CONTABILITATE

SUPORT DE CURS

Introducere:
Acest curs se adresează studenţilor de la Facultatea de Marketing, forma de învăţământ FR, fiind
inclus în planul de învăţământ în anul II, semestrul I.

Obiectivul cursului: prezentarea principiilor de bază ale teoriei şi practicii de contabilitate, în

vederea formării aptitudinilor de comunicare în limbaj contabil.

Competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea acestui curs sunt:

•Posibilitatea utilizării teoriei contabile pentru recunoaşterea şi contabilizarea principalelor
tranzacţii şi evenimente;
•Pregătirea, analiza şi interpretarea situaţiilor financiare.

Structura cursului:
Cursul CONTABILITATE este structurat pe trei părți (capitole).

Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:

⁃evaluare continuă, pe baza temelor de control postate pe platformă , a răspunsurilor , a
monografiei contabile , a testelor și a prezenței la seminar(30%);
⁃evaluare la examen (70%).

1
Cuprins:

Partea a 1-a
1. Contabilitatea disciplină informaţională: Rapoartele financiare şi comunicarea
informaţiilor contabile
1.1. Obiectivele primei părți
1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional
1.2.1. Forme de organizare a entităţilor
1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile
1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă.
1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile
1.3.1. Bilanţul/Situaţia poziţiei financiare
1.3.2. Contul de profit şi pierdere/Situaţia rezultatului global
1.3.3. Alte rapoarte financiare
1.3.4. Principii contabile
1.3.5. Documentele contabile
1.3.6. Evaluarea în contabilitate
1.4. Teste de evaluare
1.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
1.6. Bibliografia
1.7. Lucrarea de verificare nr. 1

Partea a 2-a
2. Sistemul de contabilitate în partidă dublă
2.1 Obiectivele părții a 2-a
2.2 Contul-procedeu specific metodei contabilităţii. Definirea, necesitatea şi
trăsăturile conturilor
2.3. Forma şi structura contului
2.4. Regulile de funcţionare a conturilor
2.5. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor
2.6. Analiza contabilă a tranzacțiilor, operaţiilor economice . Formula contabilă
2.7. Clasificarea conturilor. Planul de conturi
2.8. Teste de evaluare
2.9. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
2.10. Bibliografia

Partea a 3-a
3. Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază
3.1 Obiectivele părții a 3-a
3.2 Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările
3.3 Conturile şi analiza contabilă privind stocurile
3.4 Conturile şi analiza contabilă privind creanţele
3.5 Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria
3.6 Conturile şi analiza contabilă privind datoriile

2
 3.7 Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii
3.8 Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele
3.9 Teste de evaluare
3.10 Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
3.11 Bibliografia
3.12 Lucrarea de verificare nr. 2

Conţinutul cursului:

Partea a 1-a

1. Contabilitatea disciplină informaţională: Rapoartele financiare şi comunicarea

informaţiilor contabile

1.1. Obiective
După studiul acestei prime părți veţi dobândi cunoştinţe despre:
⁃Rolul contabilităţii şi informaţiile furnizate mediului economic;
⁃Tipurile de entităţi economice
⁃Situaţiile financiare întocmite de o întreprindere şi componenţa acestora;
⁃Documentele ce stau la baza înregistrărilor contabile;
⁃Principiile contabile;
⁃Modificările ce survin în contabilitate pe parcursul activităţii unei întreprinderi

1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional

Contabilitatea este o disciplină cu rol informaţional. Aceasta studiază efectele tranzacţiilor
economice şi ale altor evenimente asupra situaţiei economice şi financiare, precum şi asupra
performanţei unei entităţi contabile, în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Aceste
informaţii formează baza pentru evaluarea organizaţiei de către un ansamblu de utilizatori din
interiorul şi din exteriorul unei organizaţii. Dintre diferitele tipuri de organizaţii (întreprinderi
comerciale, fundaţii şi asociaţii non-profit, diferite instituţii publice etc.), acest curs este destinat
întreprinderilor al căror scop este obţinerea profitului.

1.2.1. Forme de organizare a entităţilor

Potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, există următoarele tipuri de societăţi:
• Societatea cu răspundere limitată (SRL) are drept principală caracteristică limitarea
răspunderii acţionarilor pentru obligaţiile societăţii la capitalul social subscris de fiecare
acţionar. Capitalul este împărţit în părţi sociale care sunt liber transferabile numai între
asociaţi;
• Societatea pe acţiuni (SA) păstrează limitarea răspunderii la capitalul subscris. Capitalul
social este divizat în acţiuni, deţinute de fiecare acţionar. Dreptul de proprietate asupra
acţiunilor se transmite liber, fără consimţământul celorlalţi acţionari, acestea putând fi
tranzacţionate pe piaţa de capital;
• Societatea în comandită simplă are două tipuri de asociaţi: comanditaţi şi comanditari.
Faţă de asociaţii comanditari, asociaţii comanditaţi au în plus dreptul de administrare a

3
 societăţii, dar răspund solidar şi nemărginit. Riscul comanditarilor se limitează la capitalul
subscris.
• Societatea în comandită pe acţiuni este similară din punct de vedere a caracteristicilor cu
societatea în comandită simplă. Spre deosebire de aceasta, există acţionari, iar capitalul
social este compus din acţiuni.
• Societatea în nume colectiv (SNC) are drept caracteristică obligaţia solidară (în egală
măsură) şi
nemărginită (cu întreaga avere) a asociaţilor pentru operaţiunile desfăşurate în numele societăţii.

1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile

Principalii utilizatori ai informaţiei contabile sunt consideraţi:
• Investitorii. Aceştia doresc informaţii cu privire la performanţa capitalului investit, riscul
estimat şi dividende. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere,
să păstreze sau să vândă;
• Angajaţii, sunt în principal interesaţi de informaţii despre profitabilitatea şi continuitatea
activităţii, care le sunt utile în aprecierea capacităţii întreprinderii de a oferi remuneraţii,
pensii, participarea la profit, premii, precum şi alte aspecte sociale (locuri de muncă,
asigurări de sănătate etc.);
• Creditorii (băncile), dat fiind faptul că oferă împrumuturi şi garanţii bancare, doresc în
principal informaţii despre capacitatea întreprinderii de a rambursa creditele la scadenţă
şi de a plăti dobânzile;
• Furnizorii şi alţi creditori comerciali doresc informaţii despre indicatorii de performanţă
ai societăţii (lichiditate, solvabilitate, rentabilitate etc.);
• Clienţii, doresc informaţii despre asigurarea continuităţii activităţii întreprinderii;
• Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de informaţii cu privire la politicile de
alocare centralizată a resurselor bugetare, fiscalitate şi agregarea informaţiilor la nivel
macroeconomic;
• Publicul, este interesat de mai multe tipuri de informaţii, interesele sale putând fi diverse.
• Managerii sunt consideraţi utilizatori interni ai informaţiei, deoarece ei dispun de orice
informaţie doresc cu privire la firma pe care o conduc, fiind interesaţi îndeosebi de
informaţiile cu caracter intern (costul de producţie al unui bun, pragul de rentabilitate,
etc.), în vederea luării deciziilor.

1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă

 Profesia contabilă este compusă din:

• CECCAR - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
• CAFR – Camera Auditorilor Financiari din România
 Reglementarea contabilă: În prezent, reglementările referitoare la întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare pentru întreprinderile din România sunt prezentate prin
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene.

1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile

4
Au rolul de a prezenta o imagine asupra activităţii întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar
contabil (în România acesta este echivalent cu anul calendaristic). Potrivit legislaţiei din România,
acestea sunt:
1. BILANŢUL
2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
3. SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR
4. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII
5. POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE
Primele două situaţii financiare (bilanţul şi contul de profit şi pierdere) sunt elaborate pe baza celor
cinci elemente (active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli şi venituri), următoarele trei au rolul de
a oferi informaţii prelucrate sau mai detaliate, asupra realităţii unei întreprinderi.

1.3.1. BILANTUL
Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de regulă la sfârşitul
exerciţiului financiar.
1.1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE BILANŢULUI (ACTIVE, CAPITALURI
PROPRII, DATORII)
Potrivit reglementărilor contabile din România (OMFP 1802/2014), elementele componente ale
bilanțului sunt următoarele:
A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă
îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima
utilizare. Mecanismul prin care valoarea uzurii (deprecierii ireversibile, consumului treptat) a
imobilizărilor este recunoscută în contabilitate poartă numele de amortizare. Aceasta reprezintă o
alocare treptată a costului unui activ imobilizat pe toată durata de utilizare a acesteia. Aceasta se
recunoaşte în contabilitate la sfârşitul fiecărei luni, iar în bilanţ este scăzută din valoarea activelor
imobilizate (a se vedea elementele rectificative). În România, metodele de amortizare agreate
potrivit reglementărilor în vigoare sunt:
• metoda liniară: valoarea amortizabilă se împarte în cote egale, pe parcursul duratei
de viaţă utile a activului;
• metoda degresivă: conduce la valori ale amortizării mai mari (şi descrescătoare) în
primii ani de funcţionare a imobilizării şi mai mici în ultimii ani, până la un nivel
constant;
• metoda accelerată: presupune ca maxim jumătate din valoarea amortizabilă a unei
imobilizări să fie amortizată în primul an de utilizare, iar restul în mod egal pe durata
de viaţă rămasă.
I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt active care
se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate.
1. Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea şi
fuziunea întreprinderii numai când reglementările permit includerea acestora în bilanţ.
Amortizarea se realizează sistematic pe parcursul unei perioade de maximum 5 ani.
Exemple: Taxe și alte cheltuieli de înregistrare și înmatriculare, cheltuieli privind emiterea și
vânzarea de acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de aceeași natură, legate de înființarea
și de extinderea activității unei entități.
2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru aplicarea
rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi
sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Ele

