Sunteți pe pagina 1din 149

TERMINOLOGIE

privind tratamente aplicate


patrimoniului construit
PROTECŢIE

Acţiunile necesare pentru asigurarea supravieţuirii


unui monument, ansamblu, sit sau zonă istorică.
 Protecţia legală – bazată pe legislaţie şi norme de specialitate –
are ca scop evitarea unor tratamente dăunătoare, ghidează
intervenţia adecvată şi instituie sancţiuni punitive.

 Protecţia fizică – faţă de acţiunea factorilor de mediu, faţă de


furturi şi vandalism, ca şi faţă de riscul unor intruziuni/agresiuni.
Include prevederea unor construcţii (acoperişe, închideri etc) cu rol
de protecţie sau chiar dislocarea şi punerea în siguranţă a unor
obiecte ameninţate. Zonele de protecţie întră în aceeaşi categorie.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
St. Maurice Abbey, Elveția (sec.VI): acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010)
St. Maurice Abbey, Elveția (sec.VI): acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010)
St. Maurice Abbey, Elveția (sec.VI): acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010)
St. Maurice Abbey, Elveția (sec.VI): acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010)
PREZERVARE / CONSERVARE

Expresia ‘historic preservation’ (SUA) are aceeași


semnificaţie ca termenul ‘conservation’ (UK).

Indică acţiunea preventivă.

Se referă la măsurile necesare pentru păstrarea


stării existente a unei resurse de patrimoniu, în
raport cu riscul distrugerii sau transformării.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
CONSERVARE

Ca parte a unei abordări manageriale referitoare la


zone protejate, are în vedere păstrarea calităților
pentru care acele zone sunt protejate = prevenirea
pierderii acelor calități.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
CONSERVARE

Cu referire la substanța materială a unei construcţii


şi/sau unor părţi ale ei, urmăreşte:

1) prevenirea degradării prin: controlul factorilor de


mediu; inspecţii regulate și lucrări de întreţinere etc

2) stoparea degradării prin: eliminarea cauzelor,


protejarea materialului originar, curăţarea şi
consolidarea lui.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
Lucrări de conservare (consolidare tencuială) - Antrepriza studențească PRIMA, 2003
Lucrări de conservare (consolidare tencuială) - Antrepriza studențească PRIMA, 2003
CONSERVARE

Conservare indirectă: prevenirea degradării ➔


controlul factorilor de mediu; lucrări de întreţinere
bazate pe inspecţii regulate.

Conservare directă: stoparea degradării ➔


asigurarea durabilităţii şi integrităţii resursei
culturale prin eliminarea cauzelor, protejarea
materialului originar, curăţarea şi consolidarea lui.

FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings. Architectural Press, Oxford, 1996


CONSOLIDARE
(Conservare directă)

Adăugarea sau aplicarea unor materiale adezive sau


cu rol ajutător la nivelul actualei constituţii fizice a
resursei culturale, cu scopul de a-i asigura
durabilitatea şi integritatea.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
Consolidarea unei sculpturi din lemn, prin injectări
Consolidarea unui strat pictural prin injectări ale fisurilor
Consolidarea unei tencuieli istorice desprinse de suport, prin injectări
Consolidarea unor pereți cu grile polimerice
Consolidarea unui perete cu benzi din fibre de carbon
CONSOLIDARE
(Conservare directă)

Poate avea impact negativ dacă nu se bazează pe o


înţelegere clară a:

- implicaţiilor fizice pe care tratamentul aplicat le


are pe termen scurt şi lung,
- potenţialelor schimbări la nivelul obiectului
original,
- principiului reversibilităţii.

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
CONSERVARE INTEGRATĂ
Carta de la Amsterdam, 1975

Se referă la prelungirea vieţii UTILE a resurselor de


patrimoniu (cultural) prin integrarea lor în viaţa
societăţii contemporane.

