ANOMALII ÎN PLAN TRANSVERSAL

Școala germană descrie două sindroame în plan transversal, a căror simptom patognomonic
comun este reprezentat de îngustarea maxilarului superior, și anume:

I. Sindromul compresiei de maxilar

II. Sidromul ocluziei încrucișate

I. Sindromul compresiei de maxilar - are două forme clinice:

1. Maxilar îngust cu protruzie cu arc frontal ascuțit – cu dinții frontali superiori în protruzie
(tipul respirator oral); se asociază frecvent cu relații ocluzale de clasa a II-a (distalizare), iar în
această situație școala anglo-saxonă descrie aceste anomalii în cadrul malocluziei de clasa II
diviziunea 1 (Malocluzia de clasă II/1)

2. Maxilar îngust fără protruzie cu înghesuire în zona frontală - îngustarea de maxilar în

plan transversal se asociază cu înghesuirea grupului frontal superior și cu retruzie (tipul
respirator nazal), iar când sunt prezente și relații ocluzale de clasa a II-a (distalizare) școala
anglo-saxonă descrie aceste anomalii în cadrul malocluziei de clasa II diviziunea 2 (Malocluzia
de clasă II/2)

1. Maxilar îngust cu protruzie cu arc frontal ascuțit

- Este un un sindrom caracterizat prin reducerea dimensiunii transversale a maxilarelor,

proceselor alveolare sau/și dinților față de planul medio-sagital, cu protruzia procesului dento-
alveolar reflectată în ocluzie prin decalaj sagital (inocluzie sagitală, eventual ocluzia
distalizată) și o posibilă ocluzie adâncă, rar deschisă, cu sau fără laterodeviație mandibulară.

Frecvența este, după diverși autori, între 18-51% din populație în dentația mixtă și
începutul dentației permanente.

Etiopatogenie:

1) Factori generali:
 • Ereditatea – Korkhaus, Schwarz au demonstrat prezența maxilarelor înguste încă de la
naștere; studiile pe gemeni monozigoți au evidențiat compresia de maxilar la ambii
membri ai cuplului cu aceeași amploare a pierderii transversale și a compensației
sagitale;
• Factorul constituțional – tipul dolicocefal se asociază cu prezența maxilarului îngust
(frecvent la tipul constituțional nordic - danezii după Graber);
• Factori generali de dezvoltare: carențele metabolice produc un dezechilibru ce
favorizează instalarea sindromului de compresie maxilară; ex: în rahitism este prezent
un os cu o textuă slabă, fiind atât de fragil încât se deformează sub acțiunea mușchilor
buccinatori acesta fiind vulnerabil obiceiurilor vicioase.

2) Factori loco-regionali:
• În viața intrauterină Orlick arată că o serie de compresii exercitate de pozițiile
membrelor fătului asupra masivului facial pot produce compresii de maxilar sau
laterognație; Geormaneanu citează asimetriile feței nou-născutului determinate de
fibroame uterine;
• Postnatal – cicatricile chirurgicale rezultate pe bolta palatină după intervențiile din
anomaliile congenitale împreună cu obliterarea prematură a suturii de creștere a
maxilarului duc la compresia de maxilar;
• Caria dentară și complicațiile ei duc la edentație ceea ce perturbă echilibrul intra și
interarcadic din punct de vedere al lungimii, lățimii și înălțimii arcadei (dezechilibru
între forțele intra- și extraorale, limba pătrunde în spațiul rămas edentat, forțele nu se
neutralizează iar maxilarul se îngustează) determinând compromiterea zonei de sprijin;
• Factori disfuncționali sunt factori determinanți în producerea sindromului de compresie
maxilară prin dezechilibrul forțelor intra- și extraorale din punct de vedere al
intensității, direcției, duratei de acțiune, receptivitatea terenului:

- Respirația orală – apare un dezechilibru între forțele musculare și anume hipertonia

