Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 Necesarul de apă
O primă etapă în stabilirea necesarului de apă este identificarea sursei de apă care să
asigure necesarul zilnic al fermei. Aceste surse de apă trebuie să îndeplinească unele condiţii
cum ar fi: protecţie sanitară pentru igiena apei, debit minim pentru necesarul de apă în orice
anotimp, distanţa faţă de fermă respectiv adâncimea pentru cele subterane, etc. Pentru stabilirea
calităţii apei se fac periodic analize de laborator care să ateste potabilitatea apei, în cazuri de
neconformitate cu STAS-urile în vigoare, impunându-se utilizarea unor echipamente speciale de
corectare a calităţii apei (filtre, tratamente fizice şi chimice, sterilizarea apei, etc).
Sursele de apă pot fi subterane (pânza freatică, izvoare care nu seacă) sau supraterane
(pâraie, râuri, lacuri, care nu seacă), de regulă cele subterane sunt mai igienice fiind preferate,
lucrările de captare a apei din sursa care are un debit mic (sub 3 litri/secundă) se fac cu mijloace
locale, în timp ce la sursele cu debit mare se apelează la firme specializate. Pentru sursele
supraterane de regulă sunt necesare echipamente suplimentare cum ar fi: bazine de decantare şi
tratare chimică cu substanţe care intră în reacţie cu elementele nedorite din apă; sterilizarea apei
se face fizic (raze UV, termic) sau chimic (clor, cloramină, iod), etc.
Necesarul maxim zilnic de apă < Qmax/zi> se calculează datorită variaţilor datorate
consumurilor zilnice diferite ( zile caniculare, efectuare curăţenie, furaje uscate, etc) şi se
calculează prin:
Qmax/zi = kzi*Qmed/zi , [m3/zi] unde
kzi = coeficient de variaţie zilnică, kzi=1,3
Qmax/zi= 1,3* 20000 = 26.000 m3/zi
Necesarul maxim orar < Qmax/h > se calculează pentru dimensionarea conductei de
distribuţie a apei spre adăposturi care trebuie să asigure necesarul de apă în orele de consum
maxim şi se foloseşte relaţia:
Kzi∗Kh∗Qmed / zi
Qmax /h= [m3/h] unde,
24
Qmax 1,3∗3∗26.000
= =4.225 m3/h
h 24
kh = coeficient de variaţie orară determinat experimental, variază în funcţie de specie, vârstă,
furaje utilizate, între 2 până la 5.
Necesarul maxim pe secundă < Qmax/s > este folosit pentru calculul diametrului
conductelor de alimentare a adăposturilor şi se determină prin:
Qmax/s = Qmax/h / 3600 [m3/sec]
Dacă se optează pentru rezervoare la înălţime care asigură presiunea de serviciu prin
căderea apei se va calcula şi înălţimea rezervorului < ÎR > cu relaţia:
Pierderile de presiune < ∑Hp > se calculează prin suma pierderilor liniare < Hp-liniare > şi
pierderile locale < Hp-locale >, după următoarele relaţi:
500
∗0,64
Hp-liniare = 0,015 0,86 unde:
19,6
Hp-liniare =0,015*581,39*0,032
Hp-liniare =0,27
λ- coeficient de frecare a apei prin conductă (0,015 la plastic şi 0,020 la metal);
L- lungimea conductei în metri;= 500
d- diametrul conductei în metri;
v2- viteza la patrat a apei prin conductă (v = este cuprinsă între 0,8 -1,5 m/s);
g- acceleraţia gravitaţională (9,8 m/s2).
s-au se pot lua valorile din tabele (normative STAS) pentru fiecare piesa de legătură <fitinguri>
şi robinete <armături> şi se însumează.
4∗1,17
d= √ [m] unde:
3,14∗0,8
d=2,16/2,51 =0,86 m
Qmax /zi
Qp= [m3/h]
Tp
Qp=26.000/14 = 1.857,14
Pompele centrifuge sunt acţionate de regulă de motoare electrice mono sau trifazate dar
pot fi şi motoare cu ardere internă denumite în acest caz „motopompe”. Puterea motorului
pompei <Pm> se poate calcula după relaţia:
k∗Qp∗Ht
Pm= [kw], în care:
102∗y p
1.857,14∗15
Pm=1,1 * =1,1* 27.857,1/40,8 = 1,1*682,77 = 751,047 kw
102∗0,4
k – coeficient de siguranţă pentru supraîncărcarea motorului (1,1 – 1,5);
𝔶p – randamentul pompei centrifuge (0,4 – 0,6);
Qp – debitul pompei (m3/h);
Ht – înălţimea de pompare (m.c.a.);
102 – coeficient de transformare din CP în Kw.
d=
√ 4∗1,17❑
π∗v
d=2,16/2,51 =0,86 m