Discuția tinerilor evidențiază raportarea diferită la iubire și faptul că, implicit, au

concepții diferite despre viață: Otilia percepe iubirea în felul aventuros al artistului, cu
dăruire și libertate absolute, în timp ce Felix are despre dragoste păreri romantice și vede
în femeie un sprijin în carieră. Dându-și seama că aceasta ar putea reprezenta o piedică în
împlinirea idealurilor tânărului bărbat, Otilia îl părăsește pe Felix și alege siguranța
căsătoriei cu Pascalopol. Discuţiile anterioare ale celor doi anticipă gestul fetei: Felix îi
mărturisise visul de se realiza în profesie, unde nu ar fi suportat o poziţie superficială,
inferioară, astfel încât ambiţia, perseverenţa, spiritul profund intelectual, aplicaţia către
studiu sunt trăsăturile care întregesc portretul tânărului în formare, iar gestul Otiliei de a
se căsători cu Pascalopol reflectă maturitatea ei, spiritul de sacrificiu în vederea împlinirii
profesionale a lui Felix: Otilia alege căsătoria cu Pascalopol nu neapărat pentru a-şi
clarifica statutul material, ci mai ales deoarece este conştientă că firea ei capricioasă şi
cochetă este nepotrivită viitorului pe care vrea să îl aibă Felix.

3. Decodificarea mesajului muzical se produce prin intermediul memoriei auditive,

aceasta creând o anumită corelație între recunoașterea și retrăirea elementelor limbajului
muzical, o interpretare a acestora realizată într-o manieră proprie, specifică fiecărui
ascultător.
4. Patru elemente comune mesajului verbal și celui muzical sunt emițătorul, codul,
canalul de transmitere și receptorul.
5. Muzica este o modalitate de cunoaștere și de regăsire interioară. Efectele muzicii
aspura ascultătorului sunt vaste și diverse, acestea având intensităși diferite. Astfel, unul
dintre cele mai importante efecte ar fi asocierea voluntară sau involuntară pe care
ascultătorul o poate face cu amintirile proprii din trecut, creând o analogie.

Încă din cele mai vechi timpuri, muzica a fost o modalitate de exprimare și
comunicare la un alt nivel. Oamenii au preţuit-o și au ridicat-o la rang de artă, fiind unică
și incomparabilă prin felul său.
Consider că muzica reprezintă o formă de comunicare între autorul unei piese și
ascultător, deoarece muzica transmite gândurile compozitorului și are, totodată, o forță
vindecătoare.
În primul rând, artistul își transmite concepția despre lume prin intermediul
versurilor, concepție decodificată de ascultător prin memoria auditivă. Astfel, prin
decodificarea viziunii compozitorului, ascultătorul este liber să decidă dacă rezonează cu
mesajul melodiei sau nu. Spre exemplu, o persoană care se simte conectată cu versurile
piesei va tinde să facă analogii între mesajul expus de aceasta și propriile amintiri.
Așadar, se va lăsa purtată de muzică și va deveni mult mai deschisă față de ceea ce își
dorește artistul să transmită.
În al doilea rând, muzica dispune de un efect terapeutic pentru cel care o ascultă. În
acest fel, ascultătorul are ocazia de a identifica experiențele transmise de autor prin
intermediul piesei cu propriile situații, ceea ce îi creează acestuia un confort, senzația de
apartenență și o posibilă variantă de rezolvare a problemelor existente. De exemplu,
terapeuții folosesc muzica, pentru că este o formă de stimulare senzorială, care are efecte
asupra psihicului și asupra stării fizice. În plus, cercetările au arătat că muzica stimulează
creierul să producă acele substanțe care ne fac să ne simțim bine, respectiv eliberarea de
dopamină în creier.
În concluzie, muzica este o modalitate de comunicare între compozitor și ascultător
atât prin mesajul pe care îl transmite, cât și prin rolul vindecător al acesteia.