5
 presupun realizarea unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a
fost demonstrată şi care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate. Amortizarea se
realizează sistematic pe durata pe care se estimează că vor fi folosite rezultatele activităţii
de dezvoltare.
Exemple: Costuri suportate în etapa de dezvoltare a unor produse/serviciu/tehnologii noi,
referitoare la proiectarea, construcția și testarea de prototipuri, modele, instrumente, șabloane,
matrițe, tipare, dispozitive, procese, produse, sisteme etc. înainte de faza de producție și utilizare.
3. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare includ
costurile efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau
serviciu (în cazul concesiunilor), a unui brevet, a unui know-how, a unei licenţe, a unei
mărci şi a altor drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală. Amortizarea
acestor active se realizează sistematic pe durata pentru care întreprinderea a achiziţionat
dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizări.
Exemple: Un teren utilizat în baza unui contract de concesiune pe o perioadă de 50 ani, un soft
pentru care deținem o licență de utilizare.
4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ cheltuielile
efectuate pentru prospectarea resurselor minerale (minereuri, petrol, gaze naturale și resurse
similare neregenerative), în intervalul cuprins între:
• T0. momentul în care entitatea a obținut drepturile legale de a explora într-o anumită
zonă și
• T1. momentul în care a fost demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială
ale extracției unei resurse minerale.
Aceste active trebuie reclasificate după momentul T1.
Exemple: Exemple de cheltuieli care pot fi recunoscute ca active de explorare și evaluare:
cheltuieli cu achiziția drepturilor de a explora, studii topografice, geologice, geochimice și
geofizice, foraje de explorare, săpături, eșantionare, activități de evaluare a fezabilității tehnice
și a viabilității comerciale ale extracției unei resurse minerale.
5. Fondul comercial este reprezentat de elemente imateriale care nu pot fi recunoscute
distinct în contabilitate, spre exemplu clientela, vadul comercial, firma, reputația, dar care
generează pentru entitatea deținătoare un surplus de beneficii economice viitoare.
Elementele menționate anterior nu pot fi recunoscute în contabilitate deoarece atunci când
ele rezultă în urma activității comerciale a unei entități (fond comercial generat intern) nu
este îndeplinit cel de-al doilea criteriu de recunoaștere: evaluarea credibilă.
Astfel, fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal numai atunci când rezultă din
achiziția unei alte întreprinderi al cărei cost de achiziție este superior valorii de piață a activelor
nete dobândite (activele dobândite mai puțin datoriile preluate). În acest caz, se consideră că
surplusul s-a plătit pentru elementele de fond comercial achiziționate, iar valoarea poate fi
calculată credibil, ceea ce conduce la recunoașterea unei imobilizări necorporale în bilanțul
cumpărătorului.
Fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani. Totuși,
entitățile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani,
dar nu mai mare de 10 ani, cu condiția ca această perioadă să fie prezentată și justificată în notele
explicative.
6. Avansurile și alte imobilizări necorporale.
Avansurile sunt reprezentate de avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, în
cazul în care tranzacția de achiziție nu a fost finalizată, iar activele necorporale nu au fost încă

6
livrate sau puse în funcțiune. Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare, aceste elemente nu se
amortizează.

Exemplu:
TRANZACȚII:
„X” Prima tranzacție: ofer o suma de bani furnizorului X pentru „Y”
Furnizor a primi un program informatic (scad banii) (Sunt contabilul lui
(Partenerul de la care A doua tranzacție: voi primi programul informatic pentru Y, deci gândesc din
cumpăr ceva sau care am oferit banii.
punctul lui de
primesc un serviciu se Până primesc programul informatic (tot în momentul primei vedere)
numește furnizor) tranzacții) Y va avea dreptul de a primi programul
informatic, adică un activ numit Avans acordat furnizorilor

În categoria alte imobilizări necorporale sunt incluse orice active necorporale care nu sunt
nominalizate în grupele precedente, cum ar fi programele informatice create de entitate sau
achiziționate de la terți pentru necesități proprii de utilizare, precum și rețete, formule, modele,
proiecte și prototipuri. Acestea se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către
entitatea care le deține.

II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma unor
bunuri cu conţinut material (corporal). Potrivit legislaţiei din România, sunt considerate
imobilizări obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii: (1) au o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (în prezent
2.500 lei); şi (2) au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
1. Terenuri şi construcţii.
Elementul terenuri cuprinde două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile au durată
de utilizare nelimitată (sunt considerate resurse regenerabile) şi nu se amortizează. În schimb,
investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor şi alte lucrări similare se supun amortizării.
Exemple de amenajări de terenuri: Terenul pe care a fost construit un stadion, un teren pe care
a fost amplasată o bază de agrement.
Construcţiile sunt reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi sau provenite din producţie
proprie, care se supun amortizării, deoarece ele au durată de utilizare limitată. Cu toate că o
construcţie nu poate fi separată de terenul pe care îl ocupă, este importantă evidenţierea lor separată
în bilanţ.
2. Instalaţiile tehnice şi maşinile sunt reprezentate de echipamente tehnologice, maşini,
utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace
de transport, animale şi plantaţii.
Exemple: Un laptop, un tractor, o combină, un strung, etc. care au valoare mai mare de 2.500
lei.
Remarcă: Un laptop care costă 2.499 lei nu va fi considerat imobilizare corporală, ci stoc (activ
circulant).

7
 3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier includ active neprecizate în mod explicit în grupele
menţionate anterior.
Exemple: Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale.
4. Investițiile imobiliare sunt reprezentate de terenurile, clădirile sau părți ale acestor active,
aflate în proprietatea entității sau deținute în baza unui contract de leasing financiar, mai
degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului (ori
ambele), decât în scopul utilizării sau vânzării. Sunt incluse în această categorie și
terenurile a căror utilizare viitoare nu a fost încă determinată, precum și clădirile aflate în
curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca investiții imobiliare.
Exemplu: Societatea X deține două apartamente identice, în valoare de 800.000 lei, fiecare.
Unul este utilizat ca sediu al societății și va fi clasificat ca fiind construcție, celălalt este
închiriat unul angajat al societății și va fi clasificat ca fiind investiție imobiliară.
5. Activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ activele
corporale utilizate pentru prospectarea resurselor minerale, în intervalul T0-T1 (definit la
imobilizările necorporale, categoria 1.4). Aceste active trebuie reclasificate în momentul
în care este demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției
resursei minerale (după momentul T1).
Exemple: Instalațiile de forare și vehiculele specifice.
6. Active biologice productive sunt animalele vii sau plantele vii, care generează (dar nu
reprezintă) produse agricole.
Exemple: Animalele de lapte, vița de vie, pomii fructiferi, copacii din care se obține lemn de foc
dar care nu sunt tăiați.
7. Avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție includ imobilizările în curs de
execuție (care nu au fost finalizate) pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau
de terți, inclusiv sumele de bani achitate în scopul dobândirii unor imobilizări corporale
care nu sunt încă în posesia entității.
Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare și nu se folosesc, aceste active nu se amortizează.
Exemple: O clădire neterminată, un utilaj achiziționat care nu a fost pus în funcțiune, o sumă de
bani dată unui furnizor pentru achiziționarea unui utilaj.
III. IMOBILIZĂRILE FINANCIARE (numite și investiții financiare pe termen lung) reprezintă
valorile financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri (acțiuni) și creanțe
financiare (împrumuturi pe termen lung acordate altor entități, depozite bancare), în scopul
obținerii de venituri financiare sub forma dividendelor, dobânzilor sau redevențelor. Imobilizările
financiare nu se amortizează.
Entitățile afiliate sunt entități care fac parte din același grup de societăți. Un grup de societăți este
format dintr-o societate-mamă și toate entitățile pe care aceasta le controlează (filiale).
Interesele de participare sunt acțiunile deținute, emise de alte societăți, dacă entitatea deține mai
mult de 20% din capitalul emitentului.
În funcție de relația existentă între entitatea deținătoare a titlurilor și emitent, acțiunile și
împrumuturile acordate pe termen lung se clasifică astfel:
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de participare

8
 4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea
intereselor de participare
5. Investiții deținute ca imobilizări: acțiuni deținute la alte entități, în cazul în care
participația este sub nivelul de 20% din capitalul social al emitentului, certificatele
de emisii de gaze cu efect de seră și certificatele verzi.
6. Alte împrumuturi: sumele acordate ca împrumuturi pe termen lung entităților care
nu sunt menționate în categoriile de mai sus, garanțiile, depozitele și cauțiunile
depuse de entitate la terți. Pentru simplificare, putem folosi termenii „titluri de
participare” pentru toate acțiunile deținute pe termen lung și „creanțe imobilizate”
pentru toate împrumuturile acordate pe termen lung și purtătoare de dobânzi.
B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă
scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic,
modificându-şi în permanenţă forma. Reglementările contabile în vigoare definesc activul
circulant ca o resursă care (1) se aşteaptă să fie realizată sau este deţinută pentru consum sau
vânzare, în cursul normal al ciclului de exploatare; sau (2) este deţinut, în principal, în scopul
comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data
bilanţului; sau (3) reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată.
I. Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul întreprinderii deţinute fie
pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie, fie pentru a
fi consumate la prima lor utilizare.
1. Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la
generarea produselor, regăsindu-se integral sau parţial în produsul finit.
Exemplu: Făina achiziționată pentru a fi utilizată pentru obținerea blatului de pizza
2. Materialele consumabile sunt destinate utilizării în procesul de producţie şi participă
sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi fizic în produsul
finit. Exemplu: Făina utilizată pentru tapetarea tăvii de pizza.
3. Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări, indiferent de durata lor
de utilizare sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi
bunurile asimilate acestora.
Exemple: Un laptop cu o valoare de 1.000 lei, echipamente de protecție cu o valoare de 500 lei.
4. Stocurile aflate la terţi reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în
proprietatea întreprinderii, dar care fizic se găsesc la terţi, în custodie, prelucrare sau
consignaţie.
5. Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau
depozitării diverselor active.
Exemplu: Navetele în care sunt transportate sticlele.
6. Stocurile în curs de aprovizionare
7. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele
(stadiile) de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepţiei tehnice.
Se includ, de asemenea, lucrările şi serviciile în curs de execuţie.
Exemplu: Un scaun care nu are montate încă picioarele.

