IARBA NEAGRĂ – NEGRUȘUL,

o plantă meliferă deosebită

O variantă a acestui articol a fost publicată sub titlul “IARBA NEAGRĂ – NEGRUȘUL, o planta meliferă
deosebită” în Revista România apicolă nr.8, AUGUST 2019 – pag.12 la 14

Apic. Mara Veronica MÎNDRU

Fig.1 Iarbă neagră înflorită

Iarba neagră – (Calluna vulgaris (L.) Hull.) este un arbust cunoscut încă din atichitate
când era folosit în medicina populară. Astfel, spre exemplu, acum câteva mii de ani, mierea de
iarbă neagră era folosită ca medicament la curtea faraonilor.
La nivel mondial, iarba neagră este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord și America
de Nord, iar la noi în țară, aceasta se întâlnește prin pinete (pe gresii), în rariștile gorunetelor și
pe izlazuri, din regiunea dealurilor, formând suprafețe întinse la altitudinile de 850 – 950 m și, pe
suprafețe mai mici, se găsește până la 1500 m pe valea Sebeșului (jud.Alba), Valea Belișuli,
Valea Ierii, Valea Someșului Rece (jud.Cluj) și Brad (jud.Hunedoara).
Totuși, comparativ cu alte oferte melifere, trebuie reținut că zonele cu iarbă neagră, la noi
în țară, sunt foarte puține, iar perioada când familiile de albine sunt deplasate la munte pentru
acest cules, este exact când trebuie să pregătim aceste familii pentru iernat, moment când, de
obicei temperaturile încep să scadă micșorându-se secreția de nectar.
Deci, este de reținut că, florile ierbii negre oferă nectar numai în ani în care temperaturile
din zona Munților Apuseni sunt foarte ridicate.
Iarba neagră este un arbust peren, are tulpini târâtoare (fig.3) cu ramuri ascendente , înalte
de 20 la 80 (100) cm. Frunza lanceolat – liniare, dispuse pe 4 rânduri, sesile, opuse și caudate
la bază.

1
 Flori (fig.2) de culoare mov, sau mai precis, roze – violacee mici (2 la 4 mm) dispuse în
raceme spiciforme; caliciu persistent, cu 4 lacinii roz- violete; corolă campulată cu 4 lancinii
scurte; androceu cu 8 stamine, fiecare cu glandă nectariferă la bază și genceu cu ovar super.
Perioada de înflorire a ierbi negre este 15 iulie – 15 septembrie dependentă de
altitudine, mai repede la altitudine mai joasă și mai târziu la altitudine mai înaltă.
Se semnalează că uneori, în anumite condiții climatice și pedoclimatice, înflorirea acestui
arbust poate dura până la începutul lunii octombrie.
Este de reținut că, florile ierbii negre oferă nectar numai în ani în care temperaturile din zona
Munților Apuseni sunt foarte ridicate.
Intensitatea maximă a secreției de nectar se înregistrează în cursul dimineții, până la
amiază, când și frecvența de vizitare a florilor de către albine e maximă.

Fig.2 Flori de iarbă neagră Fig.3 Tulpină cu rădăcini de iarbă neagră

Iarba neagră este considerată specie meliferă, florile sale furnizând albinelor nectar și
polen cu o productie de miere de 150(100) – 200(150) kg / ha. Și este încadrată la ponderea
economico-apicolă mijlocie.
Mierea de iarbă neagră este mierea produsă de către albine din nectarul florilor acestei
plante, are un gust rafinat asemănător cu gustul caramelului, ușor amărui și parfumat, cu
ușoară tentă de cafea, care se intensifică odată cu învechirea mierii.
Culoarea acestei mieri este roșiatică asemănătoare cu cea a chilimbarului, 85 mm pe
scara Pfund (fig.4) și acest tip de miere are proprietăți unice. Astfel, pentru o miere obținută din
nectarul florilor, conductibilitatea electrică este relativ ridicată, pH-ul este de 4 la 4,5 ceea ce
reprezintă aciditate medie și spectul zaharurilor indică predominarea netă a fructozei față de
glucoză și cantitățile mici a zaharurilor secundare.
Referitor la extracție, vâscozitatea specială o face imposibil de extras din faguri prin
metodele obișnuite. Aceasta pentru că are proprietățile unui gel și apicultorii folosesc aparate
speciale numite perforatoare pentru a o scoate din faguri (fig.5). În acest mod, se obține o miere
în stare pură, care se păstrează foarte bine în ciuda procentului ridicat de umiditate (22 – 23%).
De asemenea, încălzind moderat mierea de iarbă neagră, se obține o gelificare mai
intensă. Pasteurizarea la 65oC timp de câteva minute este suficientă pentru a distruge drojdiile
și pentru a dezvolta gelificarea.

2
 Fig.4 Aspectul mierii de iarbă neagră Fig.5 Perforator de scos mierea din faguri

Caracteristica specifică a mierii de iarbă neagră de a avea în repaos o consistență

gelatinoasă și de a nu curge pentru a rupe această stare fizică se numește tixotropie dar este
suficient să o amestecăm cu o spatulă și mierea devine fluidă și curge în mod normal dar,
redevine gelatinoasă dacă nu este mișcată. Tixotropia se datorează unei proteine care se
găsește în proporție de 2% în nectarul plantei. De altfel, proteina cauzează și o ușoră tulbureală
a mierii.
Totodată, tixotropia mierii de iarbă-neagră are o influență ciudată asupra cristalizării,
germenii de cristalizare fiind imobilizați în gel, cristalele cresc pe loc, în timp ce întro miere
obișnuită, curenții de convecție antrenează germenii în toată masa. Se formează cristalele care
pot atinge 1 sau 2 mm în diametru - sunt aglomerări aproape sferice și foarte dure.
Printre alte propietăți benefice pentru sănătatea consumatorilor mierea de iarbă neagră,
datorită conținutului ridicat de substanțe minerale (potasiu, magneziu, fosfor si calciu), tratează,
printre altele, anemia și afecțiunile sistemului nervos.
De fapt calitățile superioare ale acestei mieri este demonstrat și de premiile obținute la
nivel internațional prin participări la diverse manifestări concurențiale. Astfel, spre exemplu, în
cadrul BIOMIEL mierea organică (bio) de iarbă neagră a obținut medalii de aur în Italia: la
Bologna în 2013 și la Bari în 2013 și 2014.