CAPITOLUL 12

CONSUMURILE TEHNOLOGICE ŞI PIERDERI DE

EXPLOATARE. INDICI DE VALORIFICARE A MASEI
LEMNOASE EXPLOATATĂ

12.1. Noţiuni introductive

În urma exploatării masei lemnoase dintr-un parchet, prevederile actului de punere în

valoare (a.p.v.) nu se regăsesc în masa lemnoasă finală, în sortimentele de lemn brut, rezultând o
diferenţă mai mică sau mai mare datorită următoarelor cauze:
 actul de punere în valoare estimează şi cantităţi de masă lemnoasă (putregai, crăci care
rămân în resturile de exploatare, coajă, etc.) care nu se regăsesc niciodată în sortimentele de lemn
brut, produsul final al exploatărilor forestiere numite în literatura de specialitate „deşeuri de punere
în valoare“.
 exploatarea masei lemnoase se realizează inevitabil cu producerea unor consumuri
tehnologice de lemn datorită rumeguşului, rezultat în urma procesului de tăiere destructibilă a
lemnului la doborât, curăţat de crăci şi secţionat, şi lăsarea unor supralungimi şi supragrosimi ce
reprezintă un spor de valoare care însoţeşte diferite sortimente dar care nu se înregistrează în
gestiune sau datorită aplicării corecte a tehnicii de exploatare (tapă corectă, olărit, etc.).
 în urma activităţii de exploatare a masei lemnoase prin procesele de muncă de
deplasarea al acesteia în procesul de colectare precum şi prin intervenţia proceselor naturale
(crăparea, alterarea, uscarea) se pot produce inevitabil şi pierderi de masă lemnoasă.
Valorificarea superioară şi cât mai completă a lemnului având în vedere criza energetică
mondială care ne urmăreşte la tot pasul a impus introducerea unor reglementări prin stabilirea unor
indici care să normeze dimensiunile mai sus menţionate de masă lemnoasă exploatată.
De asemenea, existenţa unor asemenea indici este necesară şi pentru a impune gradul de
preocupare al prestatorilor de servicii de exploatare a masei lemnoase în vederea creşterii proporţiei
lemnului de lucru şi de sortimente superioare în procesul de exploatare a masei lemnoase.
Aceşti indici caracterizează gradul de valorificare cantitativă şi calitativă a masei lemnoase
de exploatat prevăzută în a.p.v.

12.2. Consumurile de lemn la exploatare

Volumul utilizabil pe picior (Vup) este diminuat inerent în procesul de exploatare a masei
lemnoase ca urmare a modului specific de execuţie a operaţiilor la care este supusă masa lemnoasă
în vederea obţinerii sortimentelor de lemn brut.
Factorii principali de influenţă care duc la diminuarea volumului utilizabil pe picior (Vup)
până la nivelul volumului net al sortimentelor fasonate şi livrabile (Vn) sunt: operaţiile care se
execută, specia, condiţiile de lucru (panta, distanţa), starea lemnului precum şi stadiul tehnic şi
tehnologic al procesului de exploatare forestieră.
Mărimea consumului de masă lemnoasă se calculează în volum cu relaţia:

Cml = Vup – Vn (mc)

sau în procente cu relaţia

 Vup  Vn
Cml   100%
Vup

Consumul de lemn din volumul utilizabil pe picior (Vup) pentru obţinerea unui volum net
(Vn) al diferitelor sortimente fasonate se calculează cu ajutorul „indicelui de consum specific total“
(Ics) prin relaţia:

Vup
Ics   100
Vn

Consumul de lemn se produce atât la operaţiile de transformare (doborâre, secţionare şi

curăţire de crăci) cât şi la operaţiile de mişcare (colectare, manipulare, transport) şi reprezintă o
risipă inevitabilă de lemn, care trebuie în permanenţă urmărită şi redusă în funcţie de cauzele care le
provoacă şi de cele mai sus expuse consumul de lemn poate fi:
Consumul de lemn în tăieturi. Cuprinde cantitatea de lemn sub forma calupurilor de tapă,
aşchii şi rumeguş care se consumă la execuţia tăieturilor de doborâre, de curăţire de crăci şi de
secţionare.
Pentru ca secţionarea, chiar şi curăţirea de crăci se execută parţial în parchet şi parţial în
depozitele de sortare, consumul de lemn în tăieturi este redat în literatura de specialitate pentru cele
două locuri de producţie (tabel 12.1.):

