C.

RETORICA SIMBOLISTA

1. SIMBOLUL

Tehnica folosirii simbolului nu aparține exclusiv poeziei simboliste, totuși, această tehnică
apare menționată în toate teoriile simboliste.

Într-o definiție generală, simbolul este O IMAGINE CONCRETĂ, CARE ARE O SEMNIFICAȚIE
PROPRIE, DAR PRIN CARE SE IDENTIFICA, ÎN VIRTUTEA UNEI CORESPONDENȚE, ȘI UN ALT
SENS, ABSTRACT.

La simbolisti, SIMBOLUL CAPĂTĂ O FUNCȚIE DE CUNOAȘTERE A MISTERULUI COSMIC. În

filosofia simbolista, poezia este o cale de a SUGERA legăturile secrete între planul realității și
cel al esențelor, al ideilor pure. Poezia simbolista este o poezie a CORESPONDENȚELOR, acele
analogii mistice între microcosm și macrocosm, între materie și spirit, între senzații etc.
Emblematic pentru filosofia simbolista a corespondențelor este sonetul lui Baudelaire,
"Corespunderi".

În poezia simbolista, SIMBOLUL ESTE CONSTRUIT ÎN CONTEXTUL POETIC, semnificația

convențională a simbolului se schimbă, devine plurivalenta. Una dintre tehnicile de a crea un
simbol în text este REPETIȚIA. Niciodată sensurile simbolului poetic nu sunt explicate sau
explicite, ele sunt totdeauna SUGERATE, generând AMBIGUITATEA limbajului poetic. În poezia
românească, această modalitate de a produce simbolul ( repetiția ), e specifică lui BACOVIA
( "PLUMB", "AMURG VIOLET", "NEGRU" etc. )

2. SUGESTIA, VAGUL

POEZIA SIMBOLISTA ESTE POEZIE A SUGESTIEI, acest lucru fiind considerat principala
contribuție simbolista la dezvoltarea liricii moderne. În concepția poeților simbolisti, poezia nu
trebuie să explice, nici să definească obiectul, starea, POEZIA SUGEREAZĂ, adică exprimă
indirect corespondențele dintre realitate și suprarealitate. Poezia oferă o inițiere, o viziune, o
revelație, misterul cosmic nu poate fi decât presimțit de cititor, niciodată definit. TEHNICA
SUGESTIEI SE OPUNE DISCURSIVITATII, ENUNȚULUI EXPLICIT, RAȚIONAL, LOGIC ARTICULAT.
VAGUL ȘI SUGESTIA CREEAZĂ POSIBILITATEA UNOR MULTIPLE ASOCIERI, PERMITE
INTERPRETĂRI MULTIPLE. ACEASTA ÎNSEAMNĂ AMBIGUITATE ÎN POEZIE. Principiul poetic al
sugestiei este proclamat drept principiu simbolist în poezia "Artă poetică", de Paul Verlaine,
unul dintre textele de bază ale simbolismului francez. Sunt recomandate aici vagul, sugestia,
nuanțele, muzicalitatea, refuzul elocinței.

Principalul mod de realizare a sugestiei se identifică cu PRODUCEREA AMBIGUITĂȚII.

AMBIGUITATEA : trăsătură a limbajului ( poetic ), constând în posibilitatea ca o secvență

( cuvânt, sintagma, enunț ), să primească cel puțin două interpretări diferite.

STRATEGII POETICE DE PRODUCERE A AMBIGUITĂȚII: - NEDETERMINAREA ( folosirea

pronumelor, adverbelor nehotărâte ); - FOLOSIREA CUVINTELOR CU SENS ABSTRACT; -
FOLOSIREA PERIFRAZELOR, a limbajului aluziv; - ELIPSA ( lipsa unor părți din enunț ); -
SUSPENSIA, întreruperea enunțului, cu o continuare previzibilă, dar nu în termeni exacți
(FRAGMENTARISMUL ); - METAFORA ; - SIMBOLUL PLURIVALENT; - EFECTELE SONORE
( simbolismul fonic, ALITERAȚIILE, ASONANȚA, creează efecte de sens vagi, evocative).

3. SINESTEZIA

Tehnică simbolista, constând în ASOCIERI ÎNTRE SENZAȚII DE NATURĂ DIFERITĂ, ÎN

STRUCTURA ACELEIAȘI IMAGINI, senzații ce par să se sugereze reciproc ( de ex., sunet,
culoare, parfum ).

Sinesteziile sunt CORESPONDENȚE ORIZONTALE, ele coexista cu CORESPONDENȚELE

VERTICALE ( legături inefabile între lumea aparențelor, accesibilă simțurilor, și transcendent ).

O altă caracteristică a versului simbolist este acest SENZORIALISM RAFINAT, adesea

exprimat ca ACUITATE SENZORIALA. Exemplu de sinestezie : "Primăvară.../ O pictură
parfumată cu vibrari de violet " - G. Bacovia, "Nervi de primăvară".