Conservarea integrată este "rezultatul folosirii


tehnicii de restaurare în corelare cu căutarea de
funcţiuni adecvate". (Carta de la Amsterdam, 1975)
RESTAURARE

Intervenţie ce are ca scop “restabilirea continuităţii


formale” ca atribut definitoriu al operei de
arhitectură, generat de configuraţia relaţiilor dintre
funcţiune, construcţie şi plastică.

Curinschi-Vorona, Gh, Arhitectură, urbanism, restaurare. Editura tehnică, Bucureşti 1996


RESTAURARE

Restaurarea trebuie să asigure “restabilirea unităţii


potenţiale” ca atribut esenţial al resursei de
patrimoniu, considerată a fi un întreg = un
ansamblu de părţi componente, unde fiecare parte
poate fi descrisă şi definită în raport cu intenţia
originară.

Brandi, Cesare, Teoria restaurării. Ed. Meridiane, Bucureşti 1996


Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
RESTAURARE

Cum?

Reconstrucția ”în stilul clădirii” trebuie evitată. […]


Dacă pentru utilizarea clădirii este necesară
completarea ei spațială și funcțională, aceste părți
noi vor reflecta arhitectura contemporană.

“The reconstruction of entire parts 'in the style of the building' should be
avoided. […] If necessary, for a proper use of the building, completion of
more extensive spatial and functional parts should reflect contemporary
architecture.”

The Charter of Krakow, 2000


”Contemporary means and techniques are used to recreate the spatial features of the
church while only elements with indisputable evidence are restored, avoiding any
hypothetical restoration.”

Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014


”Contemporary means and techniques are used to recreate the spatial features of the
church while only elements with indisputable evidence are restored, avoiding any
hypothetical restoration.”

Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014


Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014
Basilică paleocreștină, Ortigia, Siracusa, Emanuele Fidone, 2008
Basilică paleocreștină, Ortigia, Siracusa, Emanuele Fidone, 2008
Basilică paleocreștină, Ortigia, Siracusa, Emanuele Fidone, 2008
Observaţii

⚫ Restaurarea implică în prealabil stoparea


degradării substanţei materiale originare
(conservare directă)

⚫ Orientările actuale asociază intervenţia de


restaurare cu atribuirea unei funcţiuni compatibile.
(v. Conservare integrată)
RESTAURARE

“Cea mai bună cale de a conserva clădirile - spre deosebire


de obiecte - este menţinerea lor în funcţiune, practică ce
poate implica ceea ce francezii numesc 'mise en valeur' sau
modernizarea, cu sau fără transformări pentru adaptare.
[...] "Adaptarea la noi utilizări a clădirilor [...] constituie
frecvent singura cale prin care valori istorice şi estetice pot
fi salvate în condiţii economice.“ (B. Feilden, 1996)

Bernard Feilden numeşte o astfel de intervenţie


REABILITARE.
FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings. Architectural Press, Oxford, 1996
REABILITARE

Orice intervenţie care are ca scop restabilirea


funcţionalităţii unei resurse construite.

Implică îmbunătăţirile fizice necesar a fi aduse unei


construcţii neutilizate sau inadecvat utilizate, cu
scopul asigurării unei utilizări corespunzătoare.

Feilden, B. and Jokilehto, J.: Management Guidelines for World Cultural Heritage
Sites, p. 90, ICCROM, Rome, 1993
Conservare-Restaurare-Reabilitare
3 trepte succesive de intervenție

UTILIZARE Reabilitarea (restabilirea


CONTEMPORANĂ
funcţionalităţii) unei
construcţii presupune întâi de
reabilitare
toate aplicarea unor
restaurare tratamente conservative.

conservare
Apoi, poate necesita
operaţiuni de restaurare
(refacere a unităţii potenţiale).
Observaţii

Utilizarea unor termeni referitori la tratamente


aplicate unor sisteme construite existente NU are
legătură cu regimul de protecţie al acestora, ci cu
acţiunile pe care le implică.
Observaţii

Există tendinţa de a asocia termenii “conservare” şi


“restaurare” cu statutul de “monument” al
clădirilor iar termenul “reabilitare” cu clădirile fără
regim de protecţie legal instituit.