Consumuri tehnologice specifice de masă lemnoasă în % în tăieturi

Tabel 12.1.
Categoria Specia
RA FA ST DT DM
Tăieturi la recoltare şi fasonare 0,18 0,25 0,30 0,25 0,20
primară (în parchet)
Tăieturi la fasonarea definitive 0,42 0,28 0,39 0,46 0,45
(CSPL)

Consumul de lemn în rupturi. Se produce numai în parchete atât în procesul de recoltare al

masei lemnoase cât şi în procesul de colectare a acesteia la doborârea arborilor.
Consumul în rupturi constă din lemnul rupt şi sfărâmat prin căderea arborilor (tabel 12.2.).
La colectarea lemnului când lemnul se pune în mişcare consumul de lemn se realizează din rupturi,
lemn sfărâmat, aşchiat care se desprinde de piesele în mişcare fie că trebuie eliminat ulterior prin
retezarea capetelor pieselor. Mărimea acestor consumuri tehnologice depinde de mijlocul de
colectare, specia, distanţa de lucru, panta, natura şi starea terenului pe traseele de colectare.
Cele mai mari consumuri de lemn se produc la colectarea prin corhănire, apoi la colectarea
cu tractorul. La colectarea cu funicularele şi atelajele, valorile fiind neglijabile.

Consumuri tehnologice specifice de masă lemnoasă

în % în rupturi
Tabel 12.2.
Categoria Specia
RA FA ST DT DM
Rupturi la 0,05 0,62 1,06 0,50 0,42
doborâre
Rupturi la 0,48 – 0,31 – 0,31 – 0,31 – 0,31 –
corhănire 2,28 1,56 1,56 1,56 1,56
Rupturi la 0,03 – 0,05 – 0,05 – 0,05 – 0,05 –
colectat cu 0,07 0,09 0,09 0,09 0,09
funicularul
 Rupturi la 0,03 – 0,04 – 0,04 – 0,04 – 0,04 –
colectat cu 0,08 0,09 0,09 0,09 0,09
atelaje
Rupturi la 0,18 – 0,24 – 0,21 – 0,25 – 0,12 –
colectat cu 0,39 0,52 0,43 0,54 0,30
tractorul

Consumul de lemn în supradimensiuni. Supralungimea şi supragrosimea reprezintă un spor

de volum care însoţeşte sortimentele, dar care nu se înregistrează în gestiune. Consumul în
supradimensiuni este reprezentat în principal de volumul corespunzător supralungimilor
sortimentelor de lemn peste lungimea standardizată şi de volumul corespunzător supragrosimii
lăsate sortimentelor de lemn la măsurare la expediţie.
Mărimea supralungimilor reglementate prin standarde este de 1 cm/m. Porţiunea olarită de la
capătul gros al buşteanului se include în acest consum.
Consumul în supragrosime se referă la scăderea diametrului buştenilor de răşinoase recoltaţi
ca urmare a contragerii lemnului prin uscare. El se acordă pentru ca lemnul să rămână la beneficiar
cu grosimea nominală. Consumul în supragrosime este mic reprezentând o reducere de câţiva mm
care în general se cuprinde în rotunjirile diametrului la cm întregi.
Consumul de lemn la manipulat, depozitat şi transportat. În procesul de manipulare şi
depozitare în stive, în vederea stocării, precum şi pregătirea acestuia pentru transport atât în
platformele primare cât şi în centrele de sortare şi prelucrare a lemnului se înregistrează anumite
consumuri de lemn care au următoarele valori obiective (tabel 12.3.):

Consumuri tehnologice specifice de masă lemnoasă la manipulat,

depozitat şi transportat
Tabel 12.3.
Activitatea Categoria de Grup de Consumul
material lemnos specii tehnologic
%
Lemn rotund Ra 0,08
Manipulat F 0,06
Lemn de steri Ra 0,11
F 0,09
Lemn rotund Ra 0,41
Depozitat F 0,18
Lemn de steri Ra 1,05
F 1,10
Lemn rotund Ra 0,10
Transportat F 0,05
Lemn de steri Ra 0,12
F 0,07

Consumul de lemn la cojire. În anumite situaţii, condiţiile de livrare a sortimentelor de lemn

brut impun cojirea acestora.
Se înregistrează consum tehnologic de masă lemnoasă inclusiv coaja la sortimentele de lemn
de steri din toate speciile şi au valori după cum urmează (tabel 12.4.):

Consumuri tehnologice de masă lemnoasă inclusiv coaja în %

Tabel 12.4.
Categoria de material lemnos Modalitatea de cojire
Lemn de steri mecanică manuală
Fag 17,3 13,3
Carpen 19,0 14,6
 Mesteacăn 21,1 16,2
Plop 21,3 15,7
Salcie 21,3 16,7
Tei 20,4 17,4
Anin 18,4 14,1

