ungerea este compromisă
antrenând amplificarea uzurilor şi chiar apariţia de avarii ale motorului.
Pentru a elimina efectele negative pe care la produc impurităţile, în sistemul de ungere
se introduc elemente de filtrare care au rolul de curăţire.
După fineţea filtrării, filtrele de ulei se împart în două categorii: filtre de curăţire brută şi
filtre de curăţire fină.
Filtrul de curăţire brută se montează în serie în circuitul de refulare al pompei de ulei,
prin el trecând întreaga cantitate de ulei. Rezistenţa hidraulică este redusă. Filtrul brut reţine
impurităţi de dimensiuni cuprinse între 20…100mm. Montajul în serie al filtrului impune
prezenţa unei supape de siguranţă care să permită scurtcircuitarea filtrului în cazul îmbâcsirii
acestuia.
Filtrul de curăţire fină se montează în paralel cu circuitul principal de ungere, cantitatea
de ulei care-l străbate este de 10…15% din cantitatea de ulei din sistemul de ungere pentru a se
evita pierderile hidraulice. Filtrul fin reţine impurităţi cu dimensiuni de până la 5 mm. După
filtrare uleiul este returnat în baia de ulei contribuind la regenerarea acestuia.
După gradul de filtrare, filtrele se pot clasifica în filtre statice şi filtre dinamice.

Filtre statice
Reţinerea impurităţilor se realizează cu ajutorul unui element filtrant, care poate fi: sită
metalică, discuri metalice sau de hârtie, cu acţiune magnetică sau active.

12
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

a) b)

Fig. 15.9. Filtru cu sită metalică: a) ansamblu de elemente cu site metalice; b) element
de filtrare cu sită metalică; c) asociere a unui filtru magnetic la un filtru cu site
Filtrele cu sită metalică (fig.,15.9), sunt utilizate în general pentru filtrarea uleiului
înainte de intrarea în pompa de ulei, dar şi ca filtre de curăţire brută sau fină (pot reţine impurităţi
până la 5 mm).
Construcţia elementului de filtrare se realizează dintr-un pachet de discuri în care se
încorporează site şi care montate formează între ele spaţii suficient de mari pentru impurităţile
reţinute. Filtrele cu sită reţin prin aderenţă şi emulsiile gelatinoase.
Filtrele cu discuri (fig.15.10) au elementul filtrant dintr-un număr de discuri din metal
sau carton de forme speciale aşezate unele peste altele care formează interstiţii de trecere a
uleiului.

13
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Impurităţile de dimensiuni mai mari sunt reţinute în exteriorul filtrant, iar cele de
dimensiuni mici în spaţiul dintre discuri.
Filtrul cu discuri metalice este prevăzut cu elemente care asigură posibilitatea curăţirii
interstiţiilor chiar în timpul funcţionării prin rotirea din exterior a pachetului de discuri.
Filtrul cu discuri din carton se utilizează ca filtru fin.
Filtrele cu element filtrant din hârtie (fig.15.11.) sunt utilizate pe scară largă, ele pot fi
utilizate atât ca filtre de curăţire brută cât şi ca filtre de curăţire fină în funcţie de dimensiunile
porilor hârtiei. Pentru a se îmbunătăţii rezistenţa şi proprietăţile de aderenţă hârtia de filtru este
impregnată cu diferite produse. Gabaritul acestor filtre este redus datorită modului de construcţie
al elementului filtrant, hârtia de filtru fiind pliată, iar forma este menţinută de o armătură
metalică.
Filtrele cu element filtrant din hârtie nu pot fi curăţite, când acesta se îmbâcseşte este
înlocuit cu unul nou.
Filtrul este prevăzut cu o supapă de siguranţă care se deschide la o presiune de 0,1…
0,25 MPa, asigurând trecerea uleiului în circuitul de ungere fără să mai treacă prin elementul
filtrant când acesta este îmbâcsit sau uleiul are vâscozitate mare.

Fig.15.10. Filtru cu discuri a) cu discuri metalice; b) cu discuri din carton

14
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Fig. 15.11. Filtru cu cartuş filtrant din hârtie

