CONJUNCTURA PIEȚEI

CUPRINS
 Conceptul de conjunctură a pieței
 Factorii care determină conjunctura pieței
 Indicatorii analizei conjuncturii pieței
 Avantajele analizei conjuncturii pieței

Conceptul de conjunctură a pieței

 Evaluarea conjuncturii pieței presupune surprinderea modificărilor mediului și a
modului în care se reflectă asupra activității de piață a întreprinderii.
 Evaluarea pieței și a concurenței este insuficientă fără evaluarea conjuncturii pieței.
 Fluctuațiile înregistrate de cerere și ofertă într-o anumită perioadă de timp, tendințele de
ansamblu exprimate de raportul dintre ele și efectele pe care le generează formează
conjunctura pieței.
 Stările conjuncturii economice sunt exprimate în mod diferit de agenții mediului
economico-social, astfel că în cadrul propriilor piețe întreprinderea să se înscrie într-o
anumită conjunctură specifică.
 Conjunctura reprezintă expresia diferitelor forme pe care le ia piața în evoluția sa, sub
acțiunea diferitelor componente ale mediului.
 Conjunctura trebuie analizată în dubla stare, corespunzătoare dublei poziții a companiei
( vânzător/cumpărător).
 Conjunctura economică – surprinde modificările mediului și în special modul în care se
reflectă asupra activității de piață.
 Aceasta se caracterizează fie prin: creștere, înnoire, stagnare sau chiar reducerea
activității economice;
 Corespunzător stării mediului, conjunctura economică se reflectă, în cadrul pieței într-o
evoluție specifică a acestuia, caracterizată prin modificări corespunzătoare ale raportului
cerere-ofertă;
 Conjunctura economică este dată de:
 fluctuațiile înregistrate de cerere și ofertă, într-o perioadă de timp;
 tendințele de ansamblu, exprimate de raportul dintre ele și efectele pe care le generează.

 Conjunctura pieţei este o componentă organică a conjuncturii economice, ea

reprezentând raportul dintre cerere şi ofertă, considerate în volum, structură şi dinamică,
atât după obiectul lor, cât şi după sursa de provenienţă a acestora. Desigur, pentru firmă
“conjunctura poate fi favorabilă sau nefavorabilă, în funcţie de calitatea agentului
economic (vânzător sau cumpărător)”. Altfel spus, conjunctura nu poate fi caracterizată
în mod “neutru “(Florescu. C). Când aceasta este favorabilă, de exemplu, pentru
vânzător, ea este în mod automat nefavorabilă pentru cumpărător.

1
  Într-un asemenea context, eforturile de marketing trebuie îndreptate şi spre cercetările şi
studiile asupra conjuncturii pieţei, înţelegerea corectă a stării duble a conjuncturii într-o
anumită situaţie reprezentând premisa fructificării, respectiv contracarării, după caz, a
efectelor conjuncturii şi desfăşurării în condiţii prielnice a tranzacţiilor comerciale.
 Rezultatele cercetării privind evaluarea conjuncturii pieţei sunt materializate în studii de
conjunctură efectuate pe zone, regiuni, ţări sau pe plan mondial (studii monografice)
pentru un produs sau grupă de produse (studii în profil vertical), putând viza însă şi alte
aspecte privind mutaţiile structurale ale economiei naţionale, tendinţele progresului
tehnic şi implicaţiile acestuia asupra economiei în ansamblu ori asupra unor anumite
ramuri.
 Evoluţia conjuncturii economice într-o anumită perioadă de timp este urmarea acţiunii
conjugate a factorilor care influenţează piaţa, fiind necesare identificarea şi evaluarea
contribuţiei acestora, fie ea individuală, fie conjugată.
 În funcţie de intensitatea şi acţiunea lor în timp, se poate vorbi de următoarele principale
categorii:

Factorii care determină conjunctura pieței

a) Factorii de durată, cunoscuţi şi sub denumirea de factori de tendinţă, acţionează pe
termen lung şi foarte lung, ei fiind aceia care determină evoluţia de ansamblu a pieţei, tendinţa
acesteia. Aceşti factori au o acţiune permanentă, conjugându-se, în anumite perioade, cu alte
categorii de factori. Într-un asemenea context, este de aşteptat ca factorii de durată să contribuie
la modificări previzibile ale pieţei (de altfel, din grupa factorilor de durată se pot separa cei care
acţionează pe termen foarte lung - cunoscuţi sub denumirea de factori de structură). În grupa
acestor factori sunt cuprinse, alături de factori de maximă generalitate - progresul tehnic,
resursele naturale şi măsurile de politică economică pe termen lung sau chiar de mediu adoptate
de diferite state. Necunoaşterea sau neglijarea factorilor de durată şi, mai ales, nealinierea firmei
la tendinţele exprimate de ei conduc la plasarea acesteia, în mod treptat, într-o conjunctură
nefavorabilă.