Consumul de lemn la respectarea normelor de protecţia muncii. Respectarea normelor de

protecţie a muncii conduce la apariţia unor consumuri tehnologice prin lăsarea de cioate înalte la
arborii dezrădăcinaţi din doborâturile de vânt sau zăpadă, consumuri care pot avea următoarele
valori:

Consumuri tehnologice de masă lemnoasă în cioate,

în doborâturi de vânt sau zăpadă
Tabel 12.5.
Specia sau grup de specii Consumul tehnologic (%)
Ra 4,94 – 7,79
Fag 3,06 – 7,05

Consumul total de lemn în procesul de exploatare a masei lemnoase realizat în condiţiile

concrete de desfăşurare a acestuia este format din:
 consumuri tehnologice specifice;
 pierderi de exploatare.

12.3. Consumurile tehnologice specifice

Consumurile tehnologice specifice, spre deosebire de „pierderile de exploatare“ sunt

normale, normate şi acceptabile şi se justifică prin mijloacele şi tehnicile de lucru de care se dispune
în prezent, prin condiţiile de livrare a sortimentelor de lemn brut precum şi prin necesitatea de a
asigura condiţii prevăzute de normele de protecţie a muncii.
Cuantumul consumurilor tehnologice de lemn pentru fiecare categorie, operaţie şi faze în
funcţie de condiţiile de lucru sunt prevăzute în normative tehnice, iar gestiunea este reglementată în
fiecare moment ţinând cont de acestea.
Indicele global de consum tehnologic este de circa 3 % la răşinoase , iar la foioase de circa
2% din masa lemnoasă iniţială.
Cunoaşterea consumurilor specifice este utilă şi obligatorie în urmărirea lucrărilor de
exploatare, la întocmirea procentelor de execuţie a lucrărilor de exploatare, a parchetelor şi la
stabilirea sortimentelor de realizat.
Realizarea sortimentelor prevăzute în proiect este un indiciu al depăşirilor consumurilor
specifice.

12.4. Pierderile de exploatare

Consumurile specifice pot fi depăşite, denaturate prin risipă de lemn în toate fazele şi
operaţiile specifice procesului de exploatare forestieră, în special, în cioate înalte (înălţime
neregulamentară), tape mari sau sfărâmarea arborilor prin doborârea în direcţii rău alese, etc.
De asemenea, risipa lemnului în supragrosime se cumulează cu supraestimarea grosimii cojii
şi cu erorile de măsurare a diametrului lemnului rotund.
În timpul lucrărilor de exploatare a lemnului, în afara pierderilor fizice (cantitative) mai sus
enumerate se produc şi pierderi calitative sau declasări ale lemnului din diferite cauze cum ar fi:
despicări, ruperi sau crăpări ale lemnului, ca urmare a nerespectării tehnicii de lucru. Un exemplu în
acest sens ar fi doborârea şi secţionarea defectuoasă, folosirea necorespunzătoare a procesului de
colectare prin corhănire, sortare greşită, deprecierea lemnului datorită uscării, crăpării pentru că nu
se livrează la timp şi nu se iau măsuri de conservare, sau conservare şi stivuire defectuoasă. Spre
deosebire de consumurile tehnologice specifice, pierderile de exploatare pot fi evitate prin
eliminarea tuturor cauzelor subiective enumerate mai sus.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, cel care răspunde de gestiunea masei lemnoase se face
vinovat de greşeli profesionale şi manageriale şi este pasibil de a plăti volumul de masă lemnoasă
evaluat prin aceste pierderi.

12.5. Deşeurile la exploatarea lemnului. Resturile de exploatare

În literatura de specialitate, paralel cu noţiunile analizate intervine în mod curent şi noţiunea

