Tema 8.

Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor

8.1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea veniturilor şi cheltuielilor;
8.2. Contabilitatea veniturilor entității;
8.3. Contabilitatea cheltuielilor entității.

8.1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea veniturilor şi cheltuielilor

Venitul reprezintă creşteri ale beneficiilor economice în cursul perioadei de

gestiune sub formă de active sau majorare a valorii acestora sau diminuare a
datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu.
În componenţa venitului nu se includ:
 aporturile proprietarilor în capitalul social al entității sau pentru acoperirea
pierderilor anilor precedenţi;
 T.V.A. şi accizele care sunt percepute de entitate din numele organelor de
stat şi transferate apoi la buget.
Modul de măsurare şi de recunoaştere a venitului este reglementat de
prevederile SNC „Venituri”.
Venituri – creşteri ale beneficiilor economice în cursul perioadei de
gestiune sub formă de active sau majorare a valorii acestora, sau a diminuării
datoriilor care contribuie la creşterea capitalului propriu, cu excepţia creşterilor
legate de contribuţiile proprietarilor. De exemplu, numerarul încasat din vânzarea
mărfurilor.
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:
1. Venituri din activitatea operaţională;
2. Venituri din alte activităţi.
Veniturile din activitatea operaţională includ:
 venituri din vânzări;
 alte venituri din activitatea operaţională.
1
 Veniturile din vânzări cuprind veniturile din vânzarea produselor,
mărfurilor, prestarea serviciilor etc. Se recunosc în baza contabilităţii de
angajamente.
Alte venituri din activitatea operaţională includ veniturile din ieşirea altor
active circulante, sub formă de sancţiuni, recuperări de daune materiale, plusuri de
active imobilizate şi circulante constatate la inventariere etc. (de exemplu,
veniturile recuperate de persoana culpabilă pentru prejudiciul material cauzat).
Veniturile din alte activităţi cuprind:
 veniturile din operaţiuni cu active imobilizate;
 veniturile financiare;
 venituri excepţionale.
Veniturile din operaţiuni cu active imobilizate reflectă veniturile din
ieşirea imobilizărilor necorporale şi corporale, investiţiilor financiare pe termen
lung, investiţiilor imobiliare etc.
Veniturile financiare cuprind veniturile sub formă de redevenţe, active
imobilizate şi circulante primite cu titlu gratuit, diferenţele de curs valutar şi de
sumă etc.
Veniturile excepţionale cuprind sumele primite de la organele de stat,
companiile de asigurări, persoanele fizice şi juridice sub formă de compensare a
pierderilor din calamităţi naturale, modificarea legislaţiei ţării, perturbări politice
etc. (de exemplu, sumele de despăgubiri primite de la compania de asigurări pentru
recuperarea bunurilor materiale distruse în urma incendiului).
Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice sub formă de ieşiri,
reduceri ale valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la
diminuarea capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia
proprietarilor. Componenţa cheltuielilor este determinată de SNC „Cheltuieli”.
În funcţie de destinaţie cheltuielile se împart în 3 grupe:
l. Cheltuieli ale activităţii operaţionale;
2. Cheltuieli ale altor activităţi;
3. Cheltuieli privind impozitul pe venit.
2
 Cheltuielile activităţii operaţionale sunt generate de fabricarea şi
comercializarea produselor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor,
achiziţionarea şi vânzarea mărfurilor etc. Includ:
a) costul vânzărilor;
b) cheltuieli de distribuire;
c) cheltuieli administrative;
d) alte cheltuieli din activitatea operaţională.
Costul vânzărilor cuprinde valoarea contabilă a produselor şi mărfurilor
vândute, costul lucrărilor executate, serviciilor prestate etc.
Cheltuieli de distribuire – cheltuieli aferente promovării şi comercializării
produselor, mărfurilor şi serviciilor şi anume: cheltuieli privind serviciile de
marketing; cheltuieli de publicitate, costul materialelor utilizate în procesul de
ambalare, marcare, etichetare şi comercializare a produselor etc.
Cheltuieli administrative - cheltuieli aferente organizării, deservirii şi
gestionării entităţii în ansamblu. La ele se referă: cheltuielile ce ţin de retribuirea
muncii personalului administrativ, cheltuielile privind delegarea personalului
administrativ, costul diferitor servicii prestate întreprinderii (bancare, juridice,
informaţionale etc.), cheltuielile pentru paza obiectelor administrative etc.
Alte cheltuieli ale activităţii operaţionale cuprind valoarea contabilă a
altor active circulante vândute (de exemplu, materiale, obiecte de mică valoare şi
scurtă durată), cheltuielile sub formă de sancţiuni, dobânzi pentru credite şi
împrumuturi primite, lipsurile de active imobilizate şi circulante etc.
Cheltuielile altor activităţi includ:
a) cheltuieli cu active imobilizate;
b) cheltuielii financiare;
c) cheltuieli excepţionale.
Cheltuielile cu activele imobilizate - cheltuielile aferente ieșirii acestora, ce
excepția lipsurilor și deteriorărilor constatate la inventariere (de exemplu, valoarea
contabilă a utilajului vândut).