9
 8. Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de
fabricaţie şi care pot parcurge în continuare procesul tehnologic al altor faze de fabricaţie
sau pot fi livrate terţilor în forma actuală.
Exemplu: Blatul de pizza pentru care există două posibilități: poate fi vândut ca atare sau
urmează să reintre în procesul de producție pentru a fi obținută pizza.
9. Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de
procesul tehnologic al întreprinderii, fiind depozitate în vederea vânzării către terţi.
Exemplu: Pizza obținută din procesul de producție.
10. Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie sub formă de
rebuturi, materiale recuperabile, deşeuri. Exemple: Pizza arsă parțial.
11. Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca
produse agricole sau vândute ca active biologice.
Exemple: Animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea vânzării, peștii
din fermele piscicole, culturile și copacii crescuți pentru cherestea.
12. Produsele agricole sunt acele produse rezultate la momentul recoltării de la activele
biologice ale entității.
Exemple: Lână, copaci tăiați, bumbac, lapte, fructe culese etc.
13. Mărfurile sunt acele bunuri care au fost cumpărate de întreprindere de la terţi în vederea
revânzării. Exemple: Făina achiziționată în vederea revânzării.
14. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie
furnizorilor în vederea aprovizionării cu bunuri de natura stocurilor (furnizori-debitori
pentru cumpărări de stocuri).
II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar
de întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească
un echivalent (o sumă de bani sau un serviciu).
1. Creanţele comerciale sunt cele mai semnificative, fiind compuse din creanţele faţă de
clienţi, efecte de primit şi avansurile achitate furnizorilor de servicii.
• Clienţii includ creanţele rezultate din bunurile vândute, lucrările executate,
serviciile prestate, a căror contravaloare urmează a se încasa ulterior.
• Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub formă de cambie, bilet la ordin
etc., care atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi
încasată pe termen scurt, de obicei până la 90 de zile.
• Avansurile pentru cumpărări de servicii reprezintă sume de bani plătite cu
anticipaţie furnizorilor de servicii (furnizori-debitori pentru prestări de servicii şi
executări de lucrări).
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate: creanțe rezultate din relațiile de decontare cu
filialele.
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea intereselor
de participare:
creanțe rezultate din relațiile cu entitățile menționate și cu entitățile asociate.
4. Alte creanțe sunt reprezentate de creanțele generate de relațiile de decontare ale
întreprinderii cu personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurările sociale,
protecția socială, debitori diverși etc.
5. Creanțele privind capitalul subscris și nevărsat sunt reprezentate de creanțele generate
de relațiile întreprinderii cu acționarii săi, referitoare la subscrierile de capital social
efectuate și nedepuse.

10
 III. INVESTIȚIILE PE TERMEN SCURT reprezintă valorile financiare investite
de întreprindere în vederea realizării unui câștig pe termen scurt. În structura
investițiilor financiare pe termen scurt se includ:
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (dacă entitatea are intenția de a le valorifica în
termen mai mic de un an, prin vânzare)
2. Alte investiții pe termen scurt: acțiuni cotate și necotate, obligațiunile emise de entitate
și răscumpărate, obligațiunile și alte valori mobiliare achiziționate de entitate în vederea
obținerii unui profit pe termen scurt (de exemplu, în urma unor speculații bursiere),
certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, certificatele verzi, depozite bancare pe
termen scurt.
În literatura de specialitate, termenul „titluri de plasament” este folosit pentru a desemna acțiunile
deținute la alte entități, cumpărate în scop speculativ.
IV. CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma
de bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei.
1. Conturile la bănci se referă la cecuri de încasat, disponibilităţi în lei şi devize şi sume
în curs de decontare. Disponibilităţile sau depozitele aflate în conturile bancare pot
funcţiona în mod curent sau la termen.
2. Casa reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria întreprinderii în lei şi în devize
şi sub forma altor valori de trezorerie.
Exemple: În categoria altor valori de trezorerie sunt incluse timbrele fiscale și judiciare, biletele
de călătorie, etc.
3. Acreditivele sunt depozite bancare deschise de entitate şi rezervate în vederea achitării
unor obligaţii faţă de anumiţi furnizori pe măsura îndeplinirii condiţiilor de livrare sau
prestare de servicii. Funcţionarea acestor conturi bancare este restricţionată (retragerile
de numerar nu se pot efectua decât de către furnizor, după îndeplinirea condiţiilor
contractuale, sau de către client – cel care a deschis contul – dacă obligaţiile contractuale
nu sunt îndeplinite de către furnizor) şi condiţionată de derularea contractelor comerciale
care au stat la baza creării lor.
4. Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar, puse
la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în numele entităţii.
C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu
financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile înregistrate
în avans.

CAPITALURILE PROPRII ŞI DATORIILE

Reglementările contabile din România prevăd următoarea clasificarea capitalurilor în ordinea
descrescătoare a exigibilității lor (termenul de decontare): Capitaluri proprii; Provizioane; Datorii
(termen lung, termen scurt) și Venituri în avans.
Pentru aceste elemente, prezentarea se va face în ordinea exigibilității.
A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (capitalul propriu) reprezintă sursele de finanţare stabile de
care dispune o întreprindere. Alături de datoriile pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din
categoria capitalurilor permanente.
I. Capitalul social reprezintă sursa de finanţare a unei entităţi provenită de la investitori, mai exact
contravaloarea aportului proprietarilor în numerar sau în natură/bunuri. Acesta este constituit la
înfiinţarea entităţii, când proprietarii subscriu (promit) aporturile şi primesc în schimbul acestora
acţiuni (acţionari, în cazul SA) sau părţi sociale (asociaţi, în cazul SRL) emise de entitatea nou

11
constituită. Astfel, capitalul social este divizat în acţiuni sau părţi sociale de valori egale. Valoarea
iniţială a acţiunilor poartă numele de valoare nominală.
Capitalul social se poate modifica pe parcursul desfăşurării activităţii, prin majorări sau reduceri
de capital care implică tranzacţii cu proprietarii pentru ajustarea numărului şi valorii titlurilor,
astfel încât să fie valabilă permanent relaţia:
Capital social = Număr acţiuni (părţi sociale) x Valoarea nominală
Capitalul social se lichidează odată cu desfiinţarea entităţii.
Capitalul social se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.
1. Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să îl
pună la dispoziţia întreprinderii, dar pe care nu l-au vărsat efectiv (nu au adus încă
aporturile promise).
2. Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost deja pusă de
către proprietari la dispoziţia întreprinderii.
Exemple:
1. La data de 15 octombrie N se înființează SC ALFA S.A. și se constituie capitalul social
prin emisiunea unui număr de 1.000 acţiuni, cu o valoare nominală de 25 lei/acţiune.
Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt elementele
componente ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
ACTIVE CAPITALURI PROPRII
Creanțe față de acționari: 25.000 lei Capital subscris nevărsat: 25.000 lei
(Decontări cu asociații privind capitalul)
DATORII
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

2. La data de 20 octombrie N acţionarii depun în contul bancar contravaloarea acţiunilor.

Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt elementele
componente ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
Remarcă:
Depunerea contravalorii acțiunilor determină următoarele modificări, care se reflectă în activ:
• Scăderea creanței față de acționari cu suma de 25.000 lei;
• Creșterea disponibilităților bănești cu suma de 25.000 lei.

Pe de altă parte, din punct de vedere juridic are loc o reclasificare a capitalului social, ce se
reflectă la nivelul capitalurilor proprii:
• Scade capitalul subscris nevărsat cu suma de 25.000 lei;
• Crește capitalul subscris vărsat cu suma de 25.000 lei.

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

Disponibil în lei la bancă 25.000 lei Capital subscris vărsat 25.000 lei
DATORII
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de majorare a capitalului prin
noi emisiuni de acţiuni, fuziune, aport în natură sau transformare a obligaţiunilor în

12
 acţiuni. La fiecare majorare a capitalului social se emit acţiuni noi, care trebuie să aibă
aceeaşi valoare nominală cu a acţiunilor vechi pentru a conferi drepturi egale
deţinătorilor. Valoarea de emisiune a acţiunilor noi este de obicei diferită de valoarea
lor nominală, deoarece reflectă o valoare negociată. Diferenţa dintre valoarea de
emisiune (mai mare) şi valoarea nominală (mai mică) poartă denumirea de primă de
capital. În funcţie de metoda aleasă pentru majorarea capitalului, distingem:
1. Prime de emisiune: apar în cazul majorării de capital prin aporturi noi în numerar,
ca diferenţă între valoarea la care sunt vândute acţiunile noi (preţ de emisiune) şi
valoarea nominală.
Exemplu:
Pe 20 decembrie N SC ALFA SA decide emiterea unui număr de 200 acţiuni, preţul de emisiune
fiind 30 lei/acţiune, iar valoarea nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza egalităţii fundamentale a
contabilităţii, explicaţi care sunt elementele componente ale activelor, capitalurilor proprii,
respectiv a datoriilor.
ACTIVE CAPITALURI PROPRII
Creanțe față de acționari: 30.000 lei Capital subscris nevărsat: 25.000 lei
(Decontări cu asociații privind capitalul) Prime de capital: 5.000 lei
DATORII
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

2. Prime de aport: apar când majorarea de capital se realizează prin aporturi noi în
natură, ca diferenţă între valoarea bunurilor primite de la acţionari şi valoarea
nominală a acţiunilor emise şi atribuite lor.
3. Prime de fuziune: majorarea de capital se realizează prin fuziunea cu o altă entitate.
4. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni: apar când majorarea de capital se
realizează prin transformarea unor titluri de credit în titluri de capital, ca diferenţă
între valoarea nominală mai mare a obligaţiunilor anulate (împrumut din emisiunea
de obligaţiuni) şi valoarea nominală mai mică a acţiunilor emise.
III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea
activelor imobilizate, ca diferenţă între valoarea reevaluată (mai mare) şi valoarea
înregistrată anterior în contabilitate (mai mică).
Exemplu:
Pe 31 decembrie N, SC BETA SA deţinea un teren cu o valoare de 20.000 lei, numerar în valoare
de 5.000 lei şi capital social în valoare de 25.000 lei. Pe baza egalităţii fundamentale a
contabilităţii, explicaţi care sunt elementele componente ale activelor, capitalurilor proprii,
respectiv a datoriilor.
ACTIVE CAPITALURI PROPRII
Teren: 20.000 lei Capital subscris vărsat: 25.000 lei
Casa: 5.000 lei DATORII
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

În data de 31 decembrie SC BETA SA decide reevaluarea terenului, noua valoare a acestuia

fiind de 22.000 lei. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt elementele
componente ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor, după reevaluarea terenului.

