D.

IMAGINARUL SIMBOLIST

Dincolo de teorii și procedee, partea vizibilă a poeziei simboliste constă într-un INVENTAR DE
IMAGINI, DE REPREZENTĂRI ALE LUMII IMAGINARE.

POEZIA SIMBOLISTA ESTE O POEZIE A STĂRILOR INTERIOARE, A UNIVERSULUI PSIHIC AL

EULUI : stările decadente ale psihicului, melancolia, langoarea, nevroza, starea de spleen,
stările vagi, inefabile, fluide ale sufletului.

POEZIA SIMBOLISTA ESTE O POEZIE A ORAȘULUI. IMAGINILE SPAȚIULUI sunt, de obicei,

concentrice : CAMERA, PARCUL, ORAȘUL.

REPREZENTĂRILE NATURII SUNT: FIE PROIECȚII ALE STĂRILOR INTERIOARE, GENERALIZARE

A SENZAȚIILOR ( ploaie, frig, căldură ); FIE ESTETITIZATE, ARTIFICIALIZATE: de aceea, locul
naturii sălbatice din poezia romantică este luat de parc, grădina publică a orașului, în care
dominante sunt ornamentalul, decorativul, ARTIFICIALITATEA. Un alt mod de reprezentare a
naturii în poezia simbolista este cel asociat VISULUI, CĂLĂTORIEI, NOSTALGIEI SPAȚIILOR
EXOTICE.

PERCEPȚIA TIMPULUI în poezia simbolista : sentimentul timpului este perceput integral dintr-
un reper al prezentului. Poezia simbolista surprinde momentul, prezentul efemer.

OBSESIILE MUZICALE ale simbolistilor se reflectă nu numai în forma textelor ( în compoziția

muzicală a discursului ), ci și în conținut, prin REPREZENTĂRILE MUZICII: IMAGINI ALE
INSTRUMENTELOR, ALE SUNETELOR. ACESTEA SUNT ASOCIATE STĂRILOR INTERIOARE, prin
tehnica poetică a sugestiei și a corespondențelor. În poezia lui Bacovia: clavirul, vioara,
fanfara din grădina publică.

OBSESIILE CROMATICE ale simbolistilor arată aceeași tehnică a sugestiei și corespondențelor,

culoarea sugerând o stare interioară. La Bacovia, violetul, galbenul, verdele crud, cenușiul
plumbului.