Explicaţie: din perspectivă istorică, primele intervenţii asupra


existentului construit au avut conţinut conservativ şi de restaurare
(fără a pune problema utilizării!) iar primele construcţii avute în
vedere de aceste intervenţii au fost “monumente istorice”.
Observaţii

Orientările actuale asociază restaurarea (chiar a


monumentelor) cu căutarea unei utilizări
contemporane iar termenul reabilitare este utilizat
ŞI în legătură cu monumentele istorice (clădiri,
ansambluri şi situri).
REABILITARE

Inseamnă folosirea eficientă a resurselor existente


în domeniul construitului prin intervenţii de
aducere a condiţiilor de utilizare la nivelul
cerinţelor contemporane.

Toate construcțiile existente sunt RESURSE


REUTILIZABILE. Intre acestea, monumentele
clasate reprezintă un caz particular: ele sunt
RESURSE NEREGENERABILE.
RECONVERSIE
sau CONVERSIE?
DEX
Conversie: 1. Schimbare a condiţiilor unui împrumut. 2.
Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. 3.
(log.) Conversiunea judecăţilor: operaţie de inversare a
funcţiunii subiectului şi predicatului în judecată, păstrându-se
calitatea judecăţii. 4. (chim.) Mărime care exprimă
transformarea substanţelor iniţiale dintr-o reacţie chimică în
unitatea de timp, exprimată de obicei în procente pe unitate

de timp. Din fr. Conversion.

Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii române, 1996


RECONVERSIE
sau CONVERSIE?

DEX

Reconversie: schimbarea în proporţie de masă a


obiectului activităţii unor întreprinderi sau a unor
ramuri industriale ca urmare a trecerii lor de la
producţia de război la producţia de pace.
Din fr. Reconversion.

Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii române, 1996


RECONVERSIE

”Reconversia privește o clădire cu altă utilizare


decât cea pentru care a fost concepută. […]
Evoluţia utilizărilor fiind mai rapidă decât uzura
construcţiei, numeroase edificii îşi găsesc o nouă
destinaţie.”

La reconversion affecte un bâtiment à un autre usage que


celui pour lequel il a été conçu. […] L’évolution des usages
étant plus rapide que l’usure des murs, de nombreux édifices
trouvent une nouvelle destination.

Fédération Nationale des Conseils d'Architecture, d'Urbanisme et de l'Environnement


http://fncaue.fr/?Architecture-et-reconversion
RECONVERSIE

Inseamnă reutilizarea unor construcţii care şi-au


pierdut funcţiunea originară (ex. industrii care şi-
au încetat activitatea), prin atribuirea unei noi
funcţiuni. (v. Reconversion)

A nu se confunda cu schimbări ale destinaţiei de


folosinţă din alte considerente!
Adaptive reuse
Reutilizare adaptivă (sin. Reconversie)

Inseamnă trecerea unei clădiri, ansamblu sau sit


de la o utilizare la alta.

”Adaptarea leagă trecutul de prezent și proiectează


în viitor.”

Heritage Council of Victoria, Adaptive Reuse of Industrial Heritage: Opportunities &