13
 ACTIVE CAPITALURI PROPRII
Teren: 22.000 lei Capital subscris vărsat: 25.000 lei
Casa: 5.000 lei Rezerve din reevaluare: 2.000 lei
DATORII
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute
de reglementările legale, de statutul societăţilor comerciale sau conform deciziei
adunării generale a acţionarilor – AGA. În structura lor se includ:
1. Rezervele legale: se constituie din profitul brut sau din primele de capital, fiind
destinate protejării capitalului.
2. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al întreprinderilor, conform
prevederilor din actul constitutiv al acestora.
3. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite facultativ din profitul
net potrivit hotărârii AGA, cu respectarea prevederilor legale.
V. Rezultatul reportat (Profitul sau pierderea reportat(ă)) reprezintă rezultatul
financiar sau partea din rezultat a cărei repartizare a fost amânată de AGA. Rezultatul
reportat poate fi pozitiv, în cazul profitului nerepartizat, sau negativ, în cazul
pierderilor neacoperite încă din punct de vedere financiar.
VI. Rezultatul exerciţiului (Profitul sau pierderea exercițiului) poate fi favorabil, caz
în care reprezintă un profit şi o sursă proprie de finanţare până în momentul
repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare sau poate fi nefavorabil, caz în care
reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă situaţie, rezultatul este
prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.

B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii probabile ale întreprinderii care sunt constituite, de

regulă, la sfârşitul exerciţiului.
Reglementările contabile din România definesc provizioanele ca fiind datorii cu exigibilitate sau
valoare incertă. Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în care: (1) o
întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior; (2)
este probabil ca o ieşire de resurse care afectează beneficiile economice să fie necesară pentru a
stinge obligaţia respectivă şi (3) poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.
Diferenţa dintre provizioane şi celelalte datorii ale întreprinderii constă în incertitudinea care le
afectează pe primele în ceea ce priveşte mărimea sau scadenţa. În structura provizioanelor se
includ:
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii sau obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane: pentru dezafectarea imobilizărilor corporale, pentru
acțiuni de restructurare și reorganizare, pentru terminarea contractului de muncă, pentru
acordurile de concesiune, pentru contracte cu titlu oneros, pentru diverse beneficii ce
urmează a fi plătite angajaților sau persoanelor dependente de aceștia (care nu sunt legate
de pensii, restructurare, impozite sau terminarea contractului de muncă), pentru
cheltuieli legate de protecția mediului înconjurător, pentru obligații asumate în comun
cu o terță parte.

14
 C. DATORIILE (capitalul străin sau capital împrumutat) sunt sursele de finanţare externe
puse la dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori sau
terţi şi pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.
Potrivit reglementărilor contabile din România datoriile sunt clasificate în funcţie de
exigibilitatea lor în datorii pe termen scurt sau datorii curente (datorii care trebuie plătite într-
o perioadă de un an) şi datorii pe termen lung (datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai
mare de un an).
I. O datorie pe termen scurt este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul
normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de
12 luni de la data bilanţului. Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă
perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces şi
finalizarea sa în numerar sau sub forma unui instrument uşor convertibil în numerar.
II. Datoriile pe termen lung reprezintă toate celelalte datorii.
Ambele categorii de datorii sunt clasificate apoi în funcţie de natura lor. Astfel, atât în structura
datoriilor pe termen lung, cât şi în structura datoriilor pe termen scurt, sunt incluse următoarele
categorii de datorii: (1) împrumuturi şi datorii asimilate; (2) datorii comerciale, (3) datorii în cadrul
grupului, (4) datorii din interese de participare şi (5) alte datorii. În funcţie de exigibilitate, există
posibilitatea ca o datorie să fie separată în două componente, una pe termen lung şi cealaltă pe
termen scurt.
Exemplu: SC OMEGA SA a contractat la data de 31 decembrie N un credit bancar în valoarea de
36.000 lei, pe o perioada de 3 ani. Care este valoarea ce trebuie recunoscută ca o datorie pe termen
scurt şi care este valoarea ce va fi recunoscuta ca o datorie pe termen lung? Datorie pe termen
scurt: 12.000 lei; Datorie pe termen lung: 24.000 lei.

În structura datoriilor pe termen lung și în structura datoriilor pe termen scurt sunt incluse
următoarele categorii de datorii:
1. Împrumuturile din emisiunea de obligațiuni reprezintă contravaloarea
obligațiunilor emise de entitate. Ele constituie surse de finanțare pe termen lung,
asigurate prin vânzarea de titluri de credit negociabile către public, de regulă prin
intermediul unor instituții financiare. Obligațiunile sunt rambursabile la termen sau
eșalonat și purtătoare de dobânzi.
2. Sumele datorate instituțiilor de credit sunt reprezentate de împrumuturile primite
de la bănci și alte instituții financiare. Includ creditele pe termen lung și creditele pe
termen scurt (credite de trezorerie), precum și datoriile din contracte de leasing
financiar. Aceste credite sunt purtătoare de dobânzi.
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (clienți-creditori) reprezintă sumele încasate
de la clienți, pentru care entitatea urmează să livreze bunuri sau să presteze servicii.
4. Datorii comerciale - furnizori reprezintă datoriile entității, echivalente valorii
bunurilor, lucrărilor și serviciilor primite de la terți.
5. Efecte de comerț de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligația de plată
a entității în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii.
6. Sume datorate entităților afiliate reprezintă datoriile rezultate din relațiile de
decontare cu filialele.
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare:
datorii rezultate din relațiile cu entitățile menționate și cu entitățile asociate.

15
 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale:
datoriile fiscale, salariale, sociale ale entității față de bugetul statului (impozite și taxe),
față de personalul angajat (salariile și alte drepturi asimilate), față de asigurările sociale
(contribuția la asigurările sociale), față de asociați (capital de rambursat, dividende de
plată), față de creditori diverși etc.

D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu

financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţiile pentru
investiţii şi veniturile înregistrate în avans.
• Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din
alte surse nerambursabile, de care beneficiază o entitate, destinate achiziţionării sau
producerii de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe
termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor. Valoarea
imobilizărilor primite cu titlu gratuit (donaţie) sau constatate plus la inventar este asimilată
în bilanţ subvenţiilor pentru investiţii
• Veniturile înregistrate în avans sunt valori contabilizate în cursul exerciţiului, ca sume
încasate pentru servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi
recunoscute ca venituri ale perioadei (de exemplu chirii sau abonamente încasate în
avans). În bilanţ, veniturile în avans sunt clasificate în funcţie de exigibilitate, în (1) Sume
de reluat într-o perioadă de până la un an şi (2) Sume de reluat într-o perioadă mai mare
de un an.

Exemplu: Încadraţi următoarele informaţii, în funcţie de structura prezentată anterior:

Element Clasificare
Acţiuni emise de entitate Capital propriu, Capital social
Acţiuni deţinute în scop speculativ Active circulante, Investiții financiare pe termen scurt, Acțiun
deținute la entitățile afiliate
Acţiuni deţinute în vederea deţinerii Active imobilizate, Imobilizări financiare, Acțiuni deținute la
controlului asupra unei firme entitățile afiliate
Obligaţiuni emise pe o perioadă de 4 ani Datorii, Datorii pe termen lung, Împrumuturi din emisiunea de
obligațiuni
Obligaţiuni deţinute pe o perioadă de 6 Active circulante, Investiții financiare pe termen scurt, Alt
luni investiții pe termen scurt
Dreptul de joc asupra unui fotbalist Active imobilizare, Imobilizări necorporale, Concesiunile,
brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare
Împrumuturi contractate pentru 7 ani Datorii, Datorii pe termen lung, Sumele datorate instituțiilor d
credit
Împrumuturi acordate pentru 2 ani unei Active imobilizate, Imobilizări financiare, Împrumuturi acordat
entități la care deținem acțiuni entităților afiliate
Împrumuturi acordate unei Active circulante, Creanțe, Sume de încasat de la entitățile afiliate
filiale pentru 9 luni
Avansuri de trezorerie Active circulante, Casa și conturi la bănci, Avansuri de trezorerie
Avansuri acordate personalului Active circulante, Creanțe, Alte creanțe

16
 Avansuri plătite în vederea construcţiei Active imobilizate, Imobilizări corporale, Avansurile
unei clădiri și
imobilizările corporale în curs de execuție
Avansuri plătite în vederea primirii unor Active circulante, Stocuri, Avansurile pentru cumpărări de stocuri
stocuri

ELEMENTELE RECTIFICATIVE SI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA

BILANTULUI

Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de activ, capital
propriu sau datorii. Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului respectiv la / din valoarea
elementului bilanţier se obţine o valoare « reală » la momentul prezentării informaţiilor. Astfel de
elemente sunt:
• Amortizările reprezintă reducerile ireversibile de valoare ale unor active imobilizate,
apărute ca urmare a utilizării (uzura fizică) sau neutilizării acestora (uzura morală).

