Ce culoare are o îmbrățișare?

O atingere valorează cât zece mii de cuvinte.

Când fiica mea mai mică, Bernadette, avea zece ani, m-am simțit foarte îngrijorată pentru
ea. Ultimii patru ani fuseseră dificili pentru familia noastră. Bernadette era extrem de apropiată
de bunicii ei, care o adorau. Unul câte unul, aceștia au murit însă, într-o perioadă relativ scurtă de
timp. O serie neîntreruptă de pierderi de acest fel este grea pentru orice om, și cu atât mai mult
pentru un copil. Lui Bernadette i-a fost însă și mai greu decât altora, căci a avut întotdeauna o
natură extrem de sensibilă și de afectuoasă. De aceea, la numai zece ani a căzut într-o depresie.
Timp de aproape un an aproape că nu a mai zâmbit. A continuat cu rutina de zi cu zi, dar părea
că își pierduse complet pofta de viață. Nu știam ce să fac. Bernadette își dădea seama că eram
îngrijorată pentru ea, iar acest lucru nu făcea decât să o apese și mai tare. Într-o zi, după ce a
plecat la școală, m-am așezat în fotoliul din sufragerie. În familia mea s-au practicat întotdeauna
din plin îmbrățișările. Când eram copil, părinții, bunicii, unchii și mătușile ne îmbrățișau din te
miri ce, fără să ezite prea mult. După ce am plecat de acasă, ori de câte ori mă simțeam apăsată
de probleme, îmi imaginam că stăteam în poala tatălui meu, lăsându-mă îmbrățișată de el. De
aceea, în acea zi am murmurat în sinea mea: „O, tată, ce să mă fac cu Bernadette?”

Inspirația mi-a venit imediat, făcându-mă să izbucnesc în râs. Citisem recent un articol
despre efectul terapeutic al îmbrățișărilor. Oare îmi puteam vindeca fiica prin această „terapie a
îmbrățișărilor”? Neștiind ce altceva să încerc, m-am decis să o îmbrățișez cât de des voi putea,
fără să pară că am premeditat acest gest. Încetul cu încetul, de-a lungul săptămânilor care au
urmat, Bernadette a devenit din ce în ce mai relaxată și mai fericită. A început să zâmbească din
ce în ce mai mult, oferindu-mi acele zâmbete autentice care îi animau nu doar gura, ci și ochii.
Entuziasmul ei a continuat să crească, indiferent ce făcea. În câteva luni, îmbrățișările mele
frecvente și sincere și-au îndeplinit rolul terapeutic.

Nu i-am spus niciodată lui Bernadette despre strategia mea, dar ea a înțeles rapid rolul
îmbrățișărilor. Ori de câte ori se simțea tulburată, nesigură sau avea un moment mai greu, mă
ruga să o îmbrățișez. Dacă mă vedea tristă sau tensionată, îmi spunea la rândul ei: „Arăți de
parcă ai avea nevoie de o îmbrățișare.” în acest fel, „terapia” inițială s-a transformat într-o
obișnuință de familie!

Au trecut astfel mai mulți ani. Nu aș fi crezut niciodată că alinarea pe care ne-o ofereau
amândurora îmbrățișările s-ar putea transforma vreodată într-o problemă. În perioada lunilor de
selecție a facultății, ne-am dat seama că urma pentru amândouă o perioadă de izolare una de
cealaltă, cu atât mai mult cu cât facultatea pe care și-a ales-o se afla la 3.000 de kilometri de
casă.

Cu o săptămână înainte de plecarea lui Bernadette la facultate mi-am sărbătorit ziua de

naștere. Cu alte câteva zile înainte îmi spusese plină de entuziasm că i-a venit o idee grozavă de
cadou pentru ziua mea. A plecat în mai multe expediții misterioase de cumpărături, iar când și
când dispărea în dormitorul ei pentru a lucra la proiectul ei.

De ziua mea, mi-a oferit un cadou minunat ambalat. Puțin agitată, mi-a spus că speră să
nu mi se pară o prostie.

Am deschis mai întâi plicul însoțitor și am găsit aici o copie xerox a unei povești, pe care
m-a rugat să o citesc cu voce tare. Era vorba despre „Judecătorul care oferă îmbrățișări gratuite
oamenilor”, despre care s-a vorbit inclusiv în prima carte din seria Supă de pui pentru suflet.
Bernadette m-a ascultat în timp ce citeam despre Lee Shapiro, un judecător ieșit la pensie care se
oferea să îi îmbrățișeze pe toți oamenii care păreau să aibă nevoie de acest lucru, de la șoferii de
autobuz nervoși și până la funcționarele care încasau bani în parcări. El și-a creat chiar o „Trusă
a Îmbrățișărilor” în care se aflau inimioare care se prindeau cu o agrafă pe piept și pe care le
oferea trecătorilor în schimbul unei îmbrățișări. La un moment dat, o prietenă i-a lansat o
provocare, ducându-l la un azil pentru persoane handicapate în care se aflau foarte mulți oameni
care aveau o nevoie disperată de îmbrățișări. La sfârșitul acelei vizite s-a trezit față în față cu un
bărbat care nu putea decât să zacă, în timp ce saliva i se scurgea din gură. Printr-un mare efort de
voință, judecătorul l-a îmbrățișat, iar pacientul a zâmbit pentru prima dată în 23 de ani. Povestea
se termina cu fraza: „Ce simplu este să faci ceva pentru a schimba în bine viața oamenilor.”