mușchiului maseter, buccinator, mentalis și hipotonia mușchiului orbicular oris al buzei
superioare (mușchii propulsori sunt hipotoni) producând compresia de maxilar și distalizarea
mandibulei cu restructurări în ATM, modificări în ocluzia dentară;
- se modifică starea de funcționalitate a buzelor care schimbă și comportamentul lingual
în statică și funcție și anume deglutiție de tip protruziv;
- Deglutiția atipică – interpoziția limbii între arcade în deglutiție duce la sindromul de
compresie maxilară paralelă (maladia Cauhepe-Fieux) cu răspunsuri scheletale:
- dezechilibre intermaxilare – maxilar îngust, retrognație mandibulară
- dezechilibre dentare – protruzie superioară compensatorie, meziopoziție cu rotație
a molarilor și premolarilor, posibila normopozțtie a incisivilor inferiori sau retruzia sau
protruzia incisivilor inferiori;
 - dezechilibre ocluzale: inocluzii sagitale grave, pierderea stopurilor ocluzale și a
funcției de ghidaj anterior, malpoziții ale incisivilor superiori și inferiori care schimbă relația
dento-dentară;
- Sugerea degetului produce compresie alveolară cu protruzie, ocluzie adâncă incompletă;
- Sugerea limbii este un obicei vicios rar:
- deglutiția se realizează diferit: limbă și buză inferioară, limbă și buză inferioară și mucoasa
palatină (buza inferioară pătrunde între incisivii superiori și cei inferiori);

- în ocluzia adâncă incompletă, deglutiția se realizează între limbă și buză inferioară prin
plasarea limbii deasupra incisivilor inferiori.

Manifestări clinice:

• Stare generală: - dezvoltare generală îngreunată și o predispoziție la îmbolnăviri bronho-

pulmonare cu pusee de faringo-amigdalită, anemie, nivelul O2 din sânge este normal,
reflexe compensatorii cardiovasculare, tulburări gastrointestinale, renale, de memorie,
de postură, accentuarea unghiului cranio-cervical; performanțe școlare diminuate

• Aspect facial:

- facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic, profil convex,

tegumente palide, pomeți șterși, narine pensate, fanta labială întredeschisă lasă să se vadă
incisivii superiori, tulburări gingivale;
- în vorbire și surâs se expune mucoasa gingivală, incisivii superiori au smalțul
uscat care și-a pierdut transluciditatea, sunt proeminenți, de regulă spațiați, se sprijină pe buza
inferioară;
- buza superioară este subțire, palidă, tracționată la comisuri, ridicată către
pragul narinar, pare scurtă;
- buza inferioară este groasă, fisurată, răsfrântă în șanțul labio-mentonier lasând
să se vadă și o parte din mucoasa orală; mușchiul mentalis este hiperton, prin contracție dând
impresia de bărbie dublă.
 • Examen endooral:
- se produc modificări ale bazei alveolare față de baza coronară a arcadei: baza
apicală este mai mică și baza coronară este largă (prin înclinarea compensatorie a dinților);
apexurile se înscriu pe un spațiu redus creând impresia de ,,ștrangulare” a arcadei;
- arcada poate avea formă de omega (compresie la nivel premolarilor), V
(compresie la nivel incisiv- canin), U (compresie la nivel molarilor), trapez (la mandibulă), M,
W;
- bolta palatină este adâncă sau foarte adâncă (boltă gotică);
- protruzia grupului incisiv superior, retruzia grupului incisiv inferior, protruzia
ambelor grupuri și meziopoziția grupului dentar lateral superior și distopoziția grupului lateral
inferior;
- poziționare corectă și dezvoltare corespunzătoare a mandibulei în plan sagital
sau diferite grade de distalizare mandibulară – în aceste situații vorbindu-se de Malocluzia de
clasă II/1 - , inocluzie sagitală, ocluzie adâncă sau deschisă uneori;
 - tulburări parodontale incisive: sângerare, tartru, recesiune parodontală.

• Examen funcțional: este afectată masticația (imposibilitatea executării recurgându-se la

un act de rupere ,,tăiere în foarfece” sau plasare a alimentelor în zona laterală în
fragmente mici), fizionomia prin faciesul adenoidian cu surâs gingival dizgrațios,
fonația, autoîntreținerea prin carii aproximale sau de colet la nivelul incisivilor
superiori;

- explorarea funcței respiratorii ne arată hipotonie uni sau bilaterală a mușchilor narinari
cu obstacole în inspir și expir, hipotonia mușchiului orbicular al buzei superioare, hipotonia
sau hipertonia mușchilor maseteri, hipertonia buzei inferioare, hipertonia mușchiului mentalis;
dacă există incompetență labială aceasta este un factor major de recidivă;
- explorarea funcției de deglutiție →sindrom protruziv lingual cu precizarea dacă limba
este în poziție de deglutiție atipică și cu cine se realizează contactul în deglutiție (buza
inferioară, buza superioară, mucoasa palatină);
- poziția de postură a mandibulei – de tip anterior (o poziție falsă) pentru a masca
dezechilibrul fizionomic dizgrațios dat de retrognația mandibulară și protruzia mezio-cefalică;
- în dinamică există contacte și inteferențe ocluzale;
- tulburări ATM.