Exemplu: SC DELTA SA deţine un automobil în valoare de 25.000 lei. După un an, se constată
că deprecierea acestuia este de 20%. Ştiind că societatea are o valoare a capitalului social de 23.000
lei, un profit de 4.000 lei şi disponibil în contul bancar de 7.000 lei, pe baza egalităţii fundamentale
a contabilităţii, prezentaţi structura activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

Autoturism: 20.000 lei2 Capital subscris vărsat: 23.000 lei
Disponibilități bancare: 7.000 lei Rezultatul exercițiului: 4.000 lei
DATORII
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII

• Ajustările pentru depreciere reprezintă elemente echivalente reducerii reversibile de

valoare a unor active (reducere generată, de exemplu, de variaţia preţurilor pe piaţă
pentru elementele de activ). Rolul lor e de a permite evaluarea elementelor de activ la
minimul dintre valoarea contabilă şi valoarea actuală, în spiritul prudenţei. Valoarea
bilanţieră a unui element de activ se determină ca diferenţă între valoarea cu care
acesta a fost recunoscut în contabilitate (de exemplu, costul de achiziţie, dacă activul
provine de la terţi) şi valoarea amortizărilor şi a ajustărilor pentru deprecierea
elementului de activ.
Exemplu: SC DELTA SA deţine un stoc de cereale care a a fost achiziţionat în vederea revânzării,
la costul de achiziţie 6.000 lei. Valoarea de piaţă a acestui stoc la 31 decembrie N este de 4.000
lei. La ce valoare se face prezentarea stocului în activul bilanţier?

• Repartizarea profitului reprezintă partea din rezultatul exerciţiului care a fost

repartizată pe diverse destinaţii. Aceasta este prezentată în categoria capitalurilor
proprii, cu semnul minus.

17
Exemplu: SC DELTA SA a obţinut în cursul unui exerciţiu financiar un profit de 40.000 lei, pe
care l-a repartizat pentru constituirea de rezerve legale în valoare de 2.000 lei. Capitalul social
este de 64.000. Care este structura capitalurilor proprii prezentate în bilanţ?
Rezolvare: o Capital social: 64.000 lei;
o Rezultatul exercițiului: 40.000 lei;
o Repartizarea profitului: (2.000) lei;
o Rezerve legale 2.000 lei.

• Acţiunile proprii reprezintă un element cu rol rectificativ din structura capitalurilor

proprii. Sunt constituite din acţiunile emise de întreprindere, care au fost răscumpărate,
de regulă, în vederea anulării pentru reducerea capitalului social. Din acest
considerent, elementul este prezentat cu semnul minus în postul bilanţier Capital şi
rezerve, deşi substanţa sa economică este cea a unui element de activ.
• Primele privind rambursarea obligaţiunilor sunt calculate ca diferenţă între valoarea
de emisiune şi valoarea de rambursare a obligaţiunilor emise de entitate. Acestea
corectează valoarea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni.

• Modele de bilanţ
Există două modele :
• Modelul cont (orizontal), bazat pe egalitatea:

Activ = Capitaluri proprii + Datorii, sau ACTIV = PASIV

• Modelul listă (vertical), bazat pe egalitatea:

Activ – Datorii= Capitaluri proprii.

Modelul cont are următorul format de prezentare:

18
 BILANŢ
întocmit la 31 decembrie ……………
ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
A. ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITAL PROPRIU, din care:
Imobilizări necorporale Capital social
Imobilizări corporale Prime de capital
Imobilizări financiare Repartizarea profitului
B. ACTIVE CIRCULANTE Rezerve
Stocuri Rezultat
B. PROVIZIOANE
Creanţe
C. DATORII
Investiţii financiare pe termen scurt
D. VENITURI ÎN AVANS
Casa şi conturile la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS

TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL PROPRIU ŞI DATORII (A+B+C+D)

Modelul listă are următorul format de prezentare:

BILANŢ
întocmit la 31 decembrie ……………

ELEMENTE

A. ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE
Stocuri
Creanţe
Investiţii financiare pe termen scurt
Casa şi conturile la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII PE TERMEN SCURT
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)
G. DATORII PE TERMEN LUNG
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL PROPRIU, din care:
Capital social
Prime de capital
Rezerve
Rezultat reportat
Rezultat curent
Repartizarea rezultatului

1.3.2. Contul de profit şi pierdere / Situaţia rezultatului global

19
În cadrul contului de profit şi pierdere se oferă o detaliere a rezultatului exerciţiului, element
prezentat în capitalurile proprii din bilanţ. Structurile contului de profit şi pierdere sunt veniturile
şi cheltuielile (a se revedea definiţiile acestora). Veniturile şi cheltuielile exerciţiului sunt
structurate în două mari categorii:
cheltuieli şi venituri din exploatare, respectiv, cheltuieli şi venituri financiare.
• Veniturile din exploatare provin din activităţi întreprinse în vederea derulării
obiectului de activitate. Exemple:
Venituri din vânzarea mărfurilor, Venituri din prestarea serviciilor, Venituri din cedarea activelor
imobilizate, Venituri aferente costului stocurilor produselor obținute, etc.
În cadrul veniturilor de exploatare, un indicator foarte important este cifra de afaceri,
determinată astfel:
Cifra de afaceri = Totalul veniturilor provenite din vânzări de stocuri, prestări de servicii și
executări de lucrări – Reducerile comerciale acordate
Cifra de afaceri netă = Cifra de afaceri + Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de
afaceri

• Cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor.

Exemple:
Cheltuieli cu mărfurile vândute, Cheltuieli cu materiile prime, Cheltuieli cu cedarea activelor
imobilizate.
• Veniturile şi cheltuielile financiare provin din activitatea cu caracter financiar a
întreprinderii. Exemple:
Venituri din dobânzi, cheltuieli cu dobânzile, Venituri din diferențe de curs valutar, Cheltuieli din
diferențe de curs valutar, Venituri din sconturi acordate, Cheltuieli cu sconturile obținute.
În funcție de clasificările de mai sus, în contul de profit și pierdere se pot calcula următoarele tipuri de
rezultate (algoritmul de calcul al acestora este prezentat în macheta contului de profit și pierdere de
mai jos): • Rezultatul din exploatare;
•Rezultatul financiar;
•Rezultatul curent (Rezultatul brut al exercițiului);
•Rezultatul net al exercițiului.

Remarcă privind rezultatul net al exercițiului:

Rezultatul net al exercițiului din contul de profit și pierdere este preluat în bilanț.

Cont de profit și pierdere (format listă, cu clasificarea elementelor după natura lor)
întocmit la 31 decembrie ……………

ELEMENTE N-1 N
VENITURI DIN EXPLOATARE
CHELTUIELI DIN EXPLOATARE
A. Rezultatul din exploatare
(Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare)

20
 VENITURI FINANCIARE
CHELTUIELI FINANCIARE
B. Rezultatul financiar
(Venituri financiare – Cheltuieli financiare)
C. Rezultatul curent (brut)
(Rezultat din exploatare + Rezultat financiar sau Venituri totale – Cheltuieli totale))
Cheltuieli cu impozitul pe profit
D. Rezultatul net al exercițiului
(Rezultat brut – Cheltuieli cu impozitul pe profit)

Exemplu: Se cunosc următoarele elemente ce aparţin unei societăţi comerciale la data de

31decembrie N:
Capital social 30.000 Rezerve 23.000 Amortizare clădiri 5.000
Conturi la bănci în lei 25.500 Credite bancare pe termen lung 48.000 Mărfuri 6.000
Clădiri 50.000 Cheltuieli cu asigurările plătite în avans 6.500 Personal-salarii datorate 7.000
Clienţi 15.700 Cheltuieli cu amortizarea 20.000 Cheltuieli de constituire 500
Rezultatul exerciţiului X Furnizori 12.000 Acțiuni deținute pe TS 7.500
Cheltuieli cu energia şi apa Y Venituri din prestări servicii 40.000 Cheltuieli cu dobânzile 600
Cheltuieli cu salariile 14.000 Venituri din chirii încasate în avans 3.000 Acțiuni deținute pe TL 2.200

Se cere: Utilizând ecuaţia de bază a contabilităţii, aflaţi mărimea elementelor „Rezultatul

exerciţiului” şi „Cheltuieli cu energia şi apa”, iar apoi întocmiţi contul de profit şi pierdere şi
bilanţul societăţii la data de 31 decembrie N.

Bilanț simplificat (format cont) întocmit la data de 31.12.N

ACTIVE SUME CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII SUME

A. ACTIVE IMOBILIZATE 47.700 A. CAPITAL PROPRIU, din care: 38.900
Imobilizări necorporale 500 Capital social: 30.000
Imobilizări corporale 45.0001 Prime de capital 0
Imobilizări financiare 2.200 Rezerve 23.000
B. ACTIVE CIRCULANTE 54.700 Rezultatul exerciţiului X2 = (14.100)
Stocuri 6.000 B. PROVIZIOANE 0
Creanţe 15.700 C. DATORII 67.0005
Investiţii financiare pe termen scurt 7.500 D. VENITURI ÎN AVANS 3.000
Casa şi conturile la bănci 25.500
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 6.500
TOTAL ACTIV (A+B+C) 108.900 TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D) 108.900

1
Calculat astfel: 50.000 – 5.000.
2
Determinarea rezultatului exercițiului are loc astfel: 108.900 = 30.000 + 23.000+X+67.000+3.000. În consecință
X = - 14.100 lei. 5 Calculat astfel: 48.000 + 12.000 +7.000. 6 Calculat astfel: 12.000 +7.000.

