În lumea teatrului pentru copii, editura Pim, Iași - Ghercă Lidia

URSUL PĂCĂLIT DE VULPE

după Ion Creangă
(dramatizare )

Personaje:
 povestitor
 ursul
 vulpea
 ţăranul

Povestitor:
Pentru că, după o noapte,
Nimic de hrană n-a găsit
Vulpea stă şi-aşteaptă, poate
Va găsi, ce a gândit!
Nu stă mult şi iată-n cale
Un car cu boi se-apropie de ea,
E un ţăran ce duce-n vale
Mult peşte. Deci, iată hrana sa!
Vulpea:
De când aştept aşa o bucurie
Mă voi hrăni doar cum îmi place mie
Să mă aşez îndată-n drum,
Mă prefac că-s moartă chiar acum!
(vulpea se aşează în mijlocul drumului)
Ţăranul:
Bre, ce vulpe mare am găsit în drum,
Cum o fi murit, nu pot nicicum să spun!
Dar ştiu că nevasta mea s-ar bucura
O haină nouă să îi fac din blana sa.
S-o pun, deci, în căruţă, nu-mi mai pasă
Şi ce-o să fac cu ea, mă voi gândi acasă.

Povestitorul:
Ţăranul boii mâna, carul scârţâia
Şi peştele pe jos cumătra dădea;
Căci vulpea-i vulpe, n-ai ce-i face!
Adună peştele din drum şi pleacă-n pace.
(vulpea îşi duce peştele la vizuină)
Vulpea:
Sunt iar acasă şi mi-e foame mare
Şi masa mi-i-ncărcată tare, tare!
După o zi de post, mi-e foarte bine
Peştele acesta foamea o să-mi aline.
(vine ursul la vulpe)
În lumea teatrului pentru copii, editura Pim, Iași - Ghercă Lidia
Ursul:
Poftă bună, cumătră dragă!
Ce de peşte ai la masă!
Dă-mi şi mie nu fi rea,
Că mi-e poftă, zău aşa!
Vulpea:
Ia mai puneţi pofta-n cui!
Coada-n baltă să ţi-o ţii,
De vrei peşte să mănânci
Trebuie să munceşti pe brânci.
Ursul:
Învaţă-mă, căci eu nu ştiu
Şi recunoscător am să îţi fiu!
Vulpea:
Cumetre, ştii că nevoia
Te duce unde nu ţi-e voia.
Du-te la balta din pădure
Şi-acolo coada-n apă-ţi pune.
Spre dimineaţă, trage cu putere.
Vei scoate peşte, cât să faci avere!

Povestitorul:
Şi ursul, ascultând îndemnul vulpii,
În apă îşi bagă vârful cozii.
Nici nu gândeşte la frigul mare,
Ci doar la peştele ce-avea să-l care.
Cum geru-i mare, apa-ngheaţă
Şi-i stânge coada rău spre dimineaţă.
De frig şi de durere se smunceşte
Şi ce-a păţit, chiar el, ne povesteşte.
Ursul:
Rămas-am fără coadă, e cumplit
Şi vulpea rău m-a amăgit!
Mă duc la ea şi socotesc
Că-i timpul să-i mai şi plătesc!
(ajunge la vulpe)
Vulpea:
Cumetre, ţi-au mâncat peştii coada?
Lăcomia nu-i bună! Vrei totul degeaba?!
Ursul:
Tu râzi de mine?! Îţi vin eu de hac,
Dreptate vreau şi singur am să-mi fac!
(merge la vulpea ascunsă într-o scorbură şi încearcă să o lovească cu băţul)
- Ţine, să-ţi fie de răsplată!
Să nu te mai legi de mine altădată.
Te-am nimerit şi nu-mi mai scapi,
Să văd acum, ce-o să mai faci?!
(deşi a atins vulpea de picior vulpea e şireată)
În lumea teatrului pentru copii, editura Pim, Iași - Ghercă Lidia
Vulpea:
Te-ai păcălit, nu m-ai atins,
Copacul ai agăţat, eu n-am nimic!
(ursul o crede şi încearcă din nou)

Ursul:
Nu te bucura, că n-ai scăpat,
Te prind din nou, nu te-am iertat!
( ursul agaţă copacul)
Vulpea:
Nu trage-acum, îmi rupi piciorul, zău,
Te rog cumetre, fie-ţi milă, mă doare rău!
(obosit ursul se aşează să se odihnească)
Povestitorul:
S-a necăjit şi mult a transpirat.
Zadarnic! Şireata vulpe cu bine a scăpat!
Minciuna una de alta se leagă
Şi de aceea n-are ursul coadă!