Eroul salvator.Tipul eroului în mitologia și cultura română.

Eroul a reprezentat din cele mai vechi timpuri și în toate culturile cu o mitologie cunoscută o
figură emblematică și un model demn de urmat,cel care s-a remarcat prin vitejie ,fapte
nemaivăzute. Eroul salvator a fost dintotdeauna o referință și un model pentru generațiile care au
urmat.Înscrierea figurii sale în panteonul(Templu consacrat cultului tuturor zeilor.) unei culturi
echivalează cu un loc în memoria colectivă ,iar reactualizarea figurii sale face apel la imaginarul
mitologic și,prin mecanisme psihologice ,înscrie persoana care face apel la aceasta într-
un ,,familiar’’al conștiinței.

Eroul salvator –Tipul de erou care s-a impus în conștiința mitică a poporului printr-un act de
curaj ,pentru a salva cu prețul vieții lui comunitatea etnică.În general prin erou salvator se
înțelege un martir real sau imaginar:primul este un erou mitizat (Vlad Țepeș,Ștefan cel
Mare,Mihai Viteazul,Tudor Vladimirescu,Horia,Cloșca și Crișan,Avram Iancu).,secundul,un
erou mitic istoriat de balada eroică ,ce luptă împotriva cotropitorilor pământului românesc ,în
timpul migrației euroasiatice ,îndeosebi a turcilor ,dar și eroul de legendă eroică,care luptă
împotriva asupritorilor feudali(Pîntea Viteazul)și a unor făpturi
monstruoase(căpcăun,uriaș,zmeu,demon).

Împăratul Trăian-Raportat de legendele ,tradițiile și datinile populare române,împăratul Trăian

deține un loc aparte în eroologia mitică românească.Cotropind în două războaie pământul
dac ,pacificând pe daci prin amestecul de sânge,transformând Dacia în provincie română și
promovând pe romano-daci în rândul popoarelor antice cu cultură și civilizație elevată,împăratul
roman a rămas în scriptele imperiale latine și în conștiința etnică a daco-romanilor un erou istoric
mitizat.Numele lui a intrat în toponimie și în astronomie populară,în legende și colinde augurale-
românești,în eresuri și paremiologie .În alți termeni ,daco-romanii și românii i-au focalizat o
mitologie pe măsura valorii lui personale aureolate în Dacia Felix,care în aspectele esențiale nu
umbrește pe acele ale eroului dac-Decebal și ale altor eroi naționali ai dacilor și nici pe celea ale
zeului suprem dac-Zalmoxis,care abia în zilele noastre încep să fie decriptați de istorici,etnologi
și filozofi ai culturii ,din reminscențe mitice și relicte rituale transsimbolizate în literatura
populară și istoriografie.

2
 Bibliografie
Romulus Vulcanescu ,,Mitologie romana’’
Dictionar mitologic
Adriana Ivonne Marinescu,, Tipul eroului in cultura
romana’’

4
Un erou salvator care se găsește în mitologia românească este Făt-Frumos.În majoritatea
poveștilor, acesta se luptă cu balauri, zmei și vrăjitoare pentru a-și elibera aleasa inimii, prințesa
Ileana Cosânzeana. Făt-Frumos are toate calitățile necesare unui erou: curajul, dreptatea, tăria
fizică și spirituală, inteligența, dragoste neclintită. Făt-Frumos are, de asemenea, unele abilități
magice. El își respectă întotdeauna jurământul dat împăratului căruia îi servește. În multe povești
Făt-Frumos trebuie să o elibereze pe aleasa inimii sale, prințesa Ileana Cosânzeana. Făt-Frumos
trebuie să depășească încercări și obstacole care depășesc capacitățile unei persoane normale, dar
el este întotdeauna în măsură să treacă prin toate dificultățile. Se luptă cu diferiți monștri - șerpi,
balauri, zmei și vrăjitoare.Făt-Frumos a trecut din folclor în literatura română. Acest caracter este
adesea găsit în povești și poezii ale unor scriitori celebri cum ar fi Mihai Eminescu, Ion Creangă,
Petre Ispirescu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu. De asemenea Făt-Frumos este prezent în arta
populară modernă ca un personaj în glume și bancuri.

El călătorește prin lumea noastră și prin lumea de jos (tărâmul celălalt) cu calul năzdrăvan care îi
dă sfaturi salvatoare.„Împlinirea implică degradarea. Mitul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără
de moarte e contrapunctat prin denunțarea precarității lui. Instalat în patria lui ideală, Făt-Frumos
e ros de dorul de părinți. Acest dor e „buba lui pământească”, buba lăuntrică, ce îl devoră ca pe
„heruvimul bolnav” a lui Arghezi. Eroul basmului ispirescian simbolizează condiția umană. El
năzuiește la „Țara de peste veac”, dar e atras irezistibil de patria terestră, profană, care e Valea
Plîângerii. Și, într-o zi, nimerește în ea. „Cade în timp”, ar zice Cioran.” (Fragment din „Scurtă
istorie a literaturii române” de Dumitru Micu) 3