Terminologie: Privind Tratamente Aplicate Patrimoniului Construit

TERMINOLOGIE
privind tratamente aplicate

patrimoniului construit
PROTECŢIE
Acţiunile necesare pentru asigurarea supravieţuirii

unui monument, ansamblu, sit sau zonă istorică.
 Protecţia legală – bazată pe legislaţie şi norme de specialitate –
are ca scop evitarea unor tratamente dăunătoare, ghidează
intervenţia adecvată şi instituie sancţiuni punitive.
 Protecţia fizică – faţă de acţiunea factorilor de mediu, faţă de

furturi şi vandalism, ca şi faţă de riscul unor intruziuni/agresiuni.
Include prevederea unor construcţii (acoperişe, închideri etc) cu rol
de protecţie sau chiar dislocarea şi punerea în siguranţă a unor
obiecte ameninţate. Zonele de protecţie întră în aceeaşi categorie.
Feilden, B., Jokilehto, J., Management Guidelines for World Cultural Heritage Sites, ICCROM, Roma 1993
St. Maurice Abbey, Elveția (sec.VI): acoperiș de protecție (Savioz Fabrizzi Architects, 2010)
PREZERVARE / CONSERVARE
Expresia ‘historic preservation’ (SUA) are aceeași

semnificaţie ca termenul ‘conservation’ (UK).
Indică acţiunea preventivă.
Se referă la măsurile necesare pentru păstrarea

stării existente a unei resurse de patrimoniu, în
raport cu riscul distrugerii sau transformării.
CONSERVARE
Ca parte a unei abordări manageriale referitoare la

zone protejate, are în vedere păstrarea calităților
pentru care acele zone sunt protejate = prevenirea
pierderii acelor calități.
CONSERVARE
Cu referire la substanța materială a unei construcţii

şi/sau unor părţi ale ei, urmăreşte:
1) prevenirea degradării prin: controlul factorilor de

mediu; inspecţii regulate și lucrări de întreţinere etc
2) stoparea degradării prin: eliminarea cauzelor,

protejarea materialului originar, curăţarea şi
consolidarea lui.
Lucrări de conservare (consolidare tencuială) - Antrepriza studențească PRIMA, 2003
Lucrări de conservare (consolidare tencuială) - Antrepriza studențească PRIMA, 2003
CONSERVARE
Conservare indirectă: prevenirea degradării ➔

controlul factorilor de mediu; lucrări de întreţinere
bazate pe inspecţii regulate.
Conservare directă: stoparea degradării ➔

asigurarea durabilităţii şi integrităţii resursei
culturale prin eliminarea cauzelor, protejarea
materialului originar, curăţarea şi consolidarea lui.
FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings. Architectural Press, Oxford, 1996

CONSOLIDARE
(Conservare directă)
Adăugarea sau aplicarea unor materiale adezive sau

cu rol ajutător la nivelul actualei constituţii fizice a
resursei culturale, cu scopul de a-i asigura
durabilitatea şi integritatea.
Consolidarea unei sculpturi din lemn, prin injectări
Consolidarea unui strat pictural prin injectări ale fisurilor
Consolidarea unei tencuieli istorice desprinse de suport, prin injectări
Consolidarea unor pereți cu grile polimerice
Consolidarea unui perete cu benzi din fibre de carbon
CONSOLIDARE
(Conservare directă)
Poate avea impact negativ dacă nu se bazează pe o

înţelegere clară a:
- implicaţiilor fizice pe care tratamentul aplicat le

are pe termen scurt şi lung,
- potenţialelor schimbări la nivelul obiectului
original,
- principiului reversibilităţii.
CONSERVARE INTEGRATĂ
Carta de la Amsterdam, 1975
Se referă la prelungirea vieţii UTILE a resurselor de

patrimoniu (cultural) prin integrarea lor în viaţa
societăţii contemporane.
Conservarea integrată este "rezultatul folosirii

tehnicii de restaurare în corelare cu căutarea de
funcţiuni adecvate". (Carta de la Amsterdam, 1975)
RESTAURARE
Intervenţie ce are ca scop “restabilirea continuităţii

formale” ca atribut definitoriu al operei de
arhitectură, generat de configuraţia relaţiilor dintre
funcţiune, construcţie şi plastică.
Curinschi-Vorona, Gh, Arhitectură, urbanism, restaurare. Editura tehnică, Bucureşti 1996