b) Factorii cu acţiune ciclică sunt consecinţa evoluţiei economiei, caracterizată prin

alternanţa fazelor ciclului economic (înviorare, avânt, depresiune, criză). Asemenea crize
economice produc dereglări profunde în activitatea de producţie, dar şi în cele de repartiţie,
schimb şi consum, deci în general în reproducţie. Prin cercetarea acestor factori se urmăreşte
stabilirea corectă a perioadei din ciclu în care se află economia analizată.
c) Factorii sezonieri vor determina oscilaţii periodice ale principalilor indicatori ce
caracterizează conjunctura pieţei. Aceştia se manifestă cu intensitate diferită de la o perioadă la
alta a fiecărui sezon, conducând la stări conjuncturale diferite.

d) Factorii întâmplători (ocazionali, accidentali) determină abaterea temporară a pieţei de

la tendinţa ei normală, obişnuită. Apărând imprevizibil, ei modifică starea conjuncturală. În
2
cadrul acestei categorii de factori pot fi avute în vedere conflictele politice şi, mai ales, militare
dintre state, fenomenele naturale de genul inundaţiilor, secetelor prelungite, cutremurelor etc,
grevele şi alte conflicte sociale, o serie de măsuri politice, etc.

Indicatorii analizei conjuncturii pieței

În perioada actuală, analiza conjuncturii economice a unei ţări trebuie să se facă având în
vedere şi legăturile şi interdependenţele cu economiile altor ţări, aflate pe trepte diferite de
dezvoltare şi în stări diverse ale crizei economice. De altfel, evaluarea conjuncturii pieţei
urmăreşte, în primul rând, stabilirea corectă a perioadelor din ciclul în care se află economia
analizată, anticiparea momentului încheierii unei faze şi începerii celeilalte. Analiza conjuncturii
economice, în general, şi a pieţei, în special, se va baza pe modul diferit de acţiune a factorilor de
influenţă în fiecare din cele patru faze ale ciclului. Astfel, în momentele de criză, nivelul
producţiei este scăzut, şomajul va atinge niveluri ridicate, în timp ce în perioadele de înviorare şi
avânt, situaţia se prezintă tocmai invers.

Pentru evaluarea conjuncturii pieţei într-o anumită perioadă, precum şi pentru

desprinderea principalelor tendinţe, se utilizează o paletă largă de indicatori. O parte dintre
aceşti indicatori sunt generali, comuni, caracterizând conjunctura pieţei mondiale şi a diferitelor
ţări, alţii sunt însă specifici şi surprind conjunctura unor pieţe particulare. Asemenea indicatori
vor fi aleşi ţinând seama de domeniul şi obiectivele analizei, de sursele de informaţii existente şi
utilizate, de metodele de cercetare folosite, etc.

Analizând indicatorii conjuncturii economice mondiale pe zone şi ţări, rezultă că aceştia

exprimă ansamblul fenomenelor care au loc în economie la un moment dat, interdependenţele
dintre acestea, modul în care se reflectă în fizionomia pieţei. Cei mai expresivi asemenea
indicatori sunt reprezentaţi de: produsul naţional brut, producţia industrială şi cea agricolă,
volumul şi structura investiţiilor, consumul public şi privat, indicatorii activităţii monetar-
financiare (preţurile, moneda, creditul), fluxurile economice externe, intensitatea concurenţei
(internă şi internaţională), ocuparea forţei de muncă etc. De asemenea, se urmăresc “măsurile
de politică economică şi socială adoptate de către autorităţile guvernamentale din ţările analizate,
inclusiv efectele potenţiale ale acestor măsuri pe planul relaţiilor economice internaţionale”
conform C.Florescu.

