Efectele

contractelor comercial internaționale

1. Interpretarea contractelor comerciale internaționale
Înainte de a discuta despre efectele contractelor comerciale internaționale este opotrun de a aborda
noțiunea interpretării contractelor comerciale internaționale. Astfel, interpretarea reprezintă operațiunea
prin care se determină sensul exact al clauzelor contractule, prin cercetarea voinței manifestate de către
părți în strânsă corelație cu voința lor internă. Prin această interpretare se permite o determinare corectă
a forței obligatorii a contractului.1 Situațiile conflictuale între părți pot apărea în timpul și în legătură cu
executarea contractului. Avăndu-și sorgintea, de cele mai multe ori, în interpretarea difirită dată de părți
anumitor situații contractuale. Astfel interpretarea contractelor comerciale internaționale prezintă o
dificultate sporită față de contractele interne fapt datorat existenței elementelor de extranietate.
Ceia ce indică faptul că noi nu putem vorbi despre efectele contractelor comerciale internaționale
fără să studiem interpretarea acestora.
Contractele comerciale internaționale sunt prin excelenţă sinalagmatice, iar reciprocitatea
obligaţiilor ce rezultă din ele ține de esența acestor contracte. Cauza obligației uneia dintre părți este
reprezentarea obligației celeilalte părți și invers. Fiecare contractant cumulează în persoana sa dubla
calitate de creditor și de debitor față de celălalt contractant. De aici decurg următoarele efecte specifice
ale contractelor comerciale internaționale:----Bogdan
 Dreptul creditorului de a refuza executarea propriei sale obligații, dacă debitorul nu-şi
execută prestația la care s-a angajat, situație numită exeptio non adimpleti contractus;
 Creditorul care şi-a executat la timp şi integral prestația la care s-a obligat, are dreptul de a
cere și obține pe cale judiciară sau arbitrală rezoluțiunea sau rezilierea contractului
comercial internațional ca sancţiune pentru neîndeplinirea obligației de către partenerul său
contractual;
 Distribuirea între debitor şi creditor, în concordanță cu anumite reguli specifice, a sarcinii
riscului decurgând din neexecutarea fortuită a obligației asumate prin contract. Excepția de
neexecutare a contractului constituie unul din efectele specifice ale contractelor
sinalagmatice. Deşi aparent este vorba de neexecutarea contractului, este necesar de
observat, că efectele specifice ale contractelor sinalagmatice decurg din caracterul
obligatoriu al contractului şi nu constituie o abatere de la acest caracter, deoarece ele se
întemeiază pe necesitatea îndeplinirii tuturor obligaţiilor care rezultă din contract.

Odată ce am enumerat efectele CCI, este oportun de a explica utilizate în cadrul acestor
efecte pentru a intra in esenta acestor, și anume:
Excepția de neexecutare a contractului devine operantă în prezenta următoarelor condiții
cumulative”:
Să existe o neexecutare, fie chiar parțială, dar importantă a obligațiilor stabilite în contract.
Neexecutarea obligației să nu se datoreze faptei celui care invocă excepția de neexecutare, dar unor
circumstanțe care nu-i sunt imputabile. De exemplu, cumpărătorul nu poate invoca excepția de
neexecutare de către vânzător a obligației de livrare, în cazul în care neexecutarea este provocată de
întârzierea cumpărătorului în transmiterea specificațiilor pe baza cărora vânzătorul trebuia să execute
marfa contractată. Raportul contractual să presupună îndeplinirea simultană a prestațiilor stipulate în
contract.
Obligațiile reciproce să fie interdependente, corelative, astfel încât, din punct de vedere juridic,
executarea unei să fie dependentă de executarea celeilalte. Unii autori de părere că este indiferent işi au
izvorul în acelaşi contract (ceea ce constituie regula în practică) sau în contracte diferite pe care însă
părțile le-au conceput ca fiind independente în realizarea, în principiu, a unei cauze juridice comune.---C.