21
 Bilanț simplificat (format listă/vertical) întocmit la data de 31.12.N

ELEMENTE SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE 47.700
I. Imobilizări necorporale 500
II. Imobilizări corporale 45.000
III. Imobilizări financiare 2.200
B. ACTIVE CIRCULANTE 54.700
I. Stocuri 6.000
II. Creanțe 15.700
III. Investiții pe termen scurt 7.500
IV. Casa și conturile la bănci 25.500
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 6.500
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 19.0006
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I) 39.200
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E) 86.900
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 48.000
H. PROVIZIOANE 0
I. VENITURI ÎN AVANS 3.000
J. CAPITALURI PROPRII 38.900
I. Capital social 30.000
Acțiuni proprii 0
II. Prime de capital 0
III. Rezerve din reevaluare 0
IV. Rezerve 23.000
V. Rezultat reportat (profitul sau pierderea reportat(ă)) 0
VI. Rezultatul exercițiului (profitul sau pierderea exercițiului financiar) (14.100)
Repartizarea profitului 0

Pentru verificarea egalității bilanțiere în cazul formatului de bilanț tip cont (Active- Datorii = Capitaluri proprii),
trebuie făcut următorul calcul suplimentar: F-G=J. În cazul nostru acesta devine: 85.900 – 48.000 = 38.900.
Contul de profit și pierdere întocmit la data de 31.12.N
ELEMENTE SUME
VENITURI DIN EXPLOATARE 40.000
CHELTUIELI DIN EXPLOATARE 34.0003 + Y
A. Rezultatul din exploatare (Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare) 6.000 - Y
VENITURI FINANCIARE 0
CHELTUIELI FINANCIARE 600

3
Calculat astfel: 14.000 +
20.000 = 34.000. 8 Preluat
din bilanț.

22
 B. Rezultatul financiar (Venituri financiare – Cheltuieli financiare) (600)
C. Rezultatul curent (brut) (Rezultat din exploatare + Rezultat financiar sau Venituri totale – Cheltuieli totale)) 5.400 - Y
Cheltuieli cu impozitul pe profit 0
F. Rezultatul net al exercițiului (Rezultat brut – Cheltuieli cu impozitul pe profit) (14.100)8
Analizând informațiile se poate deduce Y (Cheltuieli cu energia şi apa) din egalitatea 5.400 – Y =-
14.100. În consecință, valoarea Cheltuielilor cu energia şi apa a fost de 19.500 lei.
1.3.3. Alte rapoarte financiare
Acestea sunt:
Situaţia fluxurilor de
numerar
Rolul Situaţiei fluxurilor de numerar este de a raporta fluxurile de numerar din perioada respectivă,
clasificate pe activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.
Activităţile de exploatare înglobează principalele activităţi producătoare de venit ale
întreprinderilor, precum şi alte activităţi ce nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare. Activităţile
de investiţie constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active pe termen lung. Activităţile de
finanţare sunt activităţi ce constau în schimbări ale dimensiunii şi componenţei capitalului propriu
şi datoriilor unei întreprinderi.
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii
În cadrul acestei situaţii financiare sunt prezentate următoarele informaţii:
 profitul net sau pierderea netă a perioadei;
 fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct
în capitalul propriu, precum şi totalul acestor elemente;
 veniturile şi cheltuielile totale ale perioadei, calculate ca sumă a primelor două
elemente anterior prezentate, arătându-se separat sumele totale atribuibile acţionarilor
majoritari şi celor minoritari;
 efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor contabile.
Politici contabile şi note explicative
Este o secţiune a situaţiilor financiare, în cadrul cărora sunt prezentate, cifric sau descriptiv,
informaţii despre diverse componente prezentate în cadrul celorlalte situaţii financiare:

 Modificări bilanţiere
Orice tranzacţie contabilă are drept efect modificarea a cel puţin două elemente. Acestea pot fi
active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli sau venituri.
Dacă elementele sunt de active, capitaluri proprii sau datorii, efectul modificării lor se vede în mod
direct în bilanţ, orice combinaţie de modificări bazate pe creşteri sau diminuări în ceea ce priveşte
cele trei categorii de elemente fiind posibilă, cu condiţia ca egalitatea
Activ = Capitaluri proprii + Datorii să se menţină constantă. Aceste modificări sunt numite în
continuare modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la
nivelul elementelor de active datorii sau capitaluri proprii).
Dacă unul din cele două elemente implicate într-o tranzacţia economică este element de cheltuială
sau venit, atunci modificările aferente elementului respectiv de cheltuială sau venit se reflectă în
mod indirect în bilanţ (efectul direct al elementului respectiv este remarcat la nivelul contului de
profit şi pierdere) prin efectul pe care îl generează la nivelul rezultatului exerciţiului. Astfel,
apariţia (creşterea) unei cheltuieli generează o diminuare a rezultatului exerciţiului şi implicit o

23
diminuare a capitalurilor proprii, iar apariţia (creşterea) unui venit generează o majorare a
rezultatului exerciţiului şi implicit o majorare a capitalurilor proprii. Aceste modificări sunt numite
în continuare modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere.
Valoarea la care se realizează egalitatea bilanţieră în urma unei modificări poate fi constantă
(modificarea este doar de structură, la nivelul uneia din părţile egalităţii) sau se poate realiza la un
nivel mai mare sau mai mic decât cel al egalităţii anterioare.

1. Modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la

nivelul elementelor de active, datorii sau capitaluri proprii)
1. Modificări numai în activ:
A + x - x = Cp + D
Exemplu: Se depune numerarul din casieria întreprinderii în sumă de 6.000 lei în contul de
disponibilităţi din bancă.
Analiza contabilă. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în disponibilul de
la bancă (creşte cu suma de 6.000 lei) şi în numerarul din casă (scade cu suma de 6.000 lei).
Ambele elemente sunt de activ.
Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 1.
A + x - x = C+D

50.000 Ai + 6.000 - 6.000 Casa = 50.000 Ci+Di

Conturi la bănci

50.000 A1 = 50.000 C1 +D1

2. Modificări numai în capitalul propriu:

A = (Cp + x - x) + D
3. Modificări numai în datorii;
A = Cp + ( D + x – x)
4. Modificări în capitalul propriu în sensul creşterii şi în datorii în sensul micşorării:
A = (Cp + x) + (D – x)
5. Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:
A = ( Cp – x ) + ( D + x)
6. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul creşterii:
A + x = ( Cp + x ) + D
7. Modificări în activ şi în datorii, în sensul creşterii:
A + x = Cp + (D + x)
8. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul micşorării:
A – x = ( Cp – x ) + D
9. Modificări în activ şi în datorii, în sensul micşorării:
A – x = Cp + (D – x)

2. Modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere

24
Exemplu: Se consumă materii prime în valoare de 2.000 lei în secţia de producţie.
Analiza. Valoarea materiilor prime consumate constituie o cheltuială pentru entitate, deoarece
reprezintă o diminuare a beneficiilor economice sub forma reducerii valorii unui activ (stocul de
materii prime). Aceasta determină o scădere a capitalurilor proprii (rezultatul exerciţiului) ca
urmare a consumului de materii prime în activitatea de producţie şi nu prin distribuirea acestora
către proprietarii de capital. Astfel, tranzacţia determină modificări în structura şi volumul ambelor
părţi ale bilanţului: o modificare directă în activ, la elementul Materii prime (care scade cu 2.000
lei) şi o modificare indirectă în capitalurile proprii, la elementul Rezultatul exerciţiului (care
scade cu 2.000 lei, ca urmare a creşterii Cheltuielilor cu materiile prime cu 2.000 lei).
Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 10.
A - x = (C - X) +D
+D

4 3.000 A 9 - 2 .000 = 4 3.000( C 9+ D 9) - 2 .000

Materii Rezultatul
prime exerciţiului

41 .000 A 10 = 41 .000 ( C 10 + D 10 )

1.3.4. Principii contabile

În România reglementările contabile conţin un set de principii corelate cu cerinţele normelor
contabile europene şi internaţionale. Prezentăm în continuare aceste principii. Contabilitatea de
angajamente Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu
principiile contabile generale, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor
şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu
pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în
contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
Exemplu. O societate primeşte factura telefonică în valoare de 1.000 lei la data de 1.03.200N.
Plata facturii are loc la data de 10.04.200N. Conform conceptului contabilităţii de angajamente,
cheltuiala cu serviciile de telefonie se recunoaşte în contabilitate la data de 1.03.200N, odată cu
creşterea valorii datoriei faţă de furnizori. Astfel, recunoaşterea cheltuielii nu se corelează cu plata
serviciilor consumate, realizată la data de 10.04.200N.
Principiul continuităţii activităţii
Acesta presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor
previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a
acesteia. În contabilitate, se pleacă de la prezumţia că viaţa unei entităţi este infinită, cu excepţia
cazului în care există motive serioase care să dovedească încetarea activităţii în viitorul previzibil.
Dacă întreprinderea ar fi în această din urmă situaţie, toate resursele sale (de exemplu: clădiri,
utilaje, stocuri de materii prime, produse etc.) ar fi măsurate la valoarea care s-ar putea obţine prin
vânzarea lor impusă de imposibilitatea continuării activităţii.
Principiul permanenţei metodelor
Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea
în contabilitate şi prezentarea elementelor situaţiilor financiare, asigurând comparabilitatea în timp
a informaţiilor contabile. Dacă însă activitatea economică justifică necesitatea unei alte metode,
fie pentru că s-a schimbat contextul economic, fie pentru că alegerea iniţială a metodei s-a făcut
în mod eronat, sau pentru că o reglementare contabilă impune o astfel de modificare, societatea
are posibilitatea schimbării acelei metode.