Challenges, Melbourne 2013
”Când construcțiile existente sunt neutilizate și
abandonate, reutilizarea adaptivă poate fi calea
perfectă de a da o nouă viață vechii construcții,
conservând totodată resursele și valorile istorice.
Datorită unor motive de protecție a mediului,
indisponibilității terenurilor libere sau dorinței de a
conserva repere istorice, nenumărate firme de
arhitectură din toată lumea se orientează către
reutilizarea adaptivă ca soluție pentru diverse
probleme actuale ale mediului construit.”
S.Santos, 20 Creative Adaptive Reuse Projects. http://www.archdaily.com/783283/20-
creative-adaptive-reuse-projects
Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca / Dorte Mandrup Arkitekter, 2006
Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca / Dorte Mandrup Arkitekter, 2006
Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca / Dorte Mandrup Arkitekter, 2006
Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca / Dorte Mandrup Arkitekter, 2006
Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca / Dorte Mandrup Arkitekter, 2006
Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca / Dorte Mandrup Arkitekter, 2006
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia, 1910
Prima aplicaţie a “planşeului-ciupercă”
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Reto Visini Architecten, 2003

Execuție: 2006-08 și 2011-12

25 apartamente, 38 loft-uri + spații comerciale și ateliere

16 691 mp

Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Arhitectul a avut ca țintă principală încadrarea proiectului său într-o
logică a dezvoltării sustenabile: dublarea interioară a pereților exteriori și
înlocuirea tâmplăriilor asigură izolarea clădirii a cărei eficiență energetică
este optimizată printr-un sistem de încălzire eficient și ventilație cu flux
dublu. [...] Dincolo de actualizările tehnice, arhitectul a regândit subtil
tipologia originală: spre deosebire de spectatorii sălilor de cinema care
utilizează spațiul numai pe timpul unui film, studenții îl locuiesc. Ca
urmare, modiicările esențiale privesc spațiile disponibile în afara
amfiteatrelor: holurilre sunt mai mult decât circulații și sunt concepute ca
spații adaptate unor funcțiuni multiple. [...]
Din stradă, animația din clădire este perceptibilă. Corpurile de iluminat
din tavane, vizibile din exterior, participă activ la imaginea ansamblului. "

Reconversie cinematograf anii ‘80


Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Reabilitare
Reabilitarea nu este o categorie de intervenţie!

Reabilitarea este un concept general ce exprimă o


atitudine în raport cu fondul construit – considerat
ca depozitar de resurse reutilizabile.

De la caz la caz, reabilitarea se poate traduce în


practică prin diverse tipuri de tratamente şi
categorii de intervenţii – conservare, restaurare,
reconversie etc
In lume, reabilitarea a cunoscut trei etape majore:

 anii ’70 – confruntări ideologice

 anii ’80 – punere în practică și experimentare

 anii ’90 – profesionalizare şi TEORETIZARE


Teoria
reabilitării
Ce urmăreşte reabilitarea?

 Utilizarea rațională a resurselor construite (între


care unele neregenerabile!) și impact redus al
proceselor constructive asupra mediului.

 Integrarea existentului construit în viaţa


societăţii contemporane prin intervenţii (minime)
de aducere la zi a valorii sale de utilizare.

 Conservarea caracteristicilor relevante pentru


identitatea culturală locală (unde e cazul).
Ce face reabilitarea?

Corectează degradarea (valoarea de utilizare


scăzută în timp) a resurselor construite fără a le
altera calităţile, așa încât ele să satisfacă cerințe
contemporane de utilizare.
Cum?

Prin INTERVENȚIA MINIMĂ NECESARĂ = principiu


de bază.

Inseamnă valorificarea funcţională optimă cu cât


mai puţine modificări ale existentului construit.

Are ca rezultat:
 evitarea unor investiţii exagerate
 conservarea calităţilor intrinseci
 protejarea autenticităţii şi a valorii culturale
(f. important la monumente!)
Cum?

Tema de proiectare = varianta optimă de


valorificare contemporană a substanţei construite
existente, cu intervenții minime.

Tema de proiectare nu se stabileste a priori! Ea se


conturează pe baza cunoaşterii existentului
construit – a degradărilor de corectat, dar și a
calităților și potențialului de adaptare la noi
exigențe.
Probleme specifice reabilitării

 Ce trebuie păstrat şi ce poate fi modificat?