Profund mișcată, am desfăcut hârtia ambalajului. Lacrimile mi-au inundat imediat ochii.
În interior se afla o trusă frumoasă pe care scria cu litere strălucitoare: „Îmbrățișări”. În ea se
aflau o sumedenie de pernițe miniaturale în formă de inimă, create manual.

Acum Bernadette este departe de mine, dar ori de câte ori mă uit la trusa cu inimioare, mă
simt de parcă m-ar îmbrățișa.

Unele familii le lasă generațiilor viitoare moștenirea averii sau a celebrității. Eu îmi
amintesc însă de importanța îmbrățișărilor tatălui meu și am convingerea că dacă voi reuși să le
transmit generațiilor viitoare ale familiei mele acest gest simplu de acceptare și de iubire, familia
noastră va fi într-adevăr una binecuvântată.

Loretta Hall

1. DIAGRAMA VENN

Se lucrează individual/pereche:

Completați diagrama Venn, identificând trăsături specifice și comune ale noțiunilor culoare și
îmbrațișare.

Ambele trezesc sentimente, de lungă durată, grade de comparație(accentuată), terapie de

suflet,combinație

COMENTARII: ................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................
..........................

2. CLUSTERING

CULOARE
 3. SECVENȚE CONTRADICTORII

Reieșind din datele tehnice (algoritmul prezentării), pregătiți terenul pentru aplicarea
tehnicii, în baza textului dat.

TEMA: ARGUMENTAREA OPINIEI PROPRII

Continuați propoziția: Pentru mine a argumenta înseamnă .....................

Construirea textului argumentativ:

1. Afirmaţia/formula de start
Este declaraţia pe care o face vorbitorul sau de la care se porneşte în construirea
argumentării. Poate fi un enunţ simplu, dezvoltat sau complex (oferit de profesor, selectat de
elevul însuşi ori formulat ad-hoc, în procesul unei discuţii); din punct de vedere informaţional,
este o deducţie, o afirmaţie, o concluzie, o opinie, o propunere etc.
2. Datele, exemplele
Sunt mărturiile pe care elevul le aduce în sprijinul celor enunţate. Acestea pot fi categorice
(certe, indubitabile) sau discutabile, fapt care alimentează discuţii colaterale în jurul lor.
Interpretarea ambiguă a datelor este, de asemenea, un motiv de discuţie şi argumentare.
3. Fundamentarea
Este veriga de legătură dintre afirmaţie şi exemple. Acest segment al argumentării conţine
explicaţiile şi comentariile pe care le aduce vorbitorul, interpretarea dată de dânsul. Tot aici se
aduc eventuale contraargumente, pe care le combate vorbitorul.
4. Întărirea, confirmarea
Este segmentul final al discursului, în care afirmaţiile şi argumentele anterioare sînt sprijinite
de observaţii, experimente, declaraţii ale unor personalităţi de referinţă etc.

Argument 1
Reafirmarea
Introducere ideii/tezei Argument 2 tezei/concluzia

Argument 3
SAU (tehnica: SCRIEREA-CASCADĂ):

Introducere: prezentarea tezei

1-2 rânduri

3-4 rânduri Argument 1 + dezvoltarea ideii

3- 4 rânduri Argument 2 + dezvoltarea ideii

1-2 rânduri Argument 3 + dezvoltarea ideii

3-4 rânduri Încheiere: concluzie

Redactarea unui text argumentativ:

Producerea unei afirmații personale scurte sau teza lansată de către profesor în scop
argumentativ.
1........... pe de o parte, mai întâi, în primul rând
2...................... pe de altă parte, în al doilea rând, apoi, la fel,
de asemenea
3........ de exemplu, de altfel, mai mult ca atât
................... !!!...totuși, deseori, cu toate acestea, uneori
(un contrargument, dacă există)
.................... deci, așadar, în concluzie, pe scurt, în fine.

FIȘA 3.2.

CONTROVERSA ACADEMICĂ
Algoritm:

Etapa I. 7 minute

1.Profesorul prezintă auditoriului subiectul (controversat), oferind textul, și formulează în baza

lui o întrebare sau o afirmație binară. În cazul nostru , pe tablă se va scrie:

Argumentarea se situează între demonstraţie şi explicaţie.

2. Elevii sunt repartizați în grupuri câte 4. În fiecare grup, 2 elevi se situează obligatoriu pe
poziția pro și 2 pe poziția contra.

3. Inițial, elevii lucrează în perechi: cei de pe o poziție își discută și își structurează argumentele
în susținerea afirmației sau împotriva ei.

Etapa II. 8 minute

4.Acum perechile se desfac și unul de pe poziția pro discută cu unul de pe poziția contra (4
minute).

5. Perechile se re-formează originar, compară noile argumente, elaborând o listă completată de

argumente (4 minute).

Etapa III. 15 minute

6.Acum toți elevii din grupul pro se află în opoziție cu toți elevii din grupul contra. Li se oferă 5
min. pentru a selecta vorbitorii și a schița discursul.

7.Începe dezbaterea subiectului. Fiecare parte își prezintă poziția. Urmează o dezbatere a
argumentelor fiecărei părți.

8. În final, fiecare parte face o declarație asupra propriei poziții.