RESTAURARE
Restaurarea trebuie să asigure “restabilirea unităţii

potenţiale” ca atribut esenţial al resursei de
patrimoniu, considerată a fi un întreg = un
ansamblu de părţi componente, unde fiecare parte
poate fi descrisă şi definită în raport cu intenţia
originară.
Brandi, Cesare, Teoria restaurării. Ed. Meridiane, Bucureşti 1996

RESTAURARE
Cum?
Reconstrucția ”în stilul clădirii” trebuie evitată. […]

Dacă pentru utilizarea clădirii este necesară
completarea ei spațială și funcțională, aceste părți
noi vor reflecta arhitectura contemporană.
“The reconstruction of entire parts 'in the style of the building' should be
avoided. […] If necessary, for a proper use of the building, completion of
more extensive spatial and functional parts should reflect contemporary
architecture.”
The Charter of Krakow, 2000

”Contemporary means and techniques are used to recreate the spatial features of the
church while only elements with indisputable evidence are restored, avoiding any
hypothetical restoration.”
Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014

”Contemporary means and techniques are used to recreate the spatial features of the
church while only elements with indisputable evidence are restored, avoiding any
hypothetical restoration.”

Basilică paleocreștină, Ortigia, Siracusa, Emanuele Fidone, 2008
Observaţii
⚫ Restaurarea implică în prealabil stoparea

degradării substanţei materiale originare
(conservare directă)
⚫ Orientările actuale asociază intervenţia de

restaurare cu atribuirea unei funcţiuni compatibile.
(v. Conservare integrată)
RESTAURARE
“Cea mai bună cale de a conserva clădirile - spre deosebire

de obiecte - este menţinerea lor în funcţiune, practică ce
poate implica ceea ce francezii numesc 'mise en valeur' sau
modernizarea, cu sau fără transformări pentru adaptare.
[...] "Adaptarea la noi utilizări a clădirilor [...] constituie
frecvent singura cale prin care valori istorice şi estetice pot
fi salvate în condiţii economice.“ (B. Feilden, 1996)
Bernard Feilden numeşte o astfel de intervenţie

REABILITARE.
FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings. Architectural Press, Oxford, 1996
REABILITARE
Orice intervenţie care are ca scop restabilirea

funcţionalităţii unei resurse construite.
Implică îmbunătăţirile fizice necesar a fi aduse unei

construcţii neutilizate sau inadecvat utilizate, cu
scopul asigurării unei utilizări corespunzătoare.
Feilden, B. and Jokilehto, J.: Management Guidelines for World Cultural Heritage
Sites, p. 90, ICCROM, Rome, 1993
Conservare-Restaurare-Reabilitare
3 trepte succesive de intervenție
UTILIZARE Reabilitarea (restabilirea

CONTEMPORANĂ
funcţionalităţii) unei
construcţii presupune întâi de
reabilitare
toate aplicarea unor
restaurare tratamente conservative.
conservare
Apoi, poate necesita
operaţiuni de restaurare
(refacere a unităţii potenţiale).
Observaţii
Utilizarea unor termeni referitori la tratamente

aplicate unor sisteme construite existente NU are
legătură cu regimul de protecţie al acestora, ci cu
acţiunile pe care le implică.
Observaţii
Există tendinţa de a asocia termenii “conservare” şi

“restaurare” cu statutul de “monument” al
clădirilor iar termenul “reabilitare” cu clădirile fără
regim de protecţie legal instituit.
Explicaţie: din perspectivă istorică, primele intervenţii asupra

existentului construit au avut conţinut conservativ şi de restaurare
(fără a pune problema utilizării!) iar primele construcţii avute în
vedere de aceste intervenţii au fost “monumente istorice”.
Observaţii
Orientările actuale asociază restaurarea (chiar a

monumentelor) cu căutarea unei utilizări
contemporane iar termenul reabilitare este utilizat
ŞI în legătură cu monumentele istorice (clădiri,
ansambluri şi situri).
REABILITARE
Inseamnă folosirea eficientă a resurselor existente