3
 Cheltuielile financiare includ cheltuielile (pierderile) rezultate din
operațiunile financiare ale entității (de exemplu, cheltuielile privind redevenţele,
valoarea contabilă a activelor imobilizate şi circulante transmise cu titlu gratuit,
diferenţele de curs valutar şi de sumă etc.).
Cheltuielile excepţionale sunt condiţionate de evenimente atipice, care nu
se manifestă permanent sau cu regularitate (de exemplu, calamităţi naturale,
modificări ale legislaţiei (stoparea activităţii de bază), perturbări politice (acţiunile
militare, revoluţiile etc.)).
Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a cheltuielilor
privind impozitul pe venit, luată în considerare la calcularea profitului (pierderii)
net al perioadei de gestiune.

8.2. Contabilitatea veniturilor entității

Veniturile din vînzări includ:
 veniturile din vânzarea produselor și mărfurilor, inclusiv și a terenurilor,
altor imobilizări deținute în scopul revînzării;
 veniturile din prestarea serviciilor și executarea lucrărilor (de exemplu,
venituri din transportare, reparație, consultație, internet etc.);
 veniturile aferente contractelor de leasing financiar și operațional etc.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea veniturilor din vânzări
se perfectează cu următoarele documente primare:
 factură fiscală;
 dispoziţie de încasare;
 raport privind vânzarea produselor;
 notă contabilă ş. a.
Generalizarea informaţiei privind veniturile din vânzarea produselor,
mărfurilor, prestarea serviciilor, precum şi operaţiunile de schimb se
efectuează cu ajutorul contului 611 „Venituri din vânzări”. În credit se reflectă cu
total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor recunoscute, iar în debit –
decontarea veniturilor acumulate la finele anului la rezultatul financiar total.

4
 Evidenţa analitică se ţine pe venituri aferente unor tipuri concrete de produse
(servicii) vândute, regiuni (locuri) de vânzare etc.
Formulele contabile care ţin de obţinerea veniturilor din vânzări şi
decontarea lor după destinaţie.
1. Calcularea veniturilor din vânzarea produselor, activelor biologice
circulante, mărfurilor, precum şi din prestarea serviciilor:
debit conturile 221, 223 şi 226, credit contul 611.
2. Reflectarea veniturilor din vânzarea produselor, activelor biologice
circulante, mărfurilor şi serviciilor în cazul vărsării banilor în numerar în casa
entității:
debit contul 241, credit contul 611.
3. Stornarea veniturilor din vînzări aferente reducerilor acordate (în cazul
cînd perioada vînzării bunurilor și acordării reducerii coincid):
debit contul 221, 544 credit conturile 611 sau
debit contul 611, credit conturile 221, 544.
4. Decontarea veniturilor acumulate din vânzări după destinaţie:
debit contul 611, credit contul 351.
Vânzarea altor active circulante condiționează apariția altor venituri din
activitatea operaţională.
La alte venituri din activitatea operaţională se referă veniturile obţinute de
entitate din desfășurarea activității operaționale care, însă, nu fac parte din
componenţa veniturilor din vânzări. În componenţa altor venituri din activitatea
operaţională se includ:
 veniturile din ieșirea altor active circulante (materiale, OMVSD, precum și
valorilor mobiliare curente);
 sumele reclamaţiilor înaintate şi acceptate de alte entității pentru
nerespectarea clauzelor contractuale;
 sumele care urmează a fi vărsate de persoanele culpabile în scopul
recuperării prejudiciului material condiţionat entității;