25
 Principiul prudenţei
Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, ce presupune
că nu este permisă supraevaluarea activelor şi veniturilor şi nu este permisă subevaluarea
cheltuielilor şi datoriilor.
Principiul independenţei exerciţiului
Conform acestui principiu, pentru întocmirea situaţiilor financiare se iau în considerare toate
veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără
a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv (capitaluri proprii şi datorii)
În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat
valoarea aferentă fiecărui element individual de activ, de capitaluri proprii şi de datorii.
Principiul intangibilităţii
Principiul cere ca valorile şi structura bilanţului de deschidere ale unui exerciţiu să corespundă cu
cele din bilanţul de închidere al exerciţiului precedent. Altfel spus, chiar dacă ulterior întocmirii
situaţiilor financiare pentru perioada încheiată, apar modificări care ar trebui să afecteze
elementele din acea perioadă, societatea nu poate face corecţii ale valorilor în situaţia iniţială a
perioadei curente, dacă acele corecţii nu se regăsesc în situaţiile financiare deja întocmite. Ele vor
fi considerate erori, iar pentru a prezenta o imagine corectă a societăţii, vor fi corectate conform
unor tratamente precizate în standardele contabile.
Principiul necompensării
Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă
datorii/capitaluri, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor admise de
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. Altfel spus, societatea trebuie să prezinte
informaţii detaliate despre toate activele şi datoriile societăţii şi despre toate cheltuielile şi
veniturile, fără a le anula (compensa) unele prin altele.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului
Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a
evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică. Principiul pragului de semnificaţie
Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor
financiare.
Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie
însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

1.3.5. Documentele contabile

În raport de modul de întocmire şi de rolul lor în cadrul sistemului informaţional-decizional,
documentele contabile pot fi:
 documente de bază (justificative);
 registre de contabilitate;
 documente de sinteză şi raportare (situaţii
financiare).
Pentru exemplificare, prezentăm unele din documentele justificative utilizate în mod frecvent în
activitatea unei societăţi.
• Factura este documentul pe baza căruia se realizează decontarea produselor şi
mărfurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Este folosit ca document

26
 de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi cumpărătorului. Se întocmeşte în trei
(3) exemplare în momentul livrării bunurilor sau prestării serviciilor pe baza avizului
de însoţire, a dispoziţiei de livrare sau a altor documente care atestă executarea
lucrărilor.
• Avizul de însoţire a mărfii serveşte ca document pentru eliberarea din magazie a
bunurilor materiale destinate vânzării, trimise spre prelucrare către terţi, în custodie
sau păstrare, pentru scăderea din gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca
document de însoţire în timpul transportului sau ca document de recepţie la cumpărător
când nu s-a primit factura. Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării
datorită unor condiţii obiective, produsele sunt livrate însoţite pe timpul transportului
de avizul de însoţire.
• Nota de recepţie şi constatare de diferenţe (nota de intrare recepţie) serveşte ca
document pentru recepţia bunurilor achiziţionate, pentru încărcarea în gestiune şi ca
document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se întocmeşte de regulă în două
exemplare, unul rămâne la gestiune/magazie pentru încărcarea în gestiune a bunurilor
iar celălalt ajunge la compartimentul contabilitate şi este ataşat documentelor de livrare
(factura şi/sau avizul de însoţire a mărfii).
• Chitanţa serveşte ca document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la
casieria unităţii şi pentru înregistrarea în Registrul de casă şi în contabilitate. Se
întocmeşte în două (2) exemplare cu ocazia încasării în numerar a sumelor de primit
de la terţi. Un exemplar circulă la plătitor iar celălalt rămâne în carnet. Ordinul de
plată este instrumentul pe care emitentul (plătitorul) îl depune la banca la care are
deschis cont, dându-i dispoziţie acesteia să plătească unui furnizor sau unui alt creditor
o sumă de bani prin transfer bancar. Se întocmeşte în trei exemplare care se vizează
de către bancă, unul circulă la beneficiar, unul la plătitor iar unul rămâne la bancă.
• Extrasul de cont este documentul care atestă tranzacţiile cu disponibilităţi. Extrasul
de cont, fiind emis de bancă, reprezintă punctul de vedere al acesteia. Astfel, în
extrasul de cont o sumă în dreptul căreia este scris debit va reprezenta o plată efectuată
de întreprindere, iar o sumă în dreptul poziţiei credit va reprezenta o intrare de
disponibilităţi în contul întreprinderii. Bonul de consum serveşte ca document de
eliberare din magazie pentru consum a materiilor prime şi materialelor şi de scădere
din gestiune a acestora. Se întocmeşte în două exemplare de către compartimentul care
eliberează stocurile spre consum. Un exemplar rămâne la magazia care a dat în consum
materialele iar al doilea ajunge la compartimentul contabilitate pentru înregistrarea
costurilor.
• Nota de contabilitate serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitate
pentru operaţiile care nu au la bază documente justificative. Se întocmeşte într-un
exemplar de către compartimentul financiar-contabil. Modelul documentului se
prezintă astfel:

1.3.6. Evaluarea în contabilitate

Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situaţiilor financiare vor
fi recunoscute în momentul înregistrării tranzacţiilor şi evenimentelor generate de activitatea
societăţii şi în momentul întocmirii situaţiilor financiare.
Caracteristicile procesului de evaluare sunt:
 Bazele de evaluare (atributele evaluării); şi
 Momentele evaluării.

27
Normalizarea contabilă defineşte un cumul de baze de evaluare generice. Acestea includ:
 Costul istoric:
Reprezintă costul cunoscut în contabilitate în momentul intrării bunului:
o cost de achiziţie (preţ de cumpărare + ch. accesorii + ch. de
transport + ch. de punere în funcţiune – reduceri comerciale
obţinute)
o cost de producţie (costuri directe + cheltuieli indirecte proporţional
determinate) o valoare de utilitate pentru bunuri intrate ca donaţii.
 Costul curent:
Este privit din perspectiva unui cumpărător potenţial şi reprezintă valoarea ce poate fi atribuită
bunului dacă acesta ar urma să fie achiziţionat în momentul respectiv.
 Valoarea de decontare a unei obligaţiuni (valoarea realizabilă netă)
Este privită din perspectiva vânzătorului potenţial. „Cât obţine pentru bunul respectiv în ipoteza
vânzării acestuia”.
 Valoarea actualizată a fluxurilor de numerar.
Reprezintă pentru un activ viitoarele intrări de numerar generate de deţinerea bunului.

Bază de evaluare cea mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare este
costul istoric. Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare.
În raport de natura elementelor situaţiilor financiare, de sensul mişcărilor intervenite în averea
societăţii şi de momentul în care este necesară efectuarea evaluării se delimitează următoarele
reguli şi forme de evaluare:
 evaluare la intrare;
 evaluare ulterioară: o evaluare la inventar; o evaluare la bilanţ; şi
 evaluarea la ieşire.
Evaluarea la intrare se întemeiază pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative.
Costul istoric are statutul de valoare la prima înregistrare sau valoare contabilă de intrare.
Evaluarea la inventar se întemeiază pe valoarea actuală, care primeşte statutul de valoare de
inventar şi se determină în momentul inventarierii elementelor (de obicei la sfârşitul exerciţiului
financiar, înainte de întocmirea situaţiilor financiare). Valoarea actuală este stabilită în funcţie de
utilitatea bunului în economia întreprinderii şi de preţul pieţei. Pentru estimarea unei asemenea
valori se utilizează referinţele şi tehnicile cele mai adecvate, cum sunt: preţurile de piaţă, baremele,
mercurialele, indicii specifici de preţuri.
Evaluarea la bilanţ implică compararea a două valori şi reţinerea acelei valori care nu conduce
la un rezultat supraevaluat. Aceste două valori sunt:
 valoarea contabilă – valoarea înregistrată în contabilitate pe baza documentelor
justificative; şi
 valoarea stabilită la inventar.
În situaţiile financiare se reţine:
 pentru active – valoarea cea mai mică;
 pentru datorii – valoarea cea mai mare.
Evaluarea la ieşire. La data ieşirii din evidenţa contabilă (pentru active este vorba de momentul
vânzării, consumului sau decontării, iar pentru datorii de momentul decontării), elementele
situaţiilor financiare se evaluează la valoarea de intrare.

1.4. Teste de evaluare:

28
Testul 1
Dispunem de următoarele informaţii privind averea societăţii comerciale ALFA:
ELEMENTE VALORI (lei)
Amortizarea clădirilor 250.000
Amortizarea mijloacelor de transport 20.000
Autoturism Dacia 120.000
Avansuri acordate furnizorilor de servicii 30.000
Avansuri primite de la clienţi 45.000
Brevete, licenţe, mărci 85.000
Cacao 70.000
Capital social 600.000
Abonamente de plată înregistrate în avans 150.000
Cheltuieli de înregistrare şi înmatriculare 15.000
Clădiri 650.000
Clienţi 145.000
ELEMENTE VALORI (lei)
Contribuţia la asigurările sociale 40.000
Creditori diverşi 55.000
Cutii pentru ambalat bomboane 20.000
Disponibil în cont la bancă 175.000
Echipamente de lucru (halate) 75.000
Fond comercial 150.000
Furnizori 80.000
Impozite şi taxe datorate 140.000
Împrumuturi acordate altor societăţi 60.000
Împrumuturi pe termen lung contractate de la bănci, din care 25.000 rambursabile în anul următor 525.000
Linguriţe 30.000
Numerar în casierie 20.000
Prăjituri 120.000
Prime de capital 30.000
Provizioane pentru litigii 125.000
Rezerva legală 80.000
Rezultat (profit) 120.000
Repartizarea profitului 100.000
Salarii datorate 300.000
Terenuri 400.000
Titluri de plasament 40.000
Chirii de încasat înregistrate în avans 100.000
Zahăr 55.000
 Întocmiţi bilanţul tip cont şi bilanţul tip listă.
Testul 2
Se dau următoarele elemente ale societăţii comerciale ALFA:
ELEMENTE VALORI (lei)
Cheltuieli cu amortizarea echipamentelor 24.000
Cheltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi 15.000
Cheltuieli cu impozitul pe profit 76.000

29
 Cheltuieli cu materiile prime 350.000
Cheltuieli cu salariile 220.000
Cheltuieli privind cedarea activelor imobilizate 180.000
Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar 25.000
Cheltuieli privind dobânzile 87.500
Cheltuieli privind mărfurile 80.000
Subvenţii pentru investiţii virate la venituri 25.000
Venituri din cedarea activelor imobilizate 20.000
Venituri din diferenţe de curs valutar 30.000
Venituri din exproprierea unui teren în scop de utilitate publică 130.000
Venituri din interese legate de participare 27.000
Venituri din sconturi obţinute 50.000
Venituri din prestări de servicii 100.000
Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 170.000
Venituri din vânzarea mărfurilor 110.000
Venituri din vânzarea produselor finite 500.000
 Întocmiţi contul de profit şi pierdere.