 Produsul național brut – evidențiază tendița de ansamblu a conjuncturii, reprezintă

sinteza tuturor factorilor de influență economică, permite evaluări asupra efectului
cumulat al proceselor în economie;
 Producția industrială – explică evoluția produsului național brut, relevând aspecte
importante ale pieței. Prin indicatori specifici (volumul producției industriale,
productivitatea muncii, indicele producției) sunt puse în evidență procesele de înviorare,
stagnare sau încetinire a creșterii economice. Scot în evidență mutațiile produse în
3
 structura economiei. Permite o evaluare a ofertei și are o relevanță mai mare când este
corelat cu nivelul și evoluția stocurilor. Creșterea acestora reprezintă un raport
necorespunzător între cerere și consum. Acest indicator se analizează pe ramuri, zone
geografice, grupe de mărfuri.
 Gradul de utilizare a capacităților de producție – surprinde fazele din cadrul ciclului
economic în care se află economia unei țări la un moment dat. O reducere a acestui
indicator înseamnă o încetinire a ritmului de creștere economică. Scăderea ratei
șomajului reprezintă semnifică un proces de redresare economică. Gradul de utilizare a
capacităților de producție oferă o imagine asupra ofertei teoretice și potențiale, a
capacității de mobilizare a economiei.
 Investițiile fixe de capital – indică tendințele structurale ale economiei. Se analizează
raprtul dintre investițiile cuturale/industriale sau capital fix/capital autohton.
 Consumul – este analizat ca unul dintre principalii factori ai creșterii economice. În
evaluarea conjuncturii acesta este analizat atât prin prisma volumului cât și a structurii
sale. Se analizează raportul consum productiv/neproductiv. În legătură cu consumul se
analizează veniturile și rata inflației.
 Comerțul interior - reflectă principalele procese ce au loc în cadrul pieței bunurilor de
consum, oglindind starea producției în ansamblu și în cadrul diferitelor sectoare de
activitate. Se analizează volumul vânzărilor și stocurile. Acestea scot în evidență tendințe
sezoniere ale pieței produselor specifice.
 Fluxurile economice externe – reflectă raporturile de schimb desfășurate în cadrul
pieței mondiale, evidențiind mutații și tendințe care au loc între diferite țări. Sunt
analizate importul, exportul, soldul balanței comerciale și a situației balanței de plăți
curente. Un loc important îl ocupă indicatorii prețurilor pe piața internațională.
 Indicatorii activității financiar – monetare - completează imaginea conjuncturii, oferă
indicii asupra mersului activității economice. Sunta nalaizați: nivelul dobânzilor, situația
rezervelor și cursul de schimb.
Al doilea grup de indicatori ce caracterizează conjunctura pieţei are în vedere
conjunctura principalelor pieţe de mărfuri, indicatori ce vor reflecta consecinţele conjuncturii
asupra pieţei. De aceea, explicarea fenomenelor şi proceselor exprimate de asemenea indicatori
se realizează, mai ales, prin analiza interdependenţei dintre componentele mediului economico-
social şi elementele constitutive ale pieţei (cererea, oferta, preţurile). Obiectivul esenţial al
analizei indicatorilor conjuncturii principalelor pieţe de mărfuri îl reprezintă evaluarea raportului
dintre cerere şi ofertă şi a preţurilor rezultate dintr-un asemenea raport. În acest sens, principalii
indicatori se referă la: producţia şi oferta, consumul şi cererea, importul şi exportul, preţurile
etc.

 Producția și oferta sunt urmărite prin evidențierea structurii acestora pe o anumită

perioadă. Sunt analizați principalii furnizori, poziția geografică, posibilitățile de ofertă,
raporturile dintre ei.

4
  Consumul și cererea sunt evaluate prin prisma modificărilor intervenite în privința
volumului și structurii, a localizării și modului de manifestare. Sunt analizate raporturile
dintre producție/ofertă.
 Importul și exportul evidențiază raporturile de creștere/restrângere a ofertei de pe
piață. Se analizează în detaliu, urmărindu-se raportul stabilit față de producție și consum,
structura și orientrea geografică, raportul de schimb, balanța comercială, balanța de plăți.
 Prețurile exprimă esența stării conjuncturii unei anumite piețe. Se analizează prin
prisma raportului cerere/ ofertă, se urmărește măsura în care se reflectă corect acest
raport.
A treia mare grupă de indicatori ai conjuncturii pieţei se referă la conjunctura pieţei
monetar-financiare, indicatori ce exprimă cererea şi oferta de capital, nivelul dobânzilor,
volumul datoriilor externe şi stadiul plăţii acestora, situaţia balanţei de plăţi, deficitul bugetar,
evoluţia cursului de schimb, puterea monedei naţionale, restricţiile monetare practicate etc.
Asemenea indicatori surprind fluctuaţiile specifice înregistrate de cererea şi oferta de capital,
tendinţele raporturilor dintre ele şi efectele pe care le generează, atât în general, în cadrul
economiei, cât mai ales, asupra pieţei mărfurilor. Cercetarea conjuncturii pieţei monetar-
financiare urmăreşte identificarea posibilităţilor de asigurare a resurselor financiare necesare
desfăşurării activităţii economice, dar şi determinarea rezultatelor acestei activităţi şi evaluarea
eventualelor riscuri.