5
  valoarea de piaţă a plusurilor de active imobilizate și circulante constatate
cu ocazia inventarierii;
 amenzile, penalităţile calculate pentru neachitarea în termen a creanţelor;
 veniturile sub formă de subvenții sau mijloace cu destinație specială etc.
Generalizarea informaţiei aferente altor venituri din activitatea operaţională
se efectuează cu ajutorul contului 612 „Alte venituri din activitatea
operaţională”. În credit se reflectă veniturile recunoscute cu total cumulativ de la
începutul anului, iar în debit – decontarea veniturilor acumulate la finele anului la
rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de venituri nominalizate etc.
Formulele contabile care ţin de obţinerea altor venituri din activitatea
operaţională şi decontarea lor după destinaţie.
1. Calcularea veniturilor din vânzarea materialelor, OMVSD, precum şi a
valorilor mobiliare curente:
debit conturile 221, 223, 234 etc., credit contul 612.

2. Calcularea veniturilor din vânzarea materialelor excesive pe piaţă contra

numerar:
debit contul 226, credit contul 612.
3. Calcularea veniturilor din vânzarea materialelor în cadrul entității cu
depunerea numerarului în casă:
debit contul 241, credit contul 612.
4. Calcularea veniturilor din reclamaţiile înaintate altor entității şi acceptate
spre plată de acestea:
debit contul 234, credit contul 612.
5. Calcularea creanţei salariaţilor în scopul recuperării prejudiciului material:
debit contul 226, credit contul 612.
6. Înregistrarea plusurilor de active imobilizate și curente cu ocazia
inventarierii:
debit conturile 112, 123, 131, 151, 211, 216, 241 etc., credit contul 612.

6
 Vânzarea activelor imobilizate condiționează apariția veniturilor cu active
imobilizate.
Veniturile din operațiuni cu active imobilizate reprezintă veniturile obţinute
de entitate din ieşirea activelor imobilizate etc.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea veniturilor respective se
perfectează cu factură fiscală, notă contabilă etc.
Generalizarea informaţiei privind veniturile obţinute de entitate din
operațiuni cu active imobilizate se efectuează cu ajutorul contului 621 „Venituri
din operațiuni cu active imobilizate”. În credit se reflectă cu total cumulativ de la
începutul anului sumele veniturilor recunoscute, iar în debit – decontarea lor la
finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe venituri aferente unor tipuri concrete de active
imobilizate ieşite etc.

Formulele contabile care ţin de obţinerea veniturilor din operațiuni cu

active imobilizate şi decontarea lor.
1. Calcularea veniturilor din vânzarea activelor imobilizate:
debit conturile 221, 223, 234, credit contul 621.
2. Reflectarea materialelor obţinute din lichidarea mijloacelor fixe peste
limita valorii reziduale stabilite anterior:
debit contul 211, credit contul 621.
3. Reluarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate în limita valorii
contabile (după deducerea amortizării):
debit conturile 114, 126, 129, 133, 152, credit contul 621.
4. Decontarea veniturilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 621, credit contul 351.

