Poezia „Lucruri suntem” de Lucian Blaga se înscrie în estetica modernistă prin

problematica ființei și prin criza limbajului.

Ideea poetică centrală exprimă imposibilitatea împlinirii dragostei într-un univers
dominat de materialitate. Omul este supus unui destin implacabil, este reificat, dar
diferențiat prin rațiune, prin aspirația la ideal și prin capacitatea de a iubi.
Conjuncția adversativă „dar” stabilește o ralație de opoziție, care surprinde dramatic o
concluzie tristă - omul nu poate transcende limitele impuse de destin, de timp.
Metaforele ocupă prim-planul poeziei moderne. Astfel, discursul reunește metafore
revelatorii, care amplifică misterele. Metafora „lucuri suntem printre lucruri” sugerează
motivul literar expresionist al reificării, banalitatea condiției umane. Împlinirea conferită
de iubire este evidențiată prin metafora „aproape suflete, noi doi”; omul este întreg doar
prin iubire, iar aceasta transformă îndrăgostiții în „suflete aproape”.

Poezia „Lumina raiului” de Lucian Blaga se înscrie în estetica modernistă prin

problematica ființei și prin criza limbajului.
Textul este construit pe antiteza dintre Bine şi Rău, pe această unitate a contrariilor care asigură Universului
stabilitate şi echilibru. Cele doua forţe nu pot exista una fãrã cealaltã, ele alimentându-se reciproc.
Versul „Sunt beat de lume si-s pagan” ilustreaza conceptia filozofica a lui Lucian
Blaga, exprimata in multe dintre creatiile sale lirice. Cunoasterea luciferica inseamna
pentru eul liric cunoasterea prin iubire: omul trebuie sa se reveleze in fata misterelor
Universului, ci nu sa le lamureasca. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustreaza teoria
filozofica despre manifestarea in lume a Binelui si a Raului, existente in aceeasi cantitate
si de forte egale, care se opun, asigurand astfel stabilitate si echilibru Universului.
Metafora "Sunt beat de lume"sugereaza ideea filozofica a eului liric care iubeste cu
patima lumea in care traieste, iar oximoronul "caldura raului" semnifica forta pacatului,
puterea pe care o are raul asupra oamenilor.
Lumina este metafora revelatorie pentru "cunoastere", sugerand ideea ca Binele si
Raul se afla in relatie de reciprocitate. Interogatia retorica este o intrebare filozofica la
care ganditorul da o varianta de raspuns constand in ideea unitatii contrariilor
"Bine/Rau".

Poezia „În lan” de Lucian Blaga se înscrie în estetica modernistă prin problematica
ființei și prin criza limbajului.
Poezia exploreaza uitarea de sine, dezindividualizarea, dezmarginirea fiintei intr-un
tablou idilic, bogatia lumii rurale, vazuta ca o conjugare a fortelor telurice, creand o
profunda comunicare cu profunzimile cosmosului.
Tabloul lumii se compune dintr-o abundenta de imagini vizuale si auditive selectate
cu minutie, intr-o desfasurare inceata, contemplativa, a privirii.
 Fiinta feminina este integrata ritmurilor naturii, intr-un decor cromatic bogat, galben,
rosu, albastru, echivalent abstractiunile picturii moderne.
Peisajul pulseaza de viata, boabele de grau, incarcate "de prea mult aur", de lumina
solara, "crapa" cu sonoritati banuite, macii explodeaza cromatic, in rosu aprins, fata, cu
genele de culoarea orzului, abia desprinsa parca din elementul vegetal, cuprinde in privire
seninul cerului. Pamantul, ca expresie concentrata a fortelor viului, devine spatiu edenic,
in care fiinta umana se dizolva treptat. Enumeratia "fara dorinti, fara mustrari, fara cainti
si fara-ndemnuri" reduce fiinta la starea edenica primara, "numai trup
si numai lut", apropiata de creatie, cand, pentru prima data, prin vointa divina, lutul
devenea trup.
Uitarea de sine nu este insa totala si definitiva. Cantecul fetei reinnoada legaturile cu
lumea, reaprinde scanteia simtirii si a spiritului