de „deşeuri de exploatare a lemnului“ şi „resturi de exploatare“.
Deşeurile de exploatare a lemnului sunt diferenţele dintre volumul arborilor puşi în valoare
şi volumul sortimentelor valorificabile. Aceasta lămureşte faptul că în sfera noţiunii de deşeuri în
exploatarea lemnului intră şi următoarele:
 deşeurile la punerea în valoare;
 consumul tehnologic specific;
 pierderile de exploatare.
Dacă ne gândim la faptul că aceste deşeuri nu contribuie în nici un fel la realizarea
sortimentelor de bază, dar pot fi parţial recuperate şi folosite în sectorul unde economic se justifică
se pot defini complet în felul următor: „Prin deşeuri în exploatarea lemnului se înţeleg diferenţele
relativ mici de lemn brut – dintre volumul arborilor puşi în valoare şi principalele sortimente
valorificabile – care nu pot fi utilizate pentru realizarea principalelor sortimente, dar care pot fi
utilizate parţial în diferite sectoare de consum dacă economic se justifică acest lucru” (dupa prof. R.
Cicerone).
Resturi de exploatare. În exploatarea lemnului intervine de asemenea noţiunea de resturi de
exploatare care nu se suprapune cu cea de deşeuri în exploatarea lemnului. Acestea sunt resturi
nerecuperabile şi provin din crăcile subţiri care nu au fost estimate în a.p.v. cu diametrul mai mic de
3 cm (la foioase şi răşinoase cu excepţia pinului), putregaiul şi resturi existente înainte de execuţia
lucrărilor de exploatare şi care se strâng în cadrul operaţiei de curăţire a parchetelor şi servesc la
fertilizarea solului.

12.6. Indicii de utilizare a masei lemnoase. Balanţa masei lemnoase

12.6.1. Indicii de utilizare a masei lemnoase

Prin intermediul acestor indici se exprimă gradul de utilizare a masei lemnoase în procesul
de exploatare a lemnului, fie ca volum total, fie ca volum diferenţiat. Astfel se disting:
 indici de utilizare sintetici sau globali care se referă la intreaga masă lemnoasă:
Indicele de utilizare a masei lemnoase brute pe picior (identic cu indicele de punere în
valoare) şi se exprimă prin relaţia:

 100%
Vup
Iub 
Vbp

Iub – indicele de utilizare a masei lemnoase brute pe picior;

Vup – volumul utilizabil pe picior;
Vbp – volumul brut pe picior.

Acest indice arată măsura în care volumul brut pe picior este estimat cu volum utilizabil
exprimând astfel randamentul calitativ al procesului de producţie.
Indicele de utilizare a masei lemnoase utilizabile pe picior se defineşte cu relaţia:
  100%
Vv
Iup 
Vup

Iup – indicele de utilizare a masei lemnoase utilizabile pe picior;

Vv – volumul total valorificat (%);
Vup – volumul utilizabil pe picior.

Acest indice exprimă gradul de preocupare privind reducerea consumurilor tehnologice şi a

pierderilor de exploatare.

 indici de utilizare analitici sau diferenţiaţi care se referă la sortimente sau grupe de
sortimente:
Indicii de utilizare analitici reprezintă proporţia diferitelor sortimente şi grupe de sortimente
care se obţin din volumul utilizabil pe picior. Se calculează cu relaţia:

 100%
Vx
Ix 
Vup

Ix – indicele de utilizare pentru sortimentul x (%);

Vx – volumul sortimentului x (mc);
Vup – volumul utilizabil pe picior (mc).
Calculul corect al indicilor de utilizare analitici se face numai la finele exploatării, după ce
toate sortimentele au fost livrate.

12.6.2. Balanţa masei lemnoase

Balanţa masei lemnoase reprezintă o analiza sintetică pentru activitatea de exploatare şi se

face la încheierea procesului de exploatare al partizii şi poate fi:
 balanţa masei lemnoase la punere în valoare;
 balanţa masei lemnoase la exploatare.

Balanţa masei lemnoase la punere în valoare cuprinde următoarele elemente şi prezintă

următoarele valori medii în România (tabel 12.6.):

Valori ale balanţei masei lemnoase la punere în valoare

Tabel 12.6.
Nr. crt. Categoria Fa St Br
1 Volumul utilizabil pe picior 95 96 88
2 deşeuri – crăci 1,5 2,0 2,5
3 deşeuri – coaja 3,0 1,5 9,0
4 deşeuri – lemn putregăios 0,5 0,5 0,5
5 Volum total brut pe picior 100%

Balanţa masei lemnoase la exploatare cuprinde următoarele elemente şi prezintă

urmatoarele valori medii (tabel 12.7.):
 Valori ale balanţei masei lemnoase la exploatare
Tabel 12.7.
Nr. crt. Categoria Fa Ra
1 Volum utilizabil pe picior 100%
2 Lemn rotund pt. industrializare 50 82
3 Lemn rotund pt. construcţii 5,0 6,0
4 Lemn de steri pentru industrializare 15,5 5,0
5 Lemn de steri pt. combustibil 27,5 3,5
6 Consum tehnologic 1,5 3,0
7 Pierderi de exploatare
8 Supradimensionari 0,5 0,5
Schema repartizării masei lemnoase în cazul exploatării lemnului
(I. Chisăliţă)