8.3. Contabilitatea cheltuielilor entității.

Costul vînzărilor cuprinde: valoarea contabilă a mărfurilor şi produselor
vîndute şi/sau transmise în schimbul altor active; costul serviciilor prestate și
lucrărilor executate terţilor; costurile aferente contractelor de leasing financiar și
7
operațional; alte cheltuieli corelate cu veniturile din vînzări. Modul de evaluare și
recunoaștere a cheltuielilor sunt stipulate în SNC „Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea costului vânzărilor şi decontarea lui
după destinaţie se perfectează cu următoarele documente primare: bon (de uz
intern) – în cazul reflectării costului activelor vândute; raport privind vânzarea
produselor – în cazul reflectării costului produselor vândute pe piaţă sau prin
gheretele entității; factură – în cazul reflectării costului bunurilor vândute cu
expedierea acestora altor entității cu ajutorul mijloacelor de transport; foaie de
parcurs a camionului – în cazul reflectării costului serviciilor de transport prestate
de camioane etc.
Generalizarea informaţiei privind valoarea contabilă a produselor,
mărfurilor, activelor biologice vîndute, costul lucrărilor executate sau serviciilor
prestate se efectuează cu ajutorul contului 711 „Costul vânzărilor”. În debit se
reflectă cu totul cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor recunoscute,
iar în credit – decontarea lor la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de active vândute (lucrări executate,
servicii prestate), locuri de vânzare etc.
Formulele contabile care ţin de recunoaşterea costului vânzărilor şi
decontarea lui după destinaţie.
1. Decontarea valorii contabile a activelor vândute sau schimbate pe alte
bunuri:
debit contul 711, credit conturile 212, 216, 217.
2. Reflectarea costului lucrărilor executate sau serviciilor prestate:
debit contul 711, credit conturile 811, 812.
3. Decontarea cheltuielilor acumulate la finele anului după destinaţie:
debit contul 351, credit contul 711.
Contabilitatea cheltuielilor de distribuire. Cheltuielile de distribuire
reprezintă cheltuielile aferente promovării şi comercializării produselor, mărfurilor
şi serviciilor. Aceste cheltuieli pot fi suportate pînă la comercializarea bunurilor
(de exemplu, cheltuielile de publicitate), în procesul comercializării acestora (de
8
exemplu, salariile personalului antrenat în procesul de comercializare) sau după
comercializarea lor (de exemplu, cheltuielile pentru reparaţia mărfurilor în
perioada de garanţie).
În componenţa lor se includ: cheltuielile de transportare a produselor
vândute pe piaţă, precum şi în străinătate; cheltuielile privind sortarea şi
ambalarea; cheltuielile privind diverse tipuri de publicitate; cheltuielile ce ţin de
returnarea şi reducerea preţurilor la produsele vândute; sumele decontate ale
creanţelor comerciale compromise; salariile cu contribuţiile de asigurări sociale şi
primele de asigurare medicală calculate angajaţilor care deservesc procesul de
comercializare; amortizarea mijloacelor fixe şi cheltuielile ce ţin de întreţinerea
acestora în cazul când ele sunt utilizate în comercializarea produselor; amortizarea
licenţelor legate de legiferarea dreptului de a exporta anumite produse; plăţile
pentru efectuarea procedurilor vamale în cazul operaţiunilor de export; cheltuielile
ce ţin de participarea la expoziţii, târguri şi iarmaroace; valoarea mostrelor de
produse transmise gratis cumpărătorilor în conformitate cu contractele încheiate;
cheltuielile privind prospectarea pieţelor interne şi externe, colectarea şi
prelucrarea datelor privind producătorii – concurenţi etc.
Nomenclatorul detaliat al cheltuielilor de distribuire este expus în anexa 2 la
SNC „Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea cheltuielilor de distribuire
se perfectează cu documentele primare: borderou de calculare a amortizării
imobilizărilor necorporale şi borderou de calculare a amortizării mijloacelor fixe;
foaie de evidenţă a muncii şi lucrărilor executate, tabel de pontaj, ordin de lucru în
acord; proces-verbal de casare a materialelor, bon (de uz intern) – în cazul
decontării OMVSD mai ieftine de 1000 lei/bucata etc.
Generalizarea informaţiei privind cheltuielile de distribuire recunoscute are
loc la contul de activ 712 „Cheltuieli de distribuire”. În debit se reflectă cu total
cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor recunoscute, iar în credit –
decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe articole, centre de responsabilitate etc.
9
 Formulele contabile care ţin de recunoaşterea cheltuielilor de distribuire şi
decontarea lor după destinaţie.
1. Calcularea salariului angajaţilor implicaţi în sfera de comercializare:
debit contul 712, credit contul 531.
2. Calcularea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii în
procentul stabilit de la suma salariului angajaţilor din sfera de desfacere:
debit contul 712, credit contul 533.
3. Calcularea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în
procentul stabilit de la suma salariului angajaţilor din sfera de comercializare:
debit contul 712, credit contul 535.
4. Decontarea valorii de bilanţ a activelor circulante folosite în sfera de
comercializare:
debit contul 712, credit conturile 211, 213, 216 etc.
5. Reflectarea cheltuielilor legate de livrarea produselor după destinaţie cu
mijloace de transport proprii:
debit contul 712, credit contul 812.
6. Reflectarea cheltuielilor legate de transportarea produselor după destinaţie
cu ajutorul terţilor:
debit contul 712, credit contul 521.
7. Calcularea amortizării mijloacelor fixe care deservesc procesul de
comercializare:
debit contul 712, credit conturile 124.
8. Decontarea creanţelor compromise privind facturile comerciale:
debit contul 712, credit conturile 221, 223.
9. Raportarea după destinaţie a unei părţi din cheltuielile anticipate curente
legate de desfacerea produselor:
debit contul 712, credit contul 251.
10. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 351, credit contul 712.