Testul 3:
Identificaţi modificările contabile ce afectează bilanţul şi analizaţi situaţiile următoare:
a) Pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor (AGA) o parte din rezervele constituite,
în valoare de 3.000 lei, se utilizează pentru mărirea capitalului social.
b) Întreprinderea refinanţează un credit bancar, acesta devenind din credit bancar pe termen
scurt, credit bancar pe termen lung, în valoare de 1.000 lei.
c) Societatea ALFA transformă datorii în valoare de 2.000 lei în capital social, prin emisiunea
de acţiuni pe care le oferă furnizorilor.
d) La solicitarea unor acţionari se aprobă de către AGA capitalul de restituit acestora în
valoare de 5.000 lei.

Testul 4: Alegeţi varianta corectă şi

justificaţi răspunsul ales.
1. La sfârşitul exerciţiului 200N, preţurile curente ale produselor aflate în depozitul societăţii
comerciale ALFA SA sunt superioare costului de achiziţie al acestora. În urma studiilor de piaţă
efectuate, se constată că motivul este cererea în creştere pe pieţele internaţionale. Directorul
societăţii propune creşterea valorii stocurilor. Soluţia contabilă adecvată se bazează pe aplicarea
unuia din următoarele principii contabile: a) principiul permanenţei metodelor;
b) principiul costului istoric;
c) principiul prudenţei;
d) principiul necompensării;
e) principiul independenţei exerciţiilor.
În calitatea dumneavoastră de contabil, identificaţi principiul contabil ce justifică soluţia aleasă.
Precizaţi această soluţie.

2. La sfârşitul exerciţiului 200N, contabilul societăţii ALFA SA constată că nu a primit factura

telefonică pentru luna decembrie. Acesta se gândeşte că poate să contabilizeze datoria simultan cu

30
achitarea acesteia, în luna ianuarie, datorită incertitudinii asupra sumei de plată. În calitate de
contabil, dumneavoastră îi sugeraţi o altă soluţie. Argumentul opţiunii dumneavoastră este unul
din următoarele principii contabile: a) principiul permanenţei metodelor;
b) principiul continuităţii activităţii;
c) principiul prudenţei;
d) principiul intangibilităţii;
e) principiul independenţei exerciţiilor.
Identificaţi principiul contabil ce acţionează în această situaţie şi prezentaţi soluţia adecvată.

1.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

Testul 1:

Bilanţul tip cont:

ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
A. ACTIVE IMOBILIZATE 1.210.000 A. CAPITAL PROPRIU: 730.000
Imobilizări necorporale 250.000 Capital social 600.000
Imobilizări corporale 900.000 Prime de capital 30.000
Imobilizări financiare 60.000 Rezerve 80.000
B. ACTIVE CIRCULANTE 780.000 Rezultat 20.0004
Stocuri Creanţe 370.000 B. PROVIZIOANE 125.000
175.000 C. DATORII 1.185.0005
Investiţii pe termen scurt
40.000 D. VENITURI ÎN AVANS 100.000
Casa şi conturile la bănci
195.000
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
150.000
TOTAL ACTIV (A+B+C) 2.140.000 TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D) 2.140.000

4
Compus din: 120.000 – 100.000
5
Compus din: 450.000 + 40.000 + 55.000 + 80.000 + 140.000 + 525.000 + 300.000

31
Bilanţul tip listă:

ELEMENTE SUME

A. ACTIVE IMOBILIZATE 1.210.000

Imobilizări necorporale 250.000
Imobilizări corporale 900.000
60.000
Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE 780.000
Stocuri 370.000
Creanţe 175.000
40.000
Investiţii pe termen scurt
195.000
Casa şi conturile la bănci 150.000
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 685.0006
D. DATORII PE TERMEN SCURT 145.000
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I) 1.355.000
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E) 500.0007
G. DATORII PE TERMEN LUNG
125.000
H. PROVIZIOANE
100.000
I. VENITURI ÎN AVANS
730.000
J. CAPITAL PROPRIU, din care:
600.000
Capital social
30.000
Prime de capital
80.000
Rezerve
120.000
Rezultat curent
(100.000)8
Repartizarea rezultatului

Testul 2:
Contul de profit şi pierdere
ELEMENTE SUME
Cifra de afaceri 710.000 9
Alte venituri din exploatare 215.000 10
Total venituri din exploatare 925.000
Cheltuieli cu materiile prime şi consumabilele 350.000
Cheltuieli cu salariile 220.000
Cheltuieli cu amortizarea activelor imobilizate 24.000
Alte cheltuieli din exploatare 415.000 11
Total cheltuieli din exploatare 999.000
A. Rezultatul din exploatare 186.000
Venituri financiare 107.000 12

6
Compus din: 450.000 + 40.000 + 55.000 + 80.000 + 140.000 + 25.000 + 300.000
7
Determinat ca diferenţă între 525.000 şi 25.000.
8
Sumele trecute între paranteze în cadrul unei situaţii financiare se scad.
9
Compus din: 100.000 + 110.000 + 500.000
10
Compus din: 25.000 + 20.000 + 170.000
11
Compus din: 15.000 + 180.000 + 80.000+115.000
12
Compus din: 30.000 + 27.000 + 50.000

32
 Cheltuieli financiare 112.500 13
B. Rezultatul financiar (5.500)
I. Rezultatul din activitatea ordinară 180.500
Rezultatul exerciţiului (I+II) 180.500
Cheltuieli cu impozitul pe profit 76.000
Rezultatul net al exerciţiului 104.500

Testul 3:
a) Modificări numai în capitalul propriu:
A = (Cp + x - x) + D
Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în capitalul social (creşte
cu suma de 3.000 lei) şi în rezerve (scad cu suma de 3.000 lei). Ambele elemente sunt cuprinse în
capitalul propriu. Unul creşte (Capital social), altul scade (Rezerve). Introducem datele în tipul de
ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 2.
A = C + x - x + D

50.000 = 50. 000 + 3. 000 - 3.000

Capital Rezerve
social

50 . 000 A 2 = 50.000 (C 2 + D 2)

b) Modificări numai în datorii;

A = Cp + ( D + x – x)
Analiza. Această tranzacţie determină modificări în datoriile întreprinderii faţă de bancă pe termen
lung (cresc cu 1.000 lei) şi la nivelul celor pe termen scurt (scad cu 1.000 lei). Elementul Credite
bancare pe termen scurt şi elementul Credite bancare pe termen lung sunt de datorii. Introducem
datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 3.
A = C + D + x -x

50.000 A2 = 50.000 +1.000 - 1.000

credite bancare pe termen scurt credite bancare pe termen lung

c) Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:

A = (Cp + x) + (D – x)
Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în capitalul social (creşte
cu suma de 2.000 lei, ca urmare a emisiunii de noi acţiuni) şi în datoriile faţă de furnizori (scad cu
2.000 lei). Ambele elemente sunt parte a capitalurilor, unul fiind capital propriu, iar celălalt
datorie. Unul creşte (Capital social), altul scade (Furnizori). Introducem datele în tipul de ecuaţie
adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 4.

13
Compus din: 25.000 + 87.500

33
 A = C + x + D - x
-

50.000 A 3 = 50.000 + 2.000 - 2.000

Capital Furnizori
social

50.000 A4 = 50.000 (C4 + D4)

d) Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:

A = ( Cp – x ) + ( D + x)
Analiza. Retragerea capitalului social de către acţionari determină creşterea datoriei întreprinderii
faţă de acţionari (Alte datorii/acţionari cresc cu 5.000 lei) concomitent cu diminuarea capitalului
social (Capitalul social scade cu 5.000 lei). Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat
modificărilor determinate de tranzacţia 5.
A = C - x + D + x
-

50.000 A 4 = 50.000 - 5.000 + 5.000

Capital Alte datorii/
social acţionari

50.000 A5 50.000 (C5 + D5)

Testul 4
1. Răspuns corect: c. Potrivit principiului prudenţei, care nu permite supraevaluarea
activelor, stocurile trebuiesc păstrate la valoarea lor iniţială.
2. Răspuns corect: e. Potrivit principiului independenţei exerciţiilor soluţia contabilă
adecvată este contabilizarea

1.6. Bibliografia
 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Universitară,
Bucureşti
 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE. Aplicaţii şi studii de
caz, Ed. Universitară, Bucureşti
 Ristea, M., Dumitru, C. (2005), INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Universitară, Bucureşti 
Călin, O., Ristea, M. (200N) – INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti

1.7. Lucrarea de verificare nr. 1

1. Definiţi imobilizările. Prezentaţi structura grupei bilanţiere Active circulante.

2. Prezentaţi tipul de modificare bilanţieră pe care îl generează următoarea tranzacţie: se
achită datoria faţă de furnizori în valoare de 600 lei în numerar.
3. Exemplificaţi o tranzacţie care generează următorul efect asupra bilanţului: A + X = C +
(D + x)
4. Calculaţi rezultatul, valoarea elementului Clienţi şi întocmiţi bilanţul cunoscând
următoarele elemente:
Capital social 5.850 lei; Credite bancare 625 lei; Materii prime 1.500 lei; Capital social
325 lei; Clienţi 1.175 lei; Profit 1.325 lei; Clădiri 7.000 lei; Mărfuri 1.300 lei; Venituri din
chirii 1.225 lei; Furnizori 4.500 lei; Materiale consumabile 250 lei; Cheltuieli cu mărfurile

34
350 lei; Imobilizări financiare 525 lei; Imobilizări necorporale 1.375 lei; Cheltuieli cu
salariile 200 lei; Clienţi ? lei; Venituri din vânzarea mărfurilor 1.525 lei; Rezerve 400 lei.

35