Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
15 Aprilie 2007
TRATATUL DE LA NISA
Obiectivul Tratatului de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, este să conţină prevederi
pentru a asigura o bună activitate instituţională în momentul când Uniunea va avea aproape 30 de
membri, înscriindu-se deci în viziunea unei reforme instituţionale ale cărei trei axe principale sunt:
componenţa şi modul de funcţionare al instituţiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului
de Miniştri şi consolidarea cooperării între instituţii.
Tratatul de la Nisa a fost semnat pe 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003, după ce
a fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot în parlamentul naţional, fie prin referendum.
În continuare puteţi citi o serie de informaţii despre principalele modificări introduse de Tratatul de la
Nisa la nivel instituţional.
PARLAMENTUL EUROPEAN
Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidat rolul de colegislator al Parlamentului European, procedura de
codecizie urmând să fie aplicată şi în domeniile: lupta împotriva discriminărilor, coeziune economică şi
socială, vize, azil, imigraţie.
Domeniile în care Parlamentul poate sesiza Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene au fost, de
asemenea, extinse.
Tratatul de la Nisa asigură o bază juridică partidelor politice din statele membre prin definirea unui statut
care să permită mai ales stabilirea unor reguli asupra modalităţilor de finanţăre a acestora.
A fost stabilit un număr maxim de 732 de mandate în Parlamentul European (în loc de 626, cum
prevedea Tratatul de la Amsterdam). Prin Tratatul de la Nisa, numărul locurilor în Parlamentul European
s-a redus pentru unele state. De exemplu, Franţa are, conform Tratatului de la Nisa, 72 de locuri în
Parlament, în timp ce înainte de intrarea în vigoare a Tratatului avea 87.
Tratatul de la Nisa stabileşte noi reguli ale majorităţii calificate, de aplicat începând din 2005: pentru ca o decizie
să fie adoptată este necesar, pe lângă o majoritate de voturi (255 din 345 pentru o Uniune cu 27 de state
membre), şi ca majoritatea statelor să fi votat favorabil (14 din 27).
Votul în majoritate calificată a fost extins la următoarele domenii, în care era necesară unanimitate: coeziunea
economică şi socială, încheierea de acorduri internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale şi al serviciilor,
cooperarea judiciară în materie civilă.
COMISIA EUROPEANĂ
Conform Tratatului de la Nisa, începând din 2005, în componenţa Comisiei Europene intră numai câte un
comisar de provenienţă din fiecare stat membru. Atunci când Uniunea va avea mai mult de 27 de state membre,
numărul comisarilor va rămâne acelaşi (27) şi va fi instaurat un sistem de rotaţie ale cărui reguli vor fi stabilite de
către Consiliu prin vot în unanimitate1.
Pentru buna funcţionare a Comisiei, puterile preşedintelui acesteia au fost extinse. Preşedintele are în atribuţiile
sale organizarea internă, eventualele remanieri, va putea cere demisia comisarilor. Preşedintele este desemnat
de către Consiliul Uniunii Europene, prin vot în majoritate calificată.
VALORI DEMOCRATICE
Prin Tratatul de la Nisa a fost creat un mecanism de conservare a valorilor democratice. Consiliul Uniunii
Europene, statuând cu o majoritate de 4/5 şi după consultarea Parlamentului European, poate adresa o
recomandare unui stat pe al cărui teritoriu s-a constatat existenţa riscului de violare a drepturilor fundamentale.
“Declaraţia privind viitorului Europei”, anexă a Tratatului de la Nisa, cuprinde prevederi asupra statutului Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care nu este incorporată în Tratat.
1
Acest lucru este valabil începând cu viitorul mandat al Comisiei Europene (2009-2014).
2