10
 Contabilitatea cheltuielilor administrative. Cheltuielile administrative
reprezintă cheltuielile aferente organizării, deservirii şi gestionării entităţii în
ansamblu. În componenţa lor se includ:
 salariile cu contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurare
medicală calculate personalului administrativ;
 amortizarea mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă;
 amortizarea imobilizărilor necorporale cu destinaţie administrativă;
 plata pentru bunurile luate în leasing operaţional cu destinaţie
administrativă;
 impozitele şi taxele calculate conform legislaţiei în vigoare;
 cheltuielile de filantropie (binefacere) şi sponsorizare;
 ajutorul material acordat salariaţilor şi pensionarilor;
 cheltuielile de deplasare ale personalului administrativ;
 cheltuielile de reprezentanţă legate de recepţia delegaţiilor altor
întreprinderi cu scopul încheierii contractelor de vînzare-cumpărare;
 cheltuielile de poştă şi telegraf, de judecată, de audit, consultative şi de alt
gen;
 cheltuielile pentru pregătirea şi perfecționarea profesională a personalului
administrativ;
 cheltuielile pentru întreţinerea instituţiilor de cultură şi curative, căminelor
şi cantinelor aflate la bilanţul întreprinderii etc.
Nomenclatorul cheltuielilor administrative este expus în anexa 3 la SNC
„Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea cheltuielilor
administrative se perfectează cu următoarele documente primare:
 solicitare în scris și contract a organizaţiei necomerciale privind acordarea
ajutorului filantropic sau de sponsorizare, factură, ordin de plată – în cazul
transmiterii activelor cu titlu de filantropie sau sponsorizare;