în domeniul construitului prin intervenţii de
aducere a condiţiilor de utilizare la nivelul
cerinţelor contemporane.
Toate construcțiile existente sunt RESURSE

REUTILIZABILE. Intre acestea, monumentele
clasate reprezintă un caz particular: ele sunt
RESURSE NEREGENERABILE.
RECONVERSIE
sau CONVERSIE?
DEX
Conversie: 1. Schimbare a condiţiilor unui împrumut. 2.
Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. 3.
(log.) Conversiunea judecăţilor: operaţie de inversare a
funcţiunii subiectului şi predicatului în judecată, păstrându-se
calitatea judecăţii. 4. (chim.) Mărime care exprimă
transformarea substanţelor iniţiale dintr-o reacţie chimică în
unitatea de timp, exprimată de obicei în procente pe unitate
de timp. Din fr. Conversion.
Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii române, 1996

RECONVERSIE
sau CONVERSIE?
DEX
Reconversie: schimbarea în proporţie de masă a

obiectului activităţii unor întreprinderi sau a unor
ramuri industriale ca urmare a trecerii lor de la
producţia de război la producţia de pace.
Din fr. Reconversion.
Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii române, 1996

RECONVERSIE
”Reconversia privește o clădire cu altă utilizare

decât cea pentru care a fost concepută. […]
Evoluţia utilizărilor fiind mai rapidă decât uzura
construcţiei, numeroase edificii îşi găsesc o nouă
destinaţie.”
La reconversion affecte un bâtiment à un autre usage que

celui pour lequel il a été conçu. […] L’évolution des usages
étant plus rapide que l’usure des murs, de nombreux édifices
trouvent une nouvelle destination.
Fédération Nationale des Conseils d'Architecture, d'Urbanisme et de l'Environnement

http://fncaue.fr/?Architecture-et-reconversion
RECONVERSIE
Inseamnă reutilizarea unor construcţii care şi-au

pierdut funcţiunea originară (ex. industrii care şi-
au încetat activitatea), prin atribuirea unei noi
funcţiuni. (v. Reconversion)
A nu se confunda cu schimbări ale destinaţiei de

folosinţă din alte considerente!
Adaptive reuse
Reutilizare adaptivă (sin. Reconversie)
Inseamnă trecerea unei clădiri, ansamblu sau sit

de la o utilizare la alta.
”Adaptarea leagă trecutul de prezent și proiectează

în viitor.”
Heritage Council of Victoria, Adaptive Reuse of Industrial Heritage: Opportunities &

Challenges, Melbourne 2013
”Când construcțiile existente sunt neutilizate și
abandonate, reutilizarea adaptivă poate fi calea
perfectă de a da o nouă viață vechii construcții,
conservând totodată resursele și valorile istorice.
Datorită unor motive de protecție a mediului,
indisponibilității terenurilor libere sau dorinței de a
conserva repere istorice, nenumărate firme de
arhitectură din toată lumea se orientează către
reutilizarea adaptivă ca soluție pentru diverse
probleme actuale ale mediului construit.”
S.Santos, 20 Creative Adaptive Reuse Projects. http://www.archdaily.com/783283/20-
creative-adaptive-reuse-projects
Jaegersborg Water tower, Copenhaga, Danemarca / Dorte Mandrup Arkitekter, 2006
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia, 1910
Prima aplicaţie a “planşeului-ciupercă”
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare.
Robert Maillart, Depozit, Giesshübel Strasse, Zurich, Elveţia (1910) după reabilitare 2003.
Reto Visini Architecten, 2003
Execuție: 2006-08 și 2011-12
25 apartamente, 38 loft-uri + spații comerciale și ateliere
16 691 mp
Arhitectul a avut ca țintă principală încadrarea proiectului său într-o
logică a dezvoltării sustenabile: dublarea interioară a pereților exteriori și
înlocuirea tâmplăriilor asigură izolarea clădirii a cărei eficiență energetică
este optimizată printr-un sistem de încălzire eficient și ventilație cu flux
dublu. [...] Dincolo de actualizările tehnice, arhitectul a regândit subtil
tipologia originală: spre deosebire de spectatorii sălilor de cinema care
utilizează spațiul numai pe timpul unui film, studenții îl locuiesc. Ca
urmare, modiicările esențiale privesc spațiile disponibile în afara
amfiteatrelor: holurilre sunt mai mult decât circulații și sunt concepute ca
spații adaptate unor funcțiuni multiple. [...]
Din stradă, animația din clădire este perceptibilă. Corpurile de iluminat
din tavane, vizibile din exterior, participă activ la imaginea ansamblului. "
Reconversie cinematograf anii ‘80