a) ansamblu; b) funcţionare normală; c) funcţionare când filtrul este îmbâcsit

Filtrele magnetice se utilizează ca filtre suplimentare pe lângă filtrele cu sită, cu discuri
sau dopurile de golire.
Aceste filtre reţin particule feroase şi prin coeziune particule de bronz sau alte particule
nemagnetice rezultate în urma uzurii.
Filtrele active reţin unii produşi organici dizolvaţi în ulei precum şi apă. Separarea lor se
realizează prin absorţie, hidratare sau reacţii chimice. Ca element filtrant se folosesc: pâsla,
hârtia de filtru; amestecuri de oxid de aluminiu, bauxită, mangan, sulf sau vată de zgură.
Filtrele dinamice, realizează separarea impurităţilor prin centrifugare. La motoarele de
autovehicule pot fi utilizate două variante constructive: a) cu antrenare mecanică; b) cu jet liber.
Filtrele antrenate mecanic primesc mişcare de la arborele cotit, extinderea acestei soluţii
este limitată de complicaţiile tehnice care intervin şi de întreţinerea dificilă.
Filtrele cu jet liber (fig.15.12.) nu pun probleme tehnice la amplasarea lor pe motor.
Rotorul filtrului este pus în mişcare de cuplul forţelor de reacţie a două jeturi de ulei care ies prin
orificii calibrate. Turaţia rotorului este cuprinsă între 5000…10000 rot/min. Sub acţiunea forţelor
centrifuge impurităţile care se găsesc în uleiul care umple rotorul sunt proiectate pe carcasa
acestuia. Uleiul filtrat este returnat spre baia de ulei. Folosirea filtrelor centrifugale determină o
reducere a uzurii medii a motorului (la cilindru de 1,6 ori; la arborele cotit de 2,5 ori).

15
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Fig.15.12.Filtrul de ulei centrifugal

Radiatorul de ulei

Fig.15.13. Schimbătorul de căldură ulei-apă

În timpul funcţionării motorului cu ardere internă, uleiul din instalaţia de ungere preia o
parte din cantitatea de căldură dezvoltată în motor. Pentru a se menţine temperatura uleiului în
limite acceptabile în circuitul de ulei se amplasează radiatorul de ulei.
Radiatoarele de ulei sunt construite în două variante în funcţie de agentul care preia
căldura de la ulei: radiatoare răcite cu apă şi radiatoare răcite cu aer.

16
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Radiatoarele răcite cu apă (fig.15.13) asigură o temperatură stabilă a uleiului,

independentă de turaţie, sarcina motorului şi temperatura mediului ambiant. La pornire asigură
încălzirea uleiului, ceea ce permite o circulaţie corectă a acestuia spre punctele de ungere.
Radiatoare răcite cu aer (fig.15.14), au dimensiuni reduse şi o construcţie simplă.
Temperatura uleiului nu este stabilă din cauza fluctuaţiilor de temperatură a mediului ambiant.
Nu asigură încălzirea uleiului după pornire, de aceea pentru a se evita suprapresiunea datorată
rezistenţelor hidraulice mari el este scurtcircuitat prin intermdiul unei supape de siguranţă. Arcul
supapei este tarat să asigure o deschidere a acesteia la o diferenţă de presiune de 0,15...0,2 MPa.

Amplasarea filtrelor în circuitul de ungere

Fig.15.14.Schimbătorul de căldură ulei-aer

Filtrele pot fi montate, în circuitul de ungere după mai multe scheme fiecare din acestea
prezentând atât avantaje cât şi dezavantaje.

17
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Amplasarea filtrului în circuitul principal al instalaţiei de ungere (fig.15.15.a.). Prin

filtru trece întreaga cantitate de ulei debitată spre punctele de ungere, uleiul întorcându-se în baie
numai după ce a parcurs întreg circuitul de ungere. Filtrarea în acest caz este de fineţe medie din
cauza debitului mare de ulei. Prezenţa supapei de siguranţă este obligatorie pentru a se permite
scurtcircuitarea filtrului în cazul îmbâcsirii acestuia. În unele cazuri filtrul poate fi prevăzut cu
indicator de avarie care va opri motorul la îmbâcsirea filtrului.
Amplasarea filtrului în circuitul secundar al instalaţie de ungere (by-pass) (fig.15.15.b.
şi c). Filtrul de ulei este amplasat într-un circuit secundar, iar uleiul după filtrare revine în baia de
ulei. Debitul care străbate circuitul secundar este de 10-15% din debitul circuitului principal, în
cazul filtrelor centrifugale cu jet liber debitul de ulei prin filtru poate ajunge până la 20%. Există
sisteme de ungere la care filtrul din circuitul principal poate să lipsească, şi numai o fracţiune din
uleiul din sistemul de ungere să treacă prin filtrul din circuitul secundar.
Amplasarea filtrelor în paralel. Amplasarea filtrelor în paralel (fig.15.15.d) acestea pot
fi sub formă de cartuş, particular acestui sistem este faptul că uleiul după ce a trecut prin filtrul
din circuitul secundar se întoarce în circuitul principal după care este trimis la punctele de
ungere.