1
 Rezoluțiunea este desfiinţarea cu efect retroactiv a unui contract comercial international cu
executare imediată la inițiativa uneia dintre părți, ca urmare a neexecutării obligaţiei celeilalte părți din
cauze imputabile acesteia. Ţinem să precizăm că în cazul rezoluțiunii este vorba despre o neexecutare din
culpă iar nu despre o neexecutare din cauze neimputabile debitorului, cum ar fi, de exemplu forţa majoră.
Rezoluțiunea poate fi legală, efectuată în temeiurile stabilite de lege și convențională, efectuată prin
acordul părților. Clauza contractuală prin care părțile prevăd dreptul de a rezolvi contractul în cazul
survenirii anumitor împrejurări sau evenimente este numită clauză rezolutorie sau pact comisoriu.
Rezilierea contractelor comerciale internaţionRezilierea este desființarea pe viitor ex nunc a
contractului comercial internațional cu executare succesivă în timp ca sancțiune a neexecutării obligaţiei
uneia din părţi din cauze imputabile acesteia. La fel ca şi rezoluțiunea, rezilierea poate opera fie de plin
drept, fie în baza unui pact comisoriu convenit de părți. În primul caz, ea trebuie constatată și pronunțată
de către organul de jurisdicție, iar în cel de-al doilea caz, operează în puterea convenţiei părților,
intervenția organului de jurisdicție fiind necesară numai dacă există diferend între acestea cu referire la
modul de interpretare sau în ce priveşte executarea acelei convenții.
Neexecutarea obligaţiilor contractuale. Neexecutarea obligațiilor ce rezultă din contractele
comerciale internaționale poate fi consecința a doi factori: deşi executarea este posibilă, debitorul nu o
execută volițional; însăşi executarea este imposibilă din cauze ce nu incumbă debitorului, cum ar fi, de
exemplu cauza de forţă majoră. Potrivit Principiilor UNIDROIT, prin neexecutare se înțelege orice
încălcare de către una din părţi a oricăreia dintre obligaţiile sale contractuale, inclusiv executarea
defectuoasă sau executarea cu întârziere. Şi codul civil al Republicii Moldova ca şi Principiile
UNIDROIT reglementează lato sensu neexecutarea obligaţiilor, stipulând că neexecutarea include orice
încălcare a, obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. După cum observăm, noţiunile
date includ atât neexecutarea propriu-zisă, cât și executarea neconformă cu prevederile contractuale
(defectuoasă) sau cu întârziere.-----B.
Executarea silită în natură a obligaţiilor. Dacă debitorul nu-şi onorează obligaţia de bună voie,
adică nu efectuează plata, creditorul poate recurge la mijloace legale pentru a-l sili să-şi execute obligația,
adică poate cere executarea silită în natură a obligaţiilor. Orice creditor are dreptul să ceară debitorului
executarea obligației în natura sa specifică, voluntar sau silit. Executarea silită în natură a obligațiilor
constituie o plată, dar care nu se execută de bună voie, ci silit, fiind, deci, o plată silită. Executarea silită se
face în natură, debitorul fiind obligat să execute însuşi obiectul obligației.
Potrivit codului civil se execută obligaţia şi se află în întarziere, creditorul poate, la alegerea sa şi
fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: atunci când, fără justificare, debitorul nu-şi să
ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; să obțină, dacă obligația este contractuală,
rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
► să folosească, când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
În cazul obligaţiilor nepecuniare, Principiile UNIDROIT stabilesc că atunci când un debitor care
datorează o obligație diferită de aceeea de a plăti o sumă de bani nu execută această obligație, creditorul
poate cere executarea, cu excepţia cazurilor în care: executarea obligaţiilor este imposibilă în drept sau în
fapt; executarea obligațiilor sau, atunci când este relevantă, executarea silită este nerezonabil de oneroasă
sau de scumpă. Această prevedere este elucidată în comentariul oficial prin următorul exemplu: Un
petrolier s-a scufundat în apele de coastă în timpul unei furtuni puternice. Deşi ar fi posibil să se ridice
nava de pe fundul mării, beneficiarul nu poate cere executarea contractului de transport, dacă aceasta ar
implica cheltuieli care, pentru armator, depăşesc cu mult valoarea petrolului; creditorul poate obține
executarea în mod rezonabil din altă sursă; executarea are un caracter exclusiv personal, creditorul nu cere
executarea într-un termen rezonabil după ce a luat cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoștință de
neexecutare.
Răspunderea contractuală în comerţul international. În cazul neexecutării obligaţiilor ce rezultă
din contractele comerciale internaționale devin aplicabile, ca și în dreptul comun, regulile răspunderii
contractuale. Pentru intervenția răspunderii contractuale în raporturile de comerț internațional sunt
necesare cele patru condiții de fond ale răspunderii contractuale, şi anume: existența faptei ilicite,
prejudiciul suportat de creditor, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi culpa debitorului.
 Noțiunea și categoriile daunelor-interese. Dacă sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale,
creditorul poate pretinde debitorului plata daunelor-interese. Daunele-interese constituie despăgubirile
băneşti, pe care debitorul trebuie să le plătească creditorului pentru prejudiciul suportat de acesta din urmă
datorită neexecutării, executării cu întârziere ori necorespunzătoare a obligaţiilor de către debitor.
Clauzele contractuale sau convențiile accesorii contractelor, prin care se micşorează sau se înlătură
răspunderea debitorului, sunt considerate de principiu ca admisibile în temeiul libertății contractuale. Nu