Université de Liège – Amfiteatru în Complexe Opéra / Dethier Architecture, 2013.
Reabilitare
Reabilitarea nu este o categorie de intervenţie!
Reabilitarea este un concept general ce exprimă o

atitudine în raport cu fondul construit – considerat
ca depozitar de resurse reutilizabile.
De la caz la caz, reabilitarea se poate traduce în

practică prin diverse tipuri de tratamente şi
categorii de intervenţii – conservare, restaurare,
reconversie etc
In lume, reabilitarea a cunoscut trei etape majore:
 anii ’70 – confruntări ideologice
 anii ’80 – punere în practică și experimentare
 anii ’90 – profesionalizare şi TEORETIZARE

Teoria
reabilitării
Ce urmăreşte reabilitarea?
 Utilizarea rațională a resurselor construite (între

care unele neregenerabile!) și impact redus al
proceselor constructive asupra mediului.
 Integrarea existentului construit în viaţa

societăţii contemporane prin intervenţii (minime)
de aducere la zi a valorii sale de utilizare.
 Conservarea caracteristicilor relevante pentru

identitatea culturală locală (unde e cazul).
Ce face reabilitarea?
Corectează degradarea (valoarea de utilizare

scăzută în timp) a resurselor construite fără a le
altera calităţile, așa încât ele să satisfacă cerințe
contemporane de utilizare.
Cum?
Prin INTERVENȚIA MINIMĂ NECESARĂ = principiu

de bază.
Inseamnă valorificarea funcţională optimă cu cât

mai puţine modificări ale existentului construit.
Are ca rezultat:
 evitarea unor investiţii exagerate
 conservarea calităţilor intrinseci
 protejarea autenticităţii şi a valorii culturale
(f. important la monumente!)
Cum?
Tema de proiectare = varianta optimă de

valorificare contemporană a substanţei construite
existente, cu intervenții minime.
Tema de proiectare nu se stabileste a priori! Ea se

conturează pe baza cunoaşterii existentului
construit – a degradărilor de corectat, dar și a
calităților și potențialului de adaptare la noi
exigențe.
Probleme specifice reabilitării
 Ce trebuie păstrat şi ce poate fi modificat?

➔ raportul conservare - transformare
 Care este utilizarea contemporană optimă?

➔ funcţiunea compatibilă
 Cu ce materiale şi tehnici trebuie intervenit?

➔ tehnologia compatibilă
Raportul conservare - transformare
Pe de o parte, reabilitarea se raportează la o stare

de inadecvare (non-valori) ce trebuie corectată.
TRANSFORMARE
Pe de altă parte, reabilitarea se raportează la

existenţa unor calităţi intrinseci (valori) ce trebuie
recuperate şi fructificate.
CONSERVARE
 Cum pot fi eliminate non-valorile (starea de

degradare) fără a afecta valorile?
 Cum pot fi protejate valorile fără a renunţa la

eliminarea non-valorilor (stării de degradare)?
Proiectul de reabilitare trebuie să menţină

echilibrul între conservarea şi transformarea
existentului construit.
CONSERVARE REABILITARE TRANSFORMARE
păstrarea calităţilor satisfacerea unor noi exigenţe

In lume, intervenţiile pe clădiri istorice realizate în

ultimele decenii pun în evidenţă diverse concepţii
şi ipostaze ale acestui raport.
Se evidențiază astfel mai multe ETAPE.