11
  ordin al conducătorului întreprinderii privind recepţia delegaţiei altei
întreprinderi, informaţie în scris privind rezultatele vizitei, raport privind
cheltuielile suportate cu documentele justificative etc. – în cazul recunoașterii
cheltuielilor pentru recepţia delegaţiilor ca cheltuieli de reprezentanţă;
 tabel de pontaj;
 decont de avans;
 borderou de evidenţă a imobilizărilor necorporale şi de calculare a
amortizării lor;
 borderou de evidenţă a mijloacelor fixe şi de calculare a amortizării lor
etc.
Generalizarea informaţiei privind cheltuielile administrative recunoscute se
efectuează cu ajutorul contului de activ 713 „Cheltuieli administrative”. În debit
se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului cheltuielile recunoscute, iar în
credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe articole, centre de apariţie a cheltuielilor şi alte
direcţii stabilite de politicile contabile.
Formulele contabile care ţin de recunoaşterea cheltuielilor administrative,
precum şi de decontarea lor după destinaţie.
1. Calcularea salariilor personalului administrativ:
debit contul 713, credit contul 531.
2. Calcularea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii în
procentul stabilit de la salariile personalului administrativ:
debit contul 713, credit contul 533.
3. Calcularea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în
procentul stabilit de la salariile personalului administrativ:
debit contul 713, credit contul 541.
4. Decontarea valorii contabile a activelor circulante utilizate pentru
necesităţi administrative:
debit contul 713, credit conturile 211, 213, 216 etc.

12
 5. Calcularea amortizării imobilizărilor necorporale şi a mijloacelor fixe cu
destinaţie administrativă:
debit contul 713, credit conturile 113 şi 124.
6. Calcularea impozitului funciar, impozitului pe bunurile imobiliare şi
taxelor locale:
debit contul 713, credit contul 534.
7. Calcularea ajutorului material persoanelor nevoiaşe:
debit contul 713, credit contul 532.
8. Reflectarea cheltuielilor de filantropie şi sponsorizare:
debit contul 713, credit conturile 211, 216, 123, 242 etc.
9. Recunoaşterea cheltuielilor administrative suportate de titularii de avans
cu sau fără acordarea prealabilă a avansului:
debit contul 713, credit contul 226 sau 532.
10. Achitarea plăţilor pentru serviciile băncilor comerciale care deservesc
conturile întreprinderii:
debit contul 713, credit contul 242.
11. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 351, credit contul 713.
La alte cheltuieli din activitatea operaţională se referă cheltuielile
suportate de entității în procesul activităţii de bază care, însă, nu fac parte din
componenţa cheltuielilor administrative, cheltuielilor de distribuire şi costului
vânzărilor. În componenţa lor se includ: lipsurile şi pierderile din deteriorarea
activelor; valoarea contabilă a materialelor, OMVSD, precum şi valorilor mobiliare
curente vîndute; dobânzile aferente creditelor bancare şi împrumuturilor (cu
excepţia cazurilor de capitalizare a acestora); amenzile și penalităţile calculate în
favoarea terţilor etc. Nomenclatorul altor cheltuieli din activitatea operaţională
este expus în SNC „Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea altor cheltuieli din
activitatea operaţională se perfectează cu următoarele documente primare: registrul
de verificare a rezultatelor inventarierii, act de inventariere, proces-verbal al
13
comisiei de inventariere, factură, factură fiscală, bon (de uz intern), contract de
acordare a creditului sau împrumutului, calcul de formă liberă, act de verificare,
reclamaţie primită şi acceptată, titlu executoriu al instanţei de judecată etc.
Generalizarea informaţiei privind alte cheltuieli din activitatea operaţională
recunoscute se efectuează cu ajutorul contului 714 „Alte cheltuieli din activitatea
operaţională”. În debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele
cheltuielilor recunoscute, iar în credit - decontarea lor la finele anului la rezultatul
financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe articole, locuri de apariţie a cheltuielilor şi alte
direcţii stabilite de politicile contabile.
Formulele contabile care ţin de recunoaşterea altor cheltuieli din activitatea
operaţională şi decontarea lor după destinaţie.
1. Decontarea valorii contabile a materialelor, OMVSD, valorilor mobiliare
curente, foilor de odihnă şi a altor active curente vândute:
debit contul 714, credit conturile 211, 213, 231, 246 etc.
2. Calcularea dobânzilor aferente creditelor bancare şi împrumuturilor
obţinute:
debit contul 714, credit conturile 511 şi 512.
3. Calcularea sancţiunilor economice în legătură cu încălcarea legislaţiei
fiscale şi clauzelor contractuale:
debit contul 714, credit conturile 534 şi 544.
4. Reflectarea lipsurilor de active curente constatate cu ocazia inventarierii:
debit contul 714, credit conturile 112, 123, 132, 211, 216, 241 etc.
5. Decontarea altor cheltuieli din activitatea operaţională după destinaţie la
finele anului:
debit contul 351, credit contul 714.
Vânzarea activelor imobilizate condiționează apariția cheltuielilor cu active
imobilizate.