sunt, însă, valabile, tot de principiu, clauzele prin care debitorul ar fi exonerat de dol sau de culpă gravā,
întrucât asemenea clauze ar echivala cu lipsa intenției sale de a se obliga din punct de vedere juridic.
Părţile contractante, în baza principiului lex voluntatis, pot să agraveze sau să diminueze întinderea
răspunderii debitorului. Dar pentru ca o asemenea convenție să fie eficientă din punct de vedere juridic, ea
trebuie perfectată anterior producerii prejudiciului suportat de creditor. Creditorul poate renunţa la
despăgubire şi după producerea prejudiciului, însă o atare renunțare capătă o altă semnificație juridică,
decât aceea a unei convenții limitative de răspundere.
Forța majoră este principala cauză străină exoneratoare contractele comerciale internaționale.
Forţa majoră constituie împrejurarea de fapt, imprevizibilă la data încheierii contractului şi insurmontabilă
care face imposibilă executarea obligatiilor asumate de către un contractant, determinând pe plan juridic
exonerarea de răspundere a debitorului respectiv. Clauza de forţă majoră este stipulația contractuală,
având caracterul unui succedaneu sau substitut de clauză de adaptare atunci când conține prevederea
potrivit căreia contractul se suspendă în caz de forţă majoră, urmând ca el sa continue după perioada de
suspendare în noile condiții care vor fi negociate între timp.-----B.
Cesiunea de creanță. Principiile UNIDROIT definesc cesiunea de creanță 1036 ca fiind transferul
prin contract de la o persoană („cedent”) către o altă ,,o persoană („cesionar”), incluzând transferul cu
scop de garanție, a dreptului cedentului la plata unei sume de bani sau altă prestație de la o terță persoană
(„debitor cedat"). Reglementarea dată nu se aplică transferurilor efectuate sub regulile speciale care
guvernează transferurile de instrumente, cum ar fi instrumentele negociabile, titlurile de valoare sau
instrumentele financiare, sau de drepturi în cursul transferului unei afaceri. În accepțiunea codului civil
român, cesiunea de creanță este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță
impotriva unui tert. Cesiunea unui drept transferă către cesionar toate drepturile cedentului la plata unei
sume de bani sau la o altă prestație prevăzută de contract, aferente dreptului cesionat, şi toate garanţiile
care afectează dreptul cesionat.
Cesiunea contractului conform Principiilor UNIDROIT. Principiile UNIDROIT definesc 1068
cesiunea contractului ca fiind transferul prin contract de la o persoană, denumită cedent la o altă persoană,
denumită cesionar a drepturilor și obligațiilor cedentului rezultând dintr-un contract cu o altă persoană,
numită cealaltă parte. Cesiunea unui contract necesită consimţământul celeilalte părți. Cealaltă parte își
poate da consimţământul în prealabil, situație în care cesiunea devine efectivă când o notificare a cesiunii
este dată celeilalte părți sau când cealaltă parte o confirmă. Cealaltă parte are următoarele optiuni:
► Să elibereze cedentul de obligaţii.
► Să rețină cedentul ca debitor în caz că cesionarul nu execută obligația în mod corespunzător.
► Cedentul şi cesionarul sunt răspunzători solidari.
Novația. Conform codului civil al Republicii Moldova, obligația se stinge în baza înțelegerii dintre
părți de a o înlocui cu o altă obligație (novație). Stingerea obligației principale prin novație are drept efect
şi stingerea obligatiilor accesorii dacă părțile nu au stipulat expres altfel.
Studiu de caz.
Pentru a înțelege mai bine cele enunțate anterior, oportun este de a studia niște spețe relevante, și
anume, de exemplu
Dreptul creditorului de a refuza executarea propriei sale obligații, dacă debitorul nu-şi execută
prestația la care s-a angajat, situație numită exeptio non adimpleti contractus;
 Compania de construcție X din Țara Galilor s-a angajat să construiască un complex locativ în Țara
Francilor semnând un contract de investiție cu Companie de Asigurări Y. Contractul prevedea că
executarea va avea loc succesiv, iar prima parte a lucrărilor va începe odată ce prima tranșă de bani va fi
transferată Companiei de construcție până la data xx.xx.xxxx. Compania de Asigurări nu a făcut transferul
până la data respectivă.
Creditorul care şi-a executat la timp şi integral prestația la care s-a obligat, are dreptul de a cere și
obține pe cale judiciară sau arbitrală rezoluțiunea sau rezilierea contractului comercial
internațional ca sancţiune pentru neîndeplinirea obligației de către partenerul său contractual;
Compania Internațională TransLux a acționat compania aviatică FlyOne potrivit Regulilelor
Asiatice de Arbitraj și potrivit clauzei de arbitraj conținute în contractul semnat de către părți anterior.
Acțiunea companiei TransLux a intervenit din moment ce FlyOne a refuzat să livreze 10 Turbine în
valoare de 500 000 USD, din cele 20 necesare. Cerând astfel rezilierea contractului și achitarea
penalităților.
Distribuirea între debitor şi creditor, în concordanță cu anumite reguli specifice, a sarcinii riscului
decurgând din neexecutarea fortuită a obligației asumate prin contract. Excepția de neexecutare a
contractului constituie unul din efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. Deşi aparent este
vorba de neexecutarea contractului, este necesar de observat, că efectele specifice ale contractelor
sinalagmatice decurg din caracterul obligatoriu al contractului şi nu constituie o abatere de la acest
caracter, deoarece ele se întemeiază pe necesitatea îndeplinirii tuturor obligaţiilor care rezultă din
contract.
Compania de investiții Alfa a semnat un contract cu Compania de asigurări Beta cum că în caz de criză
energetică a gazelor naturale, riscul va fi purtat de ambele părți potrivit sumelor investite. ---- C.