Ventilaţia carterului

Fig.15.15.Scheme de amplasare a filtrelor de ulei în circuitul instalaţiei de ungere

18
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Fig.15.16.Schema ventilaţiei carterului în atmosferă

În timpul funcţionării motorului cu ardere internă din cauza etanşării imperfecte a

ansamblului piston-segmenţi-cilindru în carter pătrunde o cantitare de gaze arse, vapori de apă,
aer, şi dioxid de sulf care au ca efect: intensificarea formării depozitelor în carter; apariţia unor
substanţe cu acţiune corozivă; amplificarea exidării uleiului.
Eliminarea gazelor arse şi a vaporilor de combustibil din carterul motorului se poate
realiza în două moduri: direct în atmosferă sau sunt aspirate în colectorul de admisie.
În cazul motoarelor cu aprindere prin comprimare gazele din carter se elimină în
atmosferă după ce în prealiabil au fost trecute printr-un filtru separator de ulei (fig.15.16).
Soluţia este de natură să sporească poluarea mediului înconjurător, deoarece aceste gaze conţin şi
o serie de produşi de ardere.
Ventilaţia carterului cu aspiraţia gazelor în colectorul de admisie (fig.15.17) limitează
poluarea mediului.

19
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

Regimul de curgere a uleiului în canalizaţiile sistemului de ungere

Sistemul de ungere se caracterizează printr-o reţea de canale şi conducte pentru

transportul uleiului la diferite suprafeţe aflate în mişcare relativă sau care necesită răcire.
Regimul de curgere a uleiului printr-o conductă rectilinie şi de secţiune constantă este
caracterizat prin numărul lui Reynolds.

wd
Re 
 0 (15.1)
unde: w - viteza medie a lichidului;
d - diametrul interior al conductei şi
 - vâscozitatea cinematică a uleiului.
În cazul conductelor drepte, viteza critică de curgere se plasează în jurul valorii
w = 2000.n/d; sub această valoare regimul de curgere este laminar; depăşirea vitezei critice
conduce la un regim turbulent de curgere.
La regimul de curgere laminară, traiectoriile de curgere sunt paralele cu axa conductei

h g
wx 
16  
 
 d 2  4  x2
(canalului) şi viteza de curgere la distanţa x de axă are valoarea 0, h fiind
înălţimea manometrică la punctul considerat. Variaţia vitezei de curgere este parabolică, la
peretele conductei are valoarea zero, iar pe axă valoarea maximă legală cu 2w. Pierderea de
sarcină h în funcţie de viteza medie de curgere este:
32    w
h  l
g  d2 0 (15.2)
unde: l - lungimea conductei.
Valoarea vitezei critice este de 4 m/s. Depăşirea acestei viteze conduce la un regim de
curgere instabil. La viteza medie de curgere de 8 m/s viteza maximă atinge valoarea wmax=1,2w,

2
l
h  w   
iar pierdere de sarcină 2  g d 0, parametrul  depinde în principal de rugozitatea

conductei

20
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

putând fi determinată cu relaţia:


  0,3  4
wd 0 (15.3)
În cazul în care conductele (canalele) au variaţii de direcţie sau secţiune, regimul de
curgere local este asimilat regimului turbulent. Pierderea de sarcină în punctele de variaţie poate
fi determinată cu ajutorul relaţiei:
a  w2
h 
2  g 0 (15.4)

unde: a - coeficient care ţine seama de natura variaţiei. În cazul lărgirii bruşte a

2
 d 1  2 
a     1
conductei de la diametrul d la d1,  d   0; în cazul coturilor bruşte cu schimbare

  
a  sin 2  sin 4 a  0,13 
unghiulară 2 2 0; în cazul coturilor cu rază de racordare r  5d, 90

Dezaerarea uleiului

La funcţionarea motoarelor cu ardere internă aerul este prezent în uleiul din sistemul de
ungere. Aerul se poate concentra în spuma care pluteşte la suprafaţa uleiului din baie sau rămâne
în suspensie, ceea ce este mai grav, dimensiunea bulelor de aer fiind influenţată de
caracteristicile uleiului; temperatură, viscozitate, tensiune superficială.
Prezenţa bulelor de aer în ulei poate provoca o serie de fenomene negative ca:
neregularitate a debitului care induce funcţionarea cu vibraţii a pompei, presiunea uleiului în
sistemul de ungere la limita de securitate datorită funcţionării cu întreruperi; înrăutăţirea
filtrabilităţii uleiului, posibilitatea apariţiei rupturii filmului de ulei; creşterea riscului de apariţie
a fenomenului cavitaţiei în cuzineţi.
Funcţionarea corectă a sistemului de ungere presupune prezenţa unei cantităţi minime
de aer în ulei, pentru aceasta se impun următoarele măsuri:
a) limitarea introducerii aerului în ulei;
b) asigurarea timpului necesar dezaerării;

21
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

c) evitarea fenomenelor care limitează procesul dezaerării.

