„Coloanele mele ; am făcut multe , dar doar una a reuşit să se ridice

spre cer „ - aşa îşi descrie marele sculptor român ,Constantin Brâncuşi ,prima
sa sculptură de mari dimensiuni , intitulată „ Rugăciunea” .

Aceasta sculptură face parte dintr-un ansamblu funerar ,executat în memoria

avocatului Petre Stănescu din Buzau ,în 1907. Iniţial , acest ansamblu a fost
plasat în cimitirul Dumbrava şi forma sa iniţiala era puţin diferită – diferită atât
din punct de vedere semnificativ, cât şi reprezentativ. Forma în care se regăsea
în cimitirul din Dumbrava reprezenta bustul răposatului avocat aflat pe un soclu
de 2 metri înaltime, în faţa sa fiind aşezată pe un postamnet ,jos, perpendicular
faţă de sculptura răposatului , reprezentarea unei femei care se ruga în faţa
defunctului. Iniţial ,aceasta reprezentare era dorită pentru a înfăţisa
devotamentul şi iubirea pe care femeia o purtase soţului , aceste sentimente
exprimate ,dupa moartea soţului , prin suferinţă. Ceea ce vedem astăzi ,
reprezintă ipostaza ruperii lui Brâncuşi de anatomie,de corporalitate ca atare.
Această rupere este surprinsă într-un citat devenit memorabil şi reprezentativ
„ în toţi acei ani ,am făcut biftecuri, anatomii,portrete asemănătoare ,copi, cu
facilitate ,cu inventivitate ,spuneam eu . Într-o zi ,mi-a fost ruşine .1 „Ruşine”
este cuvântul memorabil şi incărcat de sens al acestui citat. Ruşinea despre care
vorbeşte Brâncuşi se converteşte în distanţare de figurabil. Îşi doresşe atât de
mult să exprime ,nu doar să sculpteze figuri fără sens. Astfel , în sculptura lui
Brâncuşi , anatomia rugăciunii este mult mai esenţializată. Aceasta prezintă
tragicul existenţei umane care duce într-un singur punct – către moarte,
reflectând expresia profundă a vieţii .

Analizând datele comenzii primite de la avocatul Petre Stănescu ,descoperim

faptul că în tragic totul se declanşeaza din neputinţă. Datele comenzii erau
următorele: o figură algorica reprezentând o femeie care plânge şi un bust cu
braţe ,asemănător fotografiilor. Brâncuşi a acţionat cu firească supunere şi a
incercat să facă femeia goală într-un cimitir ,însă acesta ajunge la sfărâmarea ei
– acest moment desemnând momentul tragic al vieţii, dorinţa sa de descoperire a
sinelui. Opţiunea sculptorului de sfărâmare ,a fost exprimată natural chiar de
el : „ cum era să fac o femeie goală într-un cimitir?”. Analizând cu atenţie ceea
1
https://www1.agerpres.ro/cultura/2016/02/17/brancusi-numele-unei-revolutii-in-arta-moderna-14-48-25
ce am prezentat mai înainte , tragicul îşi face simţită prezenţa nu doar sculptura
„Rugăciunea” ,dar şi prin reflectarea sa în cadrul conştiinţei autorului , secolul
XX contemplând tragicul cunoaşterii de sine. Ca atare , în opera sa nu vedem
doar o femeie surprinsă în rugăciune ,ci rugăciunea însăşi.

Cu această creaţie, autorul depăşeşte dimensiunea religioasă prin prisma

faptului că , după cum afirmă o veche anctodă, pe umarul stâng al sculpturii se
imprimase textura unei pânze menită să acopere. Cu toate că în acele timpuri
nuditatea nu făcea trimiteri directe către dorinţe pătimaşe ,păcătoase, Constantin
Brâncuşi nu accepta ideea de nuditatate într-un loc sfant. Pe lângă dimensiunea
religioasă, sculptura lui Brâncuşi reprezintă un moment de răscruce în cariera
artistului. Acest moment este reprezentat de o rupere, ruperea sa faţă de tradiţie.
Brîncuşi a luat aceasta decizie de a se detaşa de tot ceea ce înseamnă tradiţional ,
mergând către modernism cu bucuria regăsirii pe sine . Adevărata lui
ruptură ,care a avut loc in 1908, a fost ruptura de marele sculptor francez
Auguste Rodin ,când sculptează prima sa lucrarea originală –Sărutul . Dupa
terminarea şcolii , Rodin îl invită pe Brâncuşi să lucreze ca ucenic pentru el ,însă
Brâncuşi îl refuză. Dupa mulţi ani , acest refuz a fost motivat chiar de
Brâncuşi ,spunând că - „Nimic nu creşte la umbra marilor copaci „2. Această
ruptură reprezintă un adevarat moment de cotitură , momentul regăsirii pe sine.
Lucrarile lui Brâncuşi sunt total diferite de cele ale lui Rodin – Brâncuşi
stilizeaza , esenţializează ,rupând astfel ,nu doar clauzele contractului cu
avocatul Radu Stănescu , ci şi canoanele sculpturii academice. Astfel, opera lui
Brâncuşi „ Rugăciunea” se încadrează în modernitate şi este o reprezentare a
crezului său artistic : „ Creeaza ca un zeu ,porunceşte ca un rege şi munceşte ca
un sclav” 1, Brâncuşi fiind cel care e pus bazele sculpturii moderne. Sculptura sa
este de o simplitate si o complexitate rafinată , aceste doua extreme fiind
îmbinate în aşa fel încât operele sale pot fi pricepute chiar şi de cei nepricepuţi.

22
https://www1.agerpres.ro/cultura/2016/02/17/brancusi-numele-unei-revolutii-in-arta-moderna-14-48-25
11
https://www1.agerpres.ro/cultura/2016/02/17/brancusi-numele-unei-revolutii-in-arta-moderna-14-48-25