 Indicatorii conjuncturii pieţei transporturilor maritime vizează un sector cu pondere

însemnată în activitatea economică, cei mai importanţi fiind aceia care se referă la piaţa
internaţională a transporturilor maritime, ce descrie o evoluţie proprie, datorată unor
factori cu totul specifici. Într-un asemenea caz, evaluarea conjuncturii se realizează, pe de
o parte, prin investigarea legăturilor, interdependenţelor cu conjunctura pieţei mărfurilor
iar, pe de altă parte, prin analiza raportului cerere-ofertă din cadrul acestei pieţe. Se vor
avea în vedere indicatori precum: volumul cererii şi ofertei de capacităţi de transport,
nivelul navlului, ieşirile din flotă, poziţia geografică a ofertanţilor şi a beneficiarilor etc.

 În procesul analizei stării conjuncturale a pieţei la un anumit moment, precum şi al

desprinderii principalelor tendinţe pentru viitor, în teoria şi practica de specialitate se
utilizează diferite metode, precum: metoda corelării indicatorilor, metoda balanţelor şi
textele conjuncturale.
a) Metoda corelării indicatorilor scoate în evidenţă decalajele temporale şi cauzale ale
fenomenelor şi proceselor, prin acordarea unor calificative (favorabil-nefavorabil, calm-încordat
etc.).
În acest sens, sunt utilizaţi o serie de indicatori ce pot fi grupaţi în:
 indicatori avansaţi - ce caracterizează evoluţia mai rapidă a unor sectoare ale economiei
faţă de dinamica de ansamblu a acesteia. Sunt incluşi aici ritmul construcţiilor, ritmul
angajării în industria prelucrătoare, comenzile şi contractele pentru obiective ce necesită
investiţii fixe de capital etc;
5
  indicatori concomitenţi - ce exprimă evoluţia unor sectoare care evoluează în acelaşi ritm
şi timp cu mersul de ansamblu al economiei. Se pot menţiona astfel: produsul naţional
brut, indicele producţiei industriale, gradul de utilizare a capacităţilor productive, rata
şomajului, volumul vânzărilor marilor magazine etc.;
 indicatori întârziaţi - ce caracterizează fenomene care sunt precedate de anumite
manifestări din cadrul economiei, ei atingând nivelul maxim sau minim după ce pe
ansamblul economiei un asemenea nivel a fost deja depăşit. Avem în vedere, în principal,
nivelul dobânzilor, rata inflaţiei, cursul de schimb etc.
b) Metoda balanţelor dă posibilitatea evidenţierii raportului dintre resurse şi nevoi într-o
anumită perioadă. Metoda este recomandată în analiza şi evaluarea conjuncturii pieţei unui
anumit produs sau grupă de produse. Pentru elaborarea balanţei în cauză sunt necesare informaţii
referitoare la: stocuri (iniţiale şi finale), producţie, import, export şi consum. Desigur balanţa se
va concretiza într-un deficit sau excedent, care reflectă raportul dintre cerere şi ofertă pentru
produsul sau grupa de produse analizată.
c) Textele conjuncturale permit cercetarea conjuncturii pieţei pe baza opiniilor exprimate de
specialişti cu experienţă în domeniul analizat , în legătură cu fenomenele şi procesele studiate,
urmărindu-se să se contureze tendinţa fenomenelor analizate pentru o anumită perioadă.
Culegerea informaţiilor se realizează prin intermediul chestionarelor, ancheta efectuându-se pe
un eşantion de asemenea specialişti. După culegerea informaţiilor, acestea se prelucrează prin
metoda soldului conjunctural, calculat ca o medie aritmetică ponderată a răspunsurilor
specialiştilor, măsurate pe o anumită scală.
Avantajele analizei conjuncturii pieței
 În contextul celor prezentate supravegherea mediului și adaptarea companiei la dinamica
acestuia, necesită selectarea componentelor cu care aceasta vine în contact și a legăturilor
ce apar, dar și dimensionarea și descrierea pieței în care acționează și surprinderea
conjuncturii ce caracterizează piața la la un moment dat.
 Compania se raportează astfel la fizionomia și cerințele mediului extern, ale pieței, ceea
ce duce la valorificarea superioară a potențialului firmei.
 Conjunctura pieței apare ca o reflectare a conjuncturii economice deoarece studierea
conjuncturii economice reprezintă un valoros instrument de cunoaștere a conjuncturii
pieței.