Anii ‘70
Intervenţiile au ca scop principal conservarea

“imaginii istorice”.
Se consideră că o construcţie veche trebuie

păstrată numai atunci când include “elemente
valoroase” care permit asimilarea ei cu categoria
mai “nobilă” a monumentelor.
Anii ‘70
Conţinutul intervenţiei este decis fără investigaţii
şi evaluări riguroase ale calităţilor existente şi ale
stării de degradare.
Intervențiile sunt marcate de prejudecata

modernistă că o casă veche nu este capabilă să
ofere performanţe acceptabile.
Cultura tehnică a operatorilor este limitată la noile

materiale și tehnologii.
Anii ‘70
Se consideră necesară înlocuirea masivă a părţilor

“bolnave”, pentru a aduce clădirea existentă la
condiţia de eficienţă a unei construcţii noi.
Intervenţiile sunt caracterizate prin substituiri şi

reconstrucţii extinse.
Conservarea Transformarea
imaginii performanţelor și materiei
Anii ‘70
 Proiectul nu acordă atenţie compatibilităţii între

organizarea spaţială a clădirii şi noua funcţiune
atribuită ei.
 Investitorii preferă inserarea de noi funcţiuni

mai profitabile în spatele unor faţade istorice.
 Construcţiile vechi sunt considerate “recipiente”

care, păstrându-şi aspectul “istoric”, primesc – nu
fără traume! – noi funcţiuni.
România, 2005
România, 2005
România, 2005
România, 2013
România, 2014
2017
România, 2017
România, 2013
Cetatea Rupea, 2011

România, 2013
Cetatea Rupea, 2014

Anii ‘70
Transformările masive au efecte negative în ceea

ce priveşte percepţia asupra costului și
rentabilităţii economice a intervenţiilor de
reabilitare.
Anii ‘80
La sfârşitul anilor ’70 începe să se manifeste în

lume interesul pentru calităţile existentului
construit, având ca suport consistenţa sa fizică.
Anii ‘80
Se afirmă noi principii care ghidează proiectul:
 construcţia existentă este integral conservată,

fără a modifica organizarea spaţială interioară
 se ia în considerare potenţialul său de adaptare

la noi funcţiuni compatibile
Anii ‘80
Conservarea substanţei materiale a existentului

construit capătă o importanţă deosebită în cadrul
proiectului (latura transformativă fiind limitată la
strictul necesar pentru funcționalitate).
Conservarea Transformarea
substanţei materiale performanţelor
Anii ‘80
Caracteristicile materiale ale obiectului construit

sunt atent studiate și protejate prin:
- relevee detaliate
- căutarea de surse documentare originare
- investigaţii instrumentale in situ
- analize de laborator
- evaluări atente ale compatibilităţii funcţiunii şi
tehnologiei de intervenție
Orientări actuale în lume
 atenţia acordată conservării materiei originare
 atenţia acordată investigării şi diagnosticării
 continuitate firească între consistenţa fizică a

clădirii şi utilizarea propusă (funcțiuni compatibile)
 alegerea tehnologiilor de intervenţie pe criterii

de compatibilitate și reversibilitate
 completările cerute de utilizarea propusă
exprimă arhitectura contemporană
Castel Firmiano, Bolzano, Italia, Werner Tscholl, 2006
Tower Vilharigues, Vouzela, Portugalia (Renato Rebelo, 2013)
Tower Vilharigues, Vouzela, Portugalia (Renato Rebelo, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia
(Spazio Consonanti, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de
arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia (Spazio
Consonanti, 2013)
Veche fermă transformată în laborator de
arheologie, Castel Sant’Angelo, Italia (Spazio
Consonanti, 2013)
House at Grishipol, Isle of Coll, Scoția (WT Architecture, 2011)
House at Grishipol, Isle of Coll,
Scoția (WT Architecture, 2011)
Orientări actuale în lume
Intervențiile sunt bazate pe stabilirea limitelor

transformării, prin cunoaşterea şi înţelegerea
prealabilă a identităţii existentului construit.
CONSERVARE REABILITARE TRANSFORMARE
păstrarea calităților satisfacerea unor noi exigenţe
SISTEMUL DE LIMITE
definit de calitatea intrinsecă
Sistemul de «limite»
Este format din “restricţiile” pe care existentul