Examinari complementare:

• Studiu de model: forma arcadelor, IP, perimetrie, simetroscopie (alungirea

arcadei frontale), raporturi de distalizare și overjet;
• Examen fotostatic: etaj inferior mărit, simetria feței;
• Examenul radiologic – evidențiază dezechilibre de creștere, relații scheletale
interelemente, conexiunea cu părtile moi; pe OPG se observa aspectul caracteristic al
regiunii incisivo- canine ,,în evantai japonez” care compensează insuficiența de bază
osoasă; teleradiografia de profil stabilește diagnosticul și urmărește eficiența
tratamentului:
- relația maxilar-mandibulă – unghi SNA mărit, ANB mărit;
- baza craniului alungita anterior → protruzia mediană a feței;
- HFP:HFA = 0,69 sau HFP < HFA →proclinarea incisivilor superiori crește.
- relații dento-alveolare:
- înclinarea axelor dento-alveolare superioare și inferioare (uneori incisivii
inferiori se înclină mai mult reușind să păstreze un echilibru interincizal)
 - retroînclinarea axelor dento-alveolare superioare și inferioare →agravarea
anomaliei;
- unghiul IF >107, unghiul IM > sau < 90grade; unghiul id. B-M > sau <
85grade; unghiul Ii se reduce;
- relațiile părților moi:
- în rotații faciale anterioare – unghiul planurilor maxilare este coborât, HFA
este mică, răspunsul la tratament în timpul creșterii este bun, creșterea scheletală și părțile moi
tind să îmbunătățeasca fizionomia;
- în rotații faciale posterioare – unghiul planurilor maxilare este înalt, HFA este
mare, se înrăutătește aspectul fizionomic în timpul creșterii, răspunsul la tratament nu este bun,
egresiune molară, menton în poziție retrognată, incompetența labială;

Diagnostic pozitiv:

- Ortodontic morfologic - aspect facial (facies adenoidian), măsuratori cefalometrice, IP,

studiu de model – decalaje transversale și sagitale (de dezvoltare la nivelul arcadei alveolare
și a ocluziei);
- Ortodontic funcțional – funcții afectate: masticația, fizionomia, fonația, autoîntreținerea,
respirația orală, deglutiția;
- Ortodontic etiologic – se precizează factorii etiopatogenetici implicați în apariția anomaliei.

Diagnostic diferențial se face cu următoarele:

Maxilar îngust fără protruzie, cu înghesuire sau Malocluzia de clasa II/2 prin:
retroînclinarea dinților frontali, supraocluzia, baza apicală mare comparativ cu cea
coronară, etiologie ereditară;
Macrodonția: suma incisivă corelată cu indicii de dezvoltare a arcadelor alveolare și a feței;
Meziopoziția: se fac măsuratori pe model și teleradiografie.

Obiective terapeutice:

1. eliminarea tuturor factorilor etiologici

2. reeducarea funcțională (respirație, deglutiție)

3. asigurarea condițiilor de creștere și dezvoltare a ADM

4. dilatarea maxilarului
 5. corectarea protruziei dinților frontali în spațiul existent sau creat prin dilatare

6. nivelarea planului de ocluzie

7. reducerea supraacoperirii

8. corectarea rapoartelor de ocluzie (ocluzie încrucișată, overjet, corecția liniei

interincisive)

10. armonizarea celor două sisteme (osos și dentar) și a relațiilor de ocluzie pentru
obținerea unui optim morfofuncțional și estetic.

Aparate care se pot aplica:

• Placuța vestibulară totală – combate respirația orală și obiceiul de supt al degetului;

poate contribui la retruzia grupului frontal superior;
• Placuța vestibulară parțială - aplicată în vestibulul inferior cu forma triunghiulară
pe secțiune (sau de lacrimă) combate aspirarea buzei inferioare; se indică pe perioada
din zi când monoblocul nu este purtat (în celelalte 12h);
• Trainer
• Placa palatinală Schwartz
• Activatoare (monobloc, aparat Frankel, aparat Balters, twin block)
• Disjunctor
• Quad-helix

• Aparate ortodontice fixe - uneori în asociere cu forțe extraorale.