În mod obişnuit aerul este introdus în ulei la aspiraţia uleiului în pompă. Depăşirea unei
anumite turaţii limită provoacă acest proces.
Pentru a se îndepărta această turaţie limită în condiţiile de funcţionare trebuie avute în
vedere următoarele recomandări: nivelul minim real al uleiului în baia de ulei să fie întotdeauna
deasupra sorbului de aspiraţie (ţinându-se cont de nivelul minim pe jojă şi de condiţiile de
funcţionare şi drum: accelerare, decelerare, ruliu, tangaj, pantă accentuată, conducta de aspiraţie
a uleiului să fie largă şi scurtă; returul uleiului prin supapa de siguranţă să fie sub nivelul minim
real al uleiului; conducta de retur al uleiului din turbocompresor să fie deasupra nivelului maxim
al băii de ulei şi cât mai departe de sorbul pompei; biela şi contragreutăţile arborelui cotit să nu
atingă suprafaţa uleiului din baie.
Aceste recomandări îndeplinite nu elimină prezenţa aerului în ulei deoarece uleiul se
întoarce în baie sub formă de picături care traversează atmosfera din baia de ulei.
Dezaerisirea uleiului se produce în timpul repausului din funcţionare. ân aceste condiţii
capacitatea băii de ulei trebuie să fie maximă în funcţie de condiţiile impuse de motor. Se
recomandă ca volumul de ulei în baie să nu fie inferior la 0,136 l/kW nominal. Timpul de recirculare
a uleiului să nu fie inferior la 12 s, ceea ce presupune un debit al pompei de 0,78 l/kWmin.
Fenomenul de dezaerare a uleiului poate fi limitat de către aditivii antispumanţi, care
provoacă o creştere a tensiunii superficiale a uleiului, precum şi de aditivii amelioratori ai
indicelui de viscozitate.
Timpul necesar pentru dezaerare este în funcţie de aditivii prezenţi în ulei şi de
secţiunea de trecere a sistemului de ventilaţie a carterului.
Dezaerarea uleiului este un factor important pentru o bună rezistenţă a uleiului la agenţii
chimici.
Ungerea motoarelor în doi timpi cu baleiaj prin carter
În cazul motoarelor în doi timpi cu baleiaj prin carter ungerea suprafeţelor aflate în
mişcare relativă prezintă o serie de dificultăţi deoarece în carter nu se poate introduce ulei
datorită suprapresiunii pentru baleiaj şi comunicaţiei directe dintre carter şi interiorul cilindrului.
Ungerea în acest caz se realizează prin intermediul combustibilului după două procedee: a)
amestecarea uleiului cu combustibilul; b) injectarea uleiului în curentul de amestec aer-
combustibil.

22
 DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

În primul caz uleiul se amestecă cu combustibilul în proporţie de 4…5% la introducerea

acestuia în rezervor. În al doilea caz procedeul implică prezenţa unei pompe de joasă presiune ca
să injecteze ulei în carburator, procedeul este mai complicat însă implică o reducere a
consumului de ulei.
Suprafeţele aflate în mişcare relativă indiferent de procedeul utilizat se ung astfel:
amestecul aer-vapori de benzină şi picături fine de benzină şi ulei ajung în carter unde datorită
contactului cu piesele calde o parte din benzină se vaporizează iar picăturile de ulei din amestec
se depun pe suprafaţele fusurilor şi braţelor arborelui cotit care le proiectează pe oglinda
cilindrului. Cantitatea de ulei este insuficientă şi lagărele de alunecare ale arborelui cotit sunt
înlocuite cu lagăre de rostogolire. Amestecul aer-benzină care ajunge în camera de ardere joacă
în continuare rolul de lubrifiant deoarece mai conţine picături de benzină şi ulei, benzina se
vaporizează, în continuare şi picăturile de ulei se depun pe oglinda cilindrului asigurând ungerea
pistonului şi segmenţilor. ân cazul în care în benzină se măreşte cantitatea de ulei nu se asigură
îmbunătăţirea ungerii ci se măreşte cantităţile de depuneri datorită arderii incomplete a uleiului.

Fig.15.17.Schema ungerii unui motor în doi timpi cu baleiaj prin carter

.

23
DRUȚAȘ DANIEL SISTEMUL DE UNGERE

24