construit le impune intervenţiei pentru protejarea
calităţilor sale intrinseci.
Procesul de cunoaştere prealabilă permite

definirea sistemului de «limite» în cadrul căruia
poate fi realizată reabilitarea.
Sistemul de «limite»
Nu se referă doar la caracteristicile cărora

societatea le atribuie valoare culturală (printr-un
regim de protecţie instituit sau prin recunoaştere
spontană a unor calităţi estetice), ci şi la alte
aspecte - de ordin material, tehnic, funcţional,
urbanistic etc - purtătoare de CALITATE.
Funcțiunea compatibilă
Inceputul anilor '80 a marcat o schimbare de

atitudine în sensul căutării continuității firești
(compatibilității) între consistenţa fizică a clădirii
existente şi utilizarea ei propusă de proiect.
Funcțiunea compatibilă este cea ale cărei exigenţe

de utilizare sunt cele mai apropiate de
performanţele oferite de construcţia în cauză,
astfel încât intervenţia corectivă necesară să fie
minimă.
Funcțiunea atribuită este compatibilă în măsura în

care poate accepta 'vocaţiile' prezente în cadrul
organismului construit existent – este posibilă
satisfacerea exigenţelor de utilizare în cadrul
sistemului de «limite» definit de calitatea
intrinsecă.
“Reabilitarea trebuie să aibă în vedere o utilizare

cât mai apropiată de cea inițială, pentru a asigura
o intervenție minimă și o pierdere cât mai mică de
valori culturale, ceea ce are sens și din punct de
vedere economic.”
Casa Dimitrie Sturdza / Librăria Cărturești, arh. Șerban Sturdza, 2003
”Prin acest proiect am vrut să demonstrăm că se
poate face business într-un mod responsabil
folosind ceea ce ai (casa veche), fără să terfeleşti,
fără să calci în picioare. De asemenea, suntem
foarte mândri că am putut cumpăra casa de
alături şi astfel nu s-a mai construit acel bloc,
păstrându-se astfel indentitatea zonei”
Valentin Sălăgeanu, asistent marketing Cărtureşti / hotnews.ro, 2010

Identificarea potenţialelor utilizări compatibile este

necesară atunci când:
 construcţia nu este utilizată (funcţiunea iniţială

nu mai există) ➔ reconversie
 pentru funcţiunea deţinută nu se poate obţine o

creştere a performanţelor fără a altera grav
construcția ➔ schimbarea destinaţiei de folosinţă
poate fi o soluţie de reducere a agresivităţii
intervenţiei.
Tehnologia compatibilă
In cadrul intervenţiilor pe construcţii existente,

tehnologia are misiunea de a corecta degradarea –
protejând și valorificând calităţile existente
(inclusiv din punct de vedere tehnologic!).
Tehnologia adecvată este cea care “conservă,

consolidează şi întăreşte” structura existentă,
identificabilă în relaţiile fizice dintre componente,
în principiile care guvernează comportamentele
acestora şi ale sistemului în ansamblu, în
caracteristicile lor morfologice şi de performanţă.
FIORE, Vittorio, Fenomeni di degrado come modificazione del comportamento a regime degli infissi,
Napoli 1992.
Compatibilitatea tehnologică a intervenţiei poate fi

asigurată numai pe baza cunoaşterii obiectului de
reabilitat.
“Numai înţelegând întâi de toate felul în care o

clădire istorică funcţionează ca un întreg, ca
'sistem spaţial ambiental', este posibilă
introducerea unor noi tehnici în mod satisfăcător".
FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings, Architectural Press, Oxford, 1996

Suprapunerea arbitrară a unor ‘reţete’ standard

este generatoare de risipă, degradare şi pierderi
ireparabile de calitate.
Tencuială de ciment la soclu, incompatibilă cu suportul

Tencuială de ciment incompatibilă cu suportul

Tencuială de ciment incompatibilă cu suportul

Alegerea unei tehnologii compatibile permite în

practică respectarea unor condiţii esenţiale pentru
calitatatea intervenţiilor:
 asigurarea eficienţei şi durabilităţii tratamentului
 evitarea risipei de fonduri pentru lucrări inutile

