G. BACOVIA este pseudonimul literar al lui GHEORGHE VASILIU.

Se naște la Bacău, în 1881. În copilărie se remarcă prin talentul la desen și pasiunea pentru
muzică. În perioada cursurilor liceale, la Bacău, citește multă poezie, mai ales din simbolistii
francezi. În 1903, devine student la Facultatea de Drept din București. Frecventează, în 1903 și
1904, cenaclul lui Macedonski. Absolvă Facultatea de Drept, dar la Iași, în 1911. Deși intră în
barou, nu va profesa avocatura. În timp, va ocupa diverse posturi de funcționar public: copist,
ajutor contabil, șef de birou, referent, bibliotecar etc. Pentru perioade scurte, este profesor
suplinitor de desen și caligrafie. Viața sa e săracă în evenimente, retrasă, alternând slujbe
mărunte, activități publicistice în orașul natal, intermitente stabiliri în București. Colaborează la
reviste simboliste : "Literatorul", "Viața nouă" și altele. Editează reviste, la Bacău și la
București. După al doilea război mondial, în timpul dictaturii comuniste, poetul este mai întâi
omagiat ( în 1946, la împlinirea vârstei de 65 de ani ), apoi trece printr-o perioadă, de aproape
un deceniu, când nu mai poate să publice, fiind, ca poet "decadent", rău văzut de noul regim
politic ; în fine, este considerat oficial "poet proletar" și se bucură de onoruri publice, la
împlinirea vârstei de 75 de ani.
" Opera a absorbit în întregime pe poet", afirma criticul literar Tudor Vianu.

OPERA

Bacovia debutează în 1899, în revista "Literatorul", cu poezia "Și toate", semnată V. George.

DEBUT EDITORIAL : în 1916, cu volumul "Plumb".

VOLUMELE ULTERIOARE : " Scântei galbene", 1926; "Cu voi...", 1930; "Comedii în fond", 1936;
"Stanțe burgheze", 1946.

Bacovia a publicat și un volum de POEME ÎN PROZĂ: "Bucăți de noapte", 1926.