CAPITOLUL 10

BOLILE PROFESIONALE

BOALA PROFESIONALĂ. CONSIDERAŢIUNI GENERALE

Definiţie
Boala profesională este o „afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei
meserii sau a unei profesiuni şi este cauzată de factori nocivi, fizici, chimici sau
biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor
organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă" (1). Se recunosc ca boli
profesionale şi afecţiunile care pot fi contractate de elevi, studenţi şi ucenici în timpul
efectuării practicii profesionale atunci când expunerile la risc sunt necontrolate.
Instalarea unei boli profesionale presupune că factorul de hazard din mediul
profesional acţionează ca element decisiv în determinismul etiologic.
Expunerea profesională la diferite noxe poate favoriza şi apariţia cu frecvenţă
crescută a unor îmbolnăviri cu largă răspândire: hipertensiunea arterială, cardiopatia
ischemică, bronşita cronică, afecţiunile musculoscheletale şi tulburările de
comportament. Aceste afecţiuni implică în plan etiologic un mozaic de factori, endo
şi exogeni, intre care cei profesionali participă, de la caz la caz, cu o pondere diferită.
Pentru a le distinge de bolile profesionale la propunerea unui colectiv de experţi ai
OMS, amintitele afecţiuni, au fost desemnate într-un context profesional precizat sub
terminologia de „boli legate de profesiune".
Dualitatea efectelor patologice consecutivă expunerii la o anumită noxă este în
relaţie cu intensitatea riscului, dependentă la rîndul ei de concentraţia noxei
respective sau gradul suprasolicitării şi durata expunerii profesionale. La concentraţii
mari sau foarte mari noxa exercită un efect specific şi determinant, iar rezultatul va fi
instalarea bolii profesionale. La concentraţii moderate şi expunere pe termen lung
efectele devin nespecifice şi se plasează în aria acelor afecţiuni cu largă răspândire,
noxa „numărânduse" în multitudinea factorilor etiologici. Spre exemplu: expunerea
sistematică la un zgomot industrial care depăşeşte limita admisă este urmată de
instalarea surdităţii profesionale (efect specific); expunerea îndelungată la zgomot
situat sub limitele admise rămâne fară efect auditiv semnificativ, în schimb,
favorizează apariţia nevrozelor şi a hipertensiunii arteriale (efecte nespecifice) prin
asociere cu alţi factori etiologici recunoscuţi.
În general prevalenta bolilor profesionale este subestimată atât în ţările
dezvoltate cât mai ales în ţările lumii a III-a şi în curs de dezvoltare. Studiile
efectuate în Statele Unite, care au luat în consideraţie diagnosticul stabilit în clinici de
medicină ocupaţională comparativ cu evaluările diagnostice asupra aceloraşi
persoane efectuate în reţeaua de asistenţă primară au relevat că subevaluarea
diagnostică este o regulă. Situaţii similare s-au remarcat şi în ţările europene sugerând
programe de cooperare între specialităţi în vederea ameliorării recunoaşterii