şi/sau supradimensionate, ca şi pentru corectarea
posibilelor degradări datorate unor incompatibilităţi
 conservarea caracteristicilor construcţiei şi a

materiei originare (condiţie a autenticităţii și implicit
a valorii culturale, unde este cazul)

Terminologie: Privind Tratamente Aplicate Patrimoniului Construit

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Terminologie: Privind Tratamente Aplicate Patrimoniului Construit

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TERMINOLOGIE

privind tratamente aplicate

Acţiunile necesare pentru asigurarea supravieţuirii

 Protecţia fizică – faţă de acţiunea factorilor de mediu, faţă de

Expresia ‘historic preservation’ (SUA) are aceeași

Indică acţiunea preventivă.

Se referă la măsurile necesare pentru păstrarea

Ca parte a unei abordări manageriale referitoare la

Cu referire la substanța materială a unei construcţii

1) prevenirea degradării prin: controlul factorilor de

2) stoparea degradării prin: eliminarea cauzelor,

Conservare indirectă: prevenirea degradării ➔

Conservare directă: stoparea degradării ➔

FEILDEN, B.M., Conservation of Historic Buildings. Architectural Press, Oxford, 1996

Adăugarea sau aplicarea unor materiale adezive sau

Poate avea impact negativ dacă nu se bazează pe o

- implicaţiilor fizice pe care tratamentul aplicat le

Se referă la prelungirea vieţii UTILE a resurselor de

Conservarea integrată este "rezultatul folosirii

Intervenţie ce are ca scop “restabilirea continuităţii

Curinschi-Vorona, Gh, Arhitectură, urbanism, restaurare. Editura tehnică, Bucureşti 1996

Restaurarea trebuie să asigure “restabilirea unităţii

Brandi, Cesare, Teoria restaurării. Ed. Meridiane, Bucureşti 1996

Reconstrucția ”în stilul clădirii” trebuie evitată. […]

The Charter of Krakow, 2000

Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014

Biserica Sv.Paraskeva, Nessebar, Bulgaria, Todor Mihaylov & co, 2014

⚫ Restaurarea implică în prealabil stoparea

⚫ Orientările actuale asociază intervenţia de

“Cea mai bună cale de a conserva clădirile - spre deosebire

Bernard Feilden numeşte o astfel de intervenţie

Orice intervenţie care are ca scop restabilirea

Implică îmbunătăţirile fizice necesar a fi aduse unei

UTILIZARE Reabilitarea (restabilirea

Utilizarea unor termeni referitori la tratamente

Există tendinţa de a asocia termenii “conservare” şi

Explicaţie: din perspectivă istorică, primele intervenţii asupra

Orientările actuale asociază restaurarea (chiar a

Inseamnă folosirea eficientă a resurselor existente

Toate construcțiile existente sunt RESURSE

de timp. Din fr. Conversion.

Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii române, 1996

Reconversie: schimbarea în proporţie de masă a

Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii române, 1996

”Reconversia privește o clădire cu altă utilizare

La reconversion affecte un bâtiment à un autre usage que

Fédération Nationale des Conseils d'Architecture, d'Urbanisme et de l'Environnement

Inseamnă reutilizarea unor construcţii care şi-au

A nu se confunda cu schimbări ale destinaţiei de

Inseamnă trecerea unei clădiri, ansamblu sau sit

”Adaptarea leagă trecutul de prezent și proiectează

Heritage Council of Victoria, Adaptive Reuse of Industrial Heritage: Opportunities &

Execuție: 2006-08 și 2011-12

25 apartamente, 38 loft-uri + spații comerciale și ateliere

Reconversie cinematograf anii ‘80

Reabilitarea este un concept general ce exprimă o

De la caz la caz, reabilitarea se poate traduce în

 anii ’70 – confruntări ideologice

 anii ’80 – punere în practică și experimentare

 anii ’90 – profesionalizare şi TEORETIZARE

 Utilizarea rațională a resurselor construite (între

 Integrarea existentului construit în viaţa

 Conservarea caracteristicilor relevante pentru