Contenția se poate realiza cu o placă palatină, aparate funcționale sau ultimele aparate
neactivate; suprimarea se face treptat: se va purta numai noaptea apoi cu intermitență până la
încetarea purtării.

2. Maxilar îngust fără protruzie cu înghesuire în zona frontală

- este anomalia în care îngustarea de maxilar în plan transversal se asociază cu înghesuirea

grupului frontal superior și cu o înclinare corespunzătoare sau cu o retruzie a acesui grup dentar

Etiopatogenie:

• Ereditatea – Schwartz a evidențiat o arcadă superioară de formă semieliptică la naștere

(nu formă de semicerc cum ar fi normal) unde mugurii dentari sunt rotați și nu mai
prezintă tendința de derotare pe parcursul erupției; în diverse sindroame genetice apare
hipoplazia maxilarului în plan sagital și transversal;
 • Obliterarea prematură a suturii medio-sagitale
• Cicatrici postoperatorii sau posttraumatice pe maxilar
• La pacienții cu despicături labio-maxilo-palatine inclusiv
• Hipertonia buzei superioare

Manifestări clinice:

• Aspect facial este nemodificat sau cu modificări date de anomalii asociate;

• Examen endooral arată o arcada superioară îngustată, în formă de U, Omega, liră, trapez,
M, bolta palatină adâncă, înghesuiri dentare superioare, devieri de linie interincisivă
superioară, poate prezenta retruzie sau raport normal la nivelul grupului frontal
superior; arcada inferioară poate avea aspect normal;

- Ocluzia statică prezintă angrenaje inverse, devieri de linie interincisivă de cauză

dentară; posibilă ocluzie încrucișată, rapoarte de clasa I Angle; dacă maxilarul îngust
se asociază cu rapoarte de clasa a II-a Angle și cu o supraacoperire mare a grupului
frontal anomalia este denumită după școala anglo-saxonă Malocluzia de clasa II/2;

• Examen funcțional : în ocluzia dinamică apar interferențe în ocluzie, blocaj

ocluzo-articular; hipertonia buzei superioare;

- funcțiile afectate sunt: fizionomia în surâs, vorbire, masticația, respirația este de

tip nazal, deglutiția normală sau cu interpoziții, autoîntreținere grav afectată
datorită înghesuirilor dentare blocajelor ocluzo-articulare.

Examinari complementare:

• Studiu de model ne indică forma arcadei superioare cu raportul baza apicală – baza
coronară, rapoarte de ocluzie;
- Indexul Pont este măsuratoarea care confirmă diagnosticul și evidențiază
gravitatea diagnosticului;
- simetroscopia dezvăluie devieri ale liniei interincisive superioare;
 • Examen radiologic pe baza OPG care arată poziția, prezența mugurilor, vârsta dentară,
ordinea de erupție;
- Teleradiografia din față poate fi utilă, iar teleradiografia de profil nu este relevantă

Îngustarea arcadei superioare poate apărea la nivel dentar - endodenție; la nivel alveolar -
endoalveolie; la nivel de maxilar – endognație. Trebuie identificată zona de îngustare;
îngustarea alveolară se determină cu ajutorul indicelui Izzard; pentru îngustarea de bază osoasă
maxilar se fac măsurători la fosa canină.

Diagnostic ortodontic pozitiv:

• Morfologic se pune pe baza îngustării de maxilar susținută de valoarea indicelui Pont,

prezența înghesuirilor dentare în zona frontală superioară sau a retruziei, rapoarte de
ocluzie de clasa I Angle, măsurători antropometrice, teleradiografie, gravitatea
îngustării de maxilar;
• Funcțional sunt afectae fizionomia, autoîntreținerea, masticația în caz de blocaj ocluzo-
articular;
• Etiologic – se precizează cauza.

Diagnosticul diferențial se face cu :

- Maxilar îngust cu arc frontal ascuțit și cu protruzie;

- Retroalveolie și retrodenție (unde nu există deficit la indicele Pont);
- DDM primar

Obiective terapeutice
• Dilatarea maxilarului
• Desfășurarea arcului frontal (corectarea retruziei)
• Alinierea dinților în spațtiul existent sau creat
• Corectarea rapoartelor de ocluzie

Mijloace terapeutice:

• Expansiunea arcadei cu ajutorul unei plăci palatinale sectionată în Y sau media

și prevazută cu 2 șuruburi
• Monobloc cu șurub sau alte aparate funcționale - în dentația mixtă
• Trainer – în dentația temporară și eventual în cea mixtă
• Aparate ortodontice fixe.