6. Relataţi despre funcţiile şi caracteristicile educaţiei,argumentați esenţa acestora.

Funcţia fundamentală a educaţiei este aceea de a pregăti omul pentru integrarea socială, avînd la bază
perspectivele de dezvoltare culturală, economică şi axiologică
Funcţiile educaţiei, inspirîndu-ne de viziunea savantului Ioan Nicola, care distinge următoarele funcţii:
 Selectarea şi transmiterea valorilor de la societate la individ.
Acest proces necesită o alegere, selectare minuţioasă a cunoştinţelor care urmează a fi transmise elevilor, ca
aceste cunoştinţe să corespundă particularităţilor de vîrstă şi particularităţilor individuale.
 Dezvoltarea potenţialului biopsihic al omului.
Eficienţa educaţiei depinde de particularităţile psihice ale omului. Pentru a putea efectua acest proces,
pedagogul trebuie mai întîi să descopere posibilităţile elevului, apoi să găsească în arsenalul lor de metode şi
procedee pe cele care se potrivesc cel mai bine pentru situaţia concretă.
 Pregătirea omului pentru integrarea activă în viaţa social.
Pentru realizarea acestui scop, educaţia trebuie să formeze şi să dezvolte acele însuşiri necesare omului ca el
să devină o personalitate activă şi de folos societăţii. Funcţia va putea fi realizată dacă se va începe cu
studierea cerinţelor înaintate de societate, cerinţele ce sunt dictate de progresul tehnico-ştiinţifice.
Conform clasificării propuse de M. Călin distingem următoarele funcții ale educației:
 Funcţia antropologic-culturală. Această funcție urmăreşte umanizarea copilului prin sistemul de relaţii
pe care îl stabileşte cu alţi oameni.
 Funcţia axiologică. Funcția respectivă se axează pe înălţarea valorilor culturii şi civilizaţiei umanităţii.
 Funcţia socializării copilului. Ea impune realizarea adaptării şi integrării sociale a copilului.

Actualmente în R. Moldova educaţia îndeplineşte următoarele funcţii:
1) asigură realizarea idealului educaţional;
2) realizează dezvoltarea liberă, armonioasă a copilului şi formarea personalităţii creative;
3) garantează dezvoltarea conştientă şi progresivă a potenţialului biopsihic al copilului;
4) selecţionează, prelucrează şi transmite valorile de la societate la copil, de la copil la copil şi de la copil la
societate;
5) pregăteşte copiii pentru integrarea lor activă în viaţa social

 Caracteristicile educației identificate la două niveluri de referinţă:

 nivelul intern (funcţional-structural);
 nivelul extern (contextual).

1. La nivel intern identifică următoarele caracteristici ale educaţiei: Caracterul teleologic, Caracterul
axiologic, Caracterul prospectiv, Caracterul dialectic.
 Caracterul teleologic al educaţiei presupune orientarea spre anumite scopuri sau finalităţi
educaţionale aflate la baza proiectelor pedagogice de tip curricular.
 Caracterul axiologic reflectă raporturile stabile dintre valorile şi conţinuturile generale ale educaţiei.
 Caracterul prospectiv angajează activitatea de formaredezvoltare a personalităţii raportată
permanent la viitor.
 Caracterul dialectic demonstrează complexitatea activităţii de formare-dezvoltare permanentă a
personalităţii prin transformarea treptată a obiectului educaţiei în subiect al propriei sale
(auto)formări) şi formare continuă

2. La nivel extern : Caracterul sistematic, Caracterul istoric, Caracterul universal, Caracterul national,
Caracterul determinant.
  Caracterul sistemic al educaţiei necesită realizarea funcţiilor generale ale formării permanente ale
personalităţii.
 Caracterul istoric reflectă evoluţiile în domeniul gîndirii pedagogice.
 .Caracterul universal reflectă formarea/ dezvoltarea socială a personalităţii, promovat în mod
special în cea de-a doua jumătate a sec. XX.
 Caracterul determinant al educaţiei, reprezintă un factor important în dezvoltarea personalităţii şi
este realizabil prin corelaţia optimă dintre educaţie şi cei doi factori ai dezvoltării personalităţii,
ereditatea şi mediul.

În literatura de specialitate sunt identificate și alte caracteristici ale educaţiei, și anume:

 Caracterul specific uman al educaţiei.
După cum s-a menţionat şi anterior procesul educativ este organizat de instituţii specializate, se desfăşoară
conştient, are un scop bine definit, foloseşte anumite strategii pentru realizarea rezultatelor aşteptate
 Caracterul social-istoric al educaţiei.
Educaţia a apărut odată cu societatea, se dezvoltă odată cu ea, contribuie într-o anumită măsură la
dezvoltarea ei.
 Caracterul permanent al educaţiei.
Educaţia are un caracter permanent, dovadă e că de la apariţia sa şi pînă în prezent nu se cunoaşte vreo etapă
istorică sau vreo ţară unde să nu se organizeze procesul educaţional.