REPERE PENTRU RECEPTAREA POEZIEI LUI BLAGA

Prin lirica lui Blaga, poezia românească intră în orizontul expresionismului.

Critica literară grupează poeziile autorului pe trei trepte de evoluție, reflectând relația eului cu
universul :

a. PRIMA ETAPĂ A LIRICII BLAGIENE : Volumele "Poemele luminii" și "Pașii profetului" arată
ELANUL VITALIST al eului poetic, un EU DILATAT, a cărui energie interioară este proiectată
asupra cosmosului ; străbătut de sentimentul absolutului, al transcendentului, eul se află în
COMUNIUNE CU MISTERUL UNIVERSAL. În multe poeme, mișcarea către elementar a eului
este conținută în JOC, DANS, STRIGĂT, CHIOT, BEȚIE A SIMȚURILOR - cuvinte cheie care
corespund elanului DIONISIAC al eului unit cu universul. Imaginea se spiritualizează, se
încarcă de tensiune vizionară.

Poezii reprezentative : "Vreau să joc", "Gorunul", "Izvorul nopții", "Dați-mi un trup, voi munților".

NOTĂ : DIONISIAC -- termen filosofic de origine greacă ( de la numele zeului Dionysos ) ; opus
APOLINICULUI ( de la numele zeului Apolo ) , termenul semnifică orice stare definită ca
DESCĂRCARE IRAȚIONALĂ DE ENERGIE INTERIOARĂ , FRENEZIE , EXPLOZIE A SIMȚURILOR .
Prin opoziție, apolinicul desemnează starea / atitudinea contemplativă , echilibrată , rațională ,
senină .
Filosoful german Friedrich Nietzsche a dezvoltat teza conform căreia tragedia greacă s-a
născut din unirea apolonicului cu dionisiacul ( "Originea tragediei grecești" ) .

b. A DOUA ETAPĂ A LIRICII BLAGIENE : Volumele "În marea trecere", "Lauda somnului", "La
cumpăna apelor" și "La curțile dorului", locul isteriei vitaliste este luat de INTERIORIZAREA
IMAGINII, a VIZIUNII poetice. Pe măsură ce EUL IA ACT DE RUPTURA DINTRE SINE ȘI LUME,
ruptură percepută ca eveniment apocaliptic, CREȘTE ANXIETATEA EXISTENȚIALĂ A EULUI
CARE SE REFUGIAZĂ ÎN ANONIMAT. Apăsat de întrebări și "tristețe metafizică", eul caută
INOCENȚA COPILĂRIEI ȘI A SATULUI , matricea spirituală a patriei originare, caută
NECUVÂNTUL și TĂCEREA, SOMNUL - ca regresiune spre increat, elementar, anonimat. În
anumite poeme, boala devine semn al ALIENĂRII, ÎNSTRĂINĂRII DE TAINELE LUMII. Lirismul
se problematizează .

Poezii reprezentative : "Către cititori", "În marea trecere", "Psalm", "Un om s- apleacă peste
margine", "Sufletul satului", "Biografie", "Somn", "Paradis în destrămare", "Peisaj transcendent",
"Rune".

Blaga este poetul care IMPUNE POEMUL ÎN VERS LIBER în lirica românească. Până la volumul
"La curțile dorului" în care poetul pare să redescopere prozodia clasică, toate poeziile sale sunt
scrise în vers liber.

c. A TREIA ETAPĂ A LIRICII BLAGIENE : oglindită în volumul "Nebănuitele trepte".

Dacă se poate vorbi de un EU EXTERIOR, înglobat în ritmul cosmologic, în poemele primei
etape, și de INTERIORIZAREA dată de tensiunea căutărilor, în a doua etapă a liricii, poezia din
etapa a treia , anunțată și de texte din volumele "La cumpăna apelor" și "La curțile dorului",
propune o DOMESTICIRE a trăirii lirice, concomitent cu autohtonizarea temelor .
Structura strigătului - în prima etapă, structura tăcerii - în etapa a doua și structura spunerii - în
cea de a treia. EUL NU MAI ESTE NICI STIHIAL, NICI ANONIM ȘI PROBLEMATIZANT, CI UNUL
DOMESTIC, RETRAS ÎN BUCURIILE INTIME ȘI PATRIARHALE ALE VIEȚII. COMBUSTIA
EXPRESIONISTĂ SE POTOLEȘTE ȘI LIRISMUL LUI BLAGA REGĂSEȘTE CLASICITATEA
VERSULUI INSPIRAT DIN MODELUL FOLCLORIC.

Poezii reprezentative : "Satul minunilor", "Schimbarea zodiei", "Mirabila sămânță", "Odă

simplisimei flori" .