➔ raportul conservare - transformare

 Care este utilizarea contemporană optimă?


➔ funcţiunea compatibilă

 Cu ce materiale şi tehnici trebuie intervenit?


➔ tehnologia compatibilă
Raportul conservare - transformare

Pe de o parte, reabilitarea se raportează la o stare


de inadecvare (non-valori) ce trebuie corectată.

TRANSFORMARE

Pe de altă parte, reabilitarea se raportează la


existenţa unor calităţi intrinseci (valori) ce trebuie
recuperate şi fructificate.

CONSERVARE
Raportul conservare - transformare

 Cum pot fi eliminate non-valorile (starea de


degradare) fără a afecta valorile?

 Cum pot fi protejate valorile fără a renunţa la


eliminarea non-valorilor (stării de degradare)?
Raportul conservare - transformare

Proiectul de reabilitare trebuie să menţină


echilibrul între conservarea şi transformarea
existentului construit.

CONSERVARE REABILITARE TRANSFORMARE

păstrarea calităţilor satisfacerea unor noi exigenţe


Raportul conservare - transformare

In lume, intervenţiile pe clădiri istorice realizate în


ultimele decenii pun în evidenţă diverse concepţii
şi ipostaze ale acestui raport.

Se evidențiază astfel mai multe ETAPE.


Raportul conservare - transformare

Anii ‘70

Intervenţiile au ca scop principal conservarea


“imaginii istorice”.

Se consideră că o construcţie veche trebuie


păstrată numai atunci când include “elemente
valoroase” care permit asimilarea ei cu categoria
mai “nobilă” a monumentelor.
Raportul conservare - transformare

Anii ‘70
Conţinutul intervenţiei este decis fără investigaţii
şi evaluări riguroase ale calităţilor existente şi ale
stării de degradare.

Intervențiile sunt marcate de prejudecata


modernistă că o casă veche nu este capabilă să
ofere performanţe acceptabile.

Cultura tehnică a operatorilor este limitată la noile


materiale și tehnologii.
Raportul conservare - transformare

Anii ‘70

Se consideră necesară înlocuirea masivă a părţilor


“bolnave”, pentru a aduce clădirea existentă la
condiţia de eficienţă a unei construcţii noi.

Intervenţiile sunt caracterizate prin substituiri şi


reconstrucţii extinse.

Conservarea Transformarea
imaginii performanţelor și materiei
Raportul conservare - transformare

Anii ‘70

 Proiectul nu acordă atenţie compatibilităţii între


organizarea spaţială a clădirii şi noua funcţiune
atribuită ei.

 Investitorii preferă inserarea de noi funcţiuni


mai profitabile în spatele unor faţade istorice.

 Construcţiile vechi sunt considerate “recipiente”


care, păstrându-şi aspectul “istoric”, primesc – nu
fără traume! – noi funcţiuni.
Raportul conservare - transformare

România, 2005
Raportul conservare - transformare

România, 2005
România, 2005
România, 2013
România, 2014
2017
România, 2017
România, 2013

Cetatea Rupea, 2011


România, 2013

Cetatea Rupea, 2014


Raportul conservare - transformare

Anii ‘70

Transformările masive au efecte negative în ceea


ce priveşte percepţia asupra costului și
rentabilităţii economice a intervenţiilor de
reabilitare.
Raportul conservare - transformare

Anii ‘80

La sfârşitul anilor ’70 începe să se manifeste în


lume interesul pentru calităţile existentului
construit, având ca suport consistenţa sa fizică.
Raportul conservare - transformare

Anii ‘80

Se afirmă noi principii care ghidează proiectul:

 construcţia existentă este integral conservată,


fără a modifica organizarea spaţială interioară

 se ia în considerare potenţialul său de adaptare


la noi funcţiuni compatibile
Raportul conservare - transformare

Anii ‘80

Conservarea substanţei materiale a existentului


construit capătă o importanţă deosebită în cadrul
proiectului (latura transformativă fiind limitată la
strictul necesar pentru funcționalitate).