Speța de bază:

Claimant, ElGup plc, is one of the largest producers of Certified palm oil and palm kernel oil based in
Mediterraneo. Its annual production lies at around 30,000t.

Respondent, JAJA Biofuel, is a well-established producer of biofuel based in Equatoriana. In line with the
established pracice in previous transactions, the Contract between Claimant, ElGup plc and Jaja Biofuel was based
on Claimant s contract template into which the details of the offer were incorporated. (Claimant Exhibit C3).

After that, Respondent asked for delivery of 10, 000 tones of Palm oil as it was a need to start the process of
creating new products, without signing the Contract of Purchase between the Parties.

Claimant started the delivery, but suddenly, Respondent refused any further actions from the seller as EU revised
its Renewable Energy Directive. Following considerable pressure from environmental interest groups, inter alia,
EU would start phasing out the use of palm oil-based biofuels in 2023, also claiming that there is now valid
contract between the parties and is no duty to pay for the oil.-----C.

Părerea proprie:…. B.

From our point of view, as young lawyers, the solution begins with the question if there is a contract or not?

This question is quite complex, and strong arguments take a lot of time to be created. But, from our humble
opinion, there is a contract, because, as UNIDROIT Principles states in article 2.1.1. „a contract may be concluded
by acceptance of an offer, or by parties behavior, enough to prove their agreement. ” Hence, Respondent s actions
were more than enough to understand his intention to receive the oil.

There is a valid contract and the Respondent is obliged to pay for the oil. Otherwise, Claimant can easily declare
the breach of contract and to oblige the Respondent, by an Arbitral Award, to bear the costs of arbitration and to
bear the costs for non-performance, and penalties.