14
 Cheltuielile cu active imobilizate reprezintă cheltuielile aferente ieșirii, cu
excepția lipsurilor și deteriorărilor constatate la inventariere. În componenţa lor se
includ:
 valoarea contabilă a activelor imobilizate, investiţiilor imobiliare ieşite
(vîndute, transmise în schimbul altor active), cu excepţia lipsurilor constatate la
inventariere;
 partea neamortizată a valorii amortizabile a imobilizărilor necorporale şi
corporale, investiţiilor imobiliare casate înainte de expirarea duratei de viaţă utilă;
 pierderi rezultate din casarea imobilizărilor corporale în cazul cînd valoarea
bunurilor obţinute în urma casării este mai mică decît valoarea reziduală a
acestora;
 costuri efective legate de ieşirea activelor imobilizate (valoarea
materialelor şi OMVSD utilizate, costul serviciilor prestate de către alte entităţi sau
de subdiviziunile auxiliare, cheltuielile cu personalul implicat etc.) etc.
Nomenclatorul cheltuielilor cu active imobilizate este expus în SNC
„Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea cheltuielilor cu active
imobilizate se perfectează cu următoarele documente primare:
 proces - verbal de primire – predare a mijloacelor fixe – în cazul decontării
valorii contabile a obiectelor ieşite în legătură cu vânzarea lor, schimbul pe alte
active etc.;
 ordin de lucru în acord, foaie de evidenţă a tractoristului – maşinist,
proces-verbal de casare a materialelor ş. a. – în cazul suportării cheltuielilor legate
de lichidarea mijloacelor fixe;
 notă de contabilitate – în cazul raportării cheltuielilor acumulate la
rezultatul financiar total etc.
Generalizarea informaţiei privind cheltuielile cu active imobilizate
recunoscute are loc la contul de activ 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”. În
debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor
recunoscute, iar în credit – decontarea lor la rezultatul financiar total.
15
 Evidenţa analitică se ţine pe articole, locuri de apariţie a cheltuielilor etc.
Formulele contabile care ţin de recunoaşterea cheltuielilor cu active
imobilizate şi decontarea lor după destinaţie.
1. Decontarea valorii contabile a activelor imobilizate, investiţiilor
imobiliare în legătură cu ieşirea acestora:
debit contul 721, credit conturile 111, 112, 123, 131, 141 etc.
2. Reflectarea cheltuielilor legate de lichidarea mijloacelor fixe:
debit contul 721, credit conturile 211, 531 etc.
3. Reflectarea pierderii din casarea mijloacelor fixe în cazul cînd valoarea
bunurilor obţinute în urma decontării este mai mică decît valoarea reziduală a
acestora:
debit contul 721, credit contul 123.
1. Reflectarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate (în cazul cînd
valoarea contabilă a activului depășește valoarea sa justă minus costurile de
vînzare):
debit contul 721, credit conturile 114, 126, 129, 133, 152.
4. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 351, credit contul 721.

10.5. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor din diferențe de curs valutar și

sumă.

Operaţiunile în valută străină includ:

1) exportul/importul de active, servicii, lucrări, alte operaţiuni de comerţ
internaţional;
2) primirea/acordarea creditelor şi împrumuturilor în valută străină;
3) efectuarea investiţiilor financiare în valută străină (procurarea valorilor
mobiliare, cotelor de participaţie în capitalul social al entităţii străine etc.);
4) primirea în capitalul social a aporturilor exprimate în valută străină;

16
 5) eliberarea avansurilor spre decontare, primirea/transmiterea bunurilor în
leasing şi alte operaţiuni în valută străină între rezidenţii Republicii Moldova
permise de legislaţia în vigoare.
Contabilitatea operaţiunilor în valută străină se ţine atît în monedă
naţională, cît şi în valută străină. Echivalentul în monedă naţională se determină
prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc la data:
1) înregistrării iniţiale a operaţiunii în valută străină;
2) achitării integrale sau parţiale a creanţelor şi datoriilor aferente
operaţiunilor în valută străină;
3) întocmirii situaţiilor financiare (data raportării).
Operaţiunile în valută străină se contabilizează iniţial în monedă naţională
prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenescla data înregistrării iniţiale,
care se determină în funcţie de tipul operaţiunii:
1) operaţiunile bancare şi de casă - data încasării (eliberării) numerarului;
2) exportul/importul de active, servicii, lucrări, alte operaţiuni de comerţ
internaţional:
- data întocmirii declaraţiei vamale, sau
- data întocmirii documentului primar care confirmă trecerea dreptului de
proprietate asupra activelor sau prestarea serviciilor, lucrărilor, sau
- altă dată prevăzută de legislaţia în vigoare;
3) primirea/acordarea de credite şiîmprumuturi - data primirii/acordării
creditelor şi împrumuturilor;
4) efectuarea investiţiilor financiare – data procurării investiţiilor;
5) primirea în capitalul social a aporturilor exprimate în valută străină – data
înregistrării de stat a constituirii (modificării) capitalului social sau altă dată
permisă de legislaţie.
Diferenţele de curs valutar favorabile se contabilizează în modul următor:
1) în cazul creşterii cursului valutar - ca majorare concomitentă a
numerarului, creanţelor сurente, altor elemente monetare şi veniturilor curente;

17
 2) în cazul scăderii cursului valutar - ca diminuare a datoriilor curente şi
majorare a veniturilor curente.
Diferenţele de curs valutar nefavorabile se contabilizează în modul următor:
1) în cazul scăderii cursului valutar - ca majorare a cheltuielilor curente şi
diminuare a numerarului, creanţelor curente, altor elemente monetare;
2) în cazul creşterii cursului valutar - ca majorare concomitentă a cheltuielilor
şi datoriilor curente.
Contabilitatea diferenţelor de sumă. Diferenţele de sumă apar în cazul
încheierii între rezidenţii Republicii Moldova a contractelor în care părţile au
convenit asupra unor datorii pecuniare (băneşti) exprimate în valută străină sau
unităţi convenţionale, dacă astfel de contracte nu sunt interzise de legislaţia în
vigoare. Drept exemplu pot servi contractele privind operaţiunile de leasing
(arendă, locaţiune), procurarea sau vînzarea de active, prestarea sau beneficierea de
servicii, primirea sau acordarea de credite şi împrumuturi, alte operaţiuni.
Operaţiunile exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale iniţial se
înregistrează în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb conform
contractului încheiat (cursului oficial al leului moldovenesc sau cursului de schimb
stabilit de părţile contractante).
Achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor exprimate în valută
străină sau unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin
aplicarea cursului de schimb:
1) la data achitării creanţelor şi datoriilor; sau
2) la data livrării (procurării) activelor şi/sau prestării (beneficierii)
serviciilor; sau
3) stabilit în mărime fixă de către părţile contractante.
În cazul aplicării cursului de schimb la data achitării creanţelor şi datoriilor,
diferenţele de sumă aferente operaţiunilor respective se contabilizează în modul
următor:
1) diferenţele de sumă favorabile - ca majorare a creanţelor curente şi/sau
altor active sau diminuare a datoriilor curente şi majorare a veniturilor curente;
18
 2) diferenţele de sumă nefavorabile - ca majorare a cheltuielilor curente şi
diminuare a creanţelor curente şi/sau altor active sau majorare a datoriilor curente.

19