Conservarea Transformarea
substanţei materiale performanţelor
Raportul conservare - transformare

Anii ‘80

Caracteristicile materiale ale obiectului construit


sunt atent studiate și protejate prin:

- relevee detaliate
- căutarea de surse documentare originare
- investigaţii instrumentale in situ
- analize de laborator
- evaluări atente ale compatibilităţii funcţiunii şi
tehnologiei de intervenție
Raportul conservare - transformare

Orientări actuale în lume

 atenţia acordată conservării materiei originare

 atenţia acordată investigării şi diagnosticării

 continuitate firească între consistenţa fizică a


clădirii şi utilizarea propusă (funcțiuni compatibile)

 alegerea tehnologiilor de intervenţie pe criterii


de compatibilitate și reversibilitate
 completările cerute de utilizarea propusă
exprimă arhitectura contemporană
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006
Tower Vilharigues, Vouzela, Portugalia (Renato Rebelo, 2013)
Tower Vilharigues, Vouzela, Portugalia (Renato Rebelo, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia
(Spazio Consonanti, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia
(Spazio Consonanti, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia
(Spazio Consonanti, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de
arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia (Spazio
Consonanti, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de
arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia (Spazio
Consonanti, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia
(Spazio Consonanti, 2013)
House at Grishipol, Isle of Coll, Scoția (WT Architecture, 2011)
House at Grishipol, Isle of Coll,
Scoția (WT Architecture, 2011)
House at Grishipol, Isle of Coll, Scoția (WT Architecture, 2011)
House at Grishipol, Isle of Coll, Scoția (WT Architecture, 2011)
House at Grishipol, Isle of Coll,
Scoția (WT Architecture, 2011)
House at Grishipol, Isle of Coll,
Scoția (WT Architecture, 2011)
House at Grishipol, Isle of Coll,
Scoția (WT Architecture, 2011)
Raportul conservare - transformare

Orientări actuale în lume

Intervențiile sunt bazate pe stabilirea limitelor


transformării, prin cunoaşterea şi înţelegerea
prealabilă a identităţii existentului construit.

CONSERVARE REABILITARE TRANSFORMARE

păstrarea calităților satisfacerea unor noi exigenţe

SISTEMUL DE LIMITE
definit de calitatea intrinsecă
Raportul conservare - transformare

Sistemul de «limite»

Este format din “restricţiile” pe care existentul


construit le impune intervenţiei pentru protejarea
calităţilor sale intrinseci.

Procesul de cunoaştere prealabilă permite


definirea sistemului de «limite» în cadrul căruia
poate fi realizată reabilitarea.
Raportul conservare - transformare

Sistemul de «limite»

Nu se referă doar la caracteristicile cărora


societatea le atribuie valoare culturală (printr-un
regim de protecţie instituit sau prin recunoaştere
spontană a unor calităţi estetice), ci şi la alte
aspecte - de ordin material, tehnic, funcţional,
urbanistic etc - purtătoare de CALITATE.
Funcțiunea compatibilă

Inceputul anilor '80 a marcat o schimbare de


atitudine în sensul căutării continuității firești
(compatibilității) între consistenţa fizică a clădirii
existente şi utilizarea ei propusă de proiect.
Funcțiunea compatibilă

Funcțiunea compatibilă este cea ale cărei exigenţe


de utilizare sunt cele mai apropiate de
performanţele oferite de construcţia în cauză,
astfel încât intervenţia corectivă necesară să fie
minimă.
Funcțiunea compatibilă

Funcțiunea atribuită este compatibilă în măsura în


care poate accepta 'vocaţiile' prezente în cadrul
organismului construit existent – este posibilă
satisfacerea exigenţelor de utilizare în cadrul
sistemului de «limite» definit de calitatea
intrinsecă.
Funcțiunea compatibilă

“Reabilitarea trebuie să aibă în vedere o utilizare


cât mai apropiată de cea inițială, pentru a asigura
o intervenție minimă și o pierdere cât mai mică de
valori culturale, ceea ce are sens și din punct de
vedere economic.”

Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
Casa Dimitrie Sturdza / Librăria Cărturești, arh. Șerban Sturdza, 2003
Casa Dimitrie Sturdza / Librăria Cărturești, arh. Șerban Sturdza, 2003
Casa Dimitrie Sturdza / Librăria Cărturești, arh. Șerban Sturdza, 2003
Casa Dimitrie Sturdza / Librăria Cărturești, arh. Șerban Sturdza, 2003
Casa Dimitrie Sturdza / Librăria Cărturești, arh. Șerban Sturdza, 2003
”Prin acest proiect am vrut să demonstrăm că se
poate face business într-un mod responsabil
folosind ceea ce ai (casa veche), fără să terfeleşti,
fără să calci în picioare. De asemenea, suntem
foarte mândri că am putut cumpăra casa de
alături şi astfel nu s-a mai construit acel bloc,
păstrându-se astfel indentitatea zonei”

Valentin Sălăgeanu, asistent marketing Cărtureşti / hotnews.ro, 2010


Funcțiunea compatibilă

Identificarea potenţialelor utilizări compatibile este


necesară atunci când:

 construcţia nu este utilizată (funcţiunea iniţială


nu mai există) ➔ reconversie

 pentru funcţiunea deţinută nu se poate obţine o


creştere a performanţelor fără a altera grav
construcția ➔ schimbarea destinaţiei de folosinţă
poate fi o soluţie de reducere a agresivităţii
intervenţiei.
Tehnologia compatibilă

In cadrul intervenţiilor pe construcţii existente,


tehnologia are misiunea de a corecta degradarea –
protejând și valorificând calităţile existente
(inclusiv din punct de vedere tehnologic!).
Tehnologia compatibilă

Tehnologia adecvată este cea care “conservă,


consolidează şi întăreşte” structura existentă,
identificabilă în relaţiile fizice dintre componente,
în principiile care guvernează comportamentele
acestora şi ale sistemului în ansamblu, în
caracteristicile lor morfologice şi de performanţă.

FIORE, Vittorio, Fenomeni di degrado come modificazione del comportamento a regime degli infissi,
Napoli 1992.
Tehnologia compatibilă

Compatibilitatea tehnologică a intervenţiei poate fi


asigurată numai pe baza cunoaşterii obiectului de
reabilitat.
Tehnologia compatibilă

“Numai înţelegând întâi de toate felul în care o


clădire istorică funcţionează ca un întreg, ca
'sistem spaţial ambiental', este posibilă
introducerea unor noi tehnici în mod satisfăcător".

FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings, Architectural Press, Oxford, 1996


Tehnologia compatibilă

Suprapunerea arbitrară a unor ‘reţete’ standard


este generatoare de risipă, degradare şi pierderi
ireparabile de calitate.
Tehnologia compatibilă

Tencuială de ciment la soclu, incompatibilă cu suportul


Tehnologia compatibilă

Tencuială de ciment incompatibilă cu suportul


Tehnologia compatibilă

Tencuială de ciment incompatibilă cu suportul


Tehnologia compatibilă

Alegerea unei tehnologii compatibile permite în


practică respectarea unor condiţii esenţiale pentru
calitatatea intervenţiilor:

 asigurarea eficienţei şi durabilităţii tratamentului

 evitarea risipei de fonduri pentru lucrări inutile


şi/sau supradimensionate, ca şi pentru corectarea
posibilelor degradări datorate unor incompatibilităţi

 conservarea caracteristicilor construcţiei şi a


materiei originare (condiţie a autenticităţii și implicit
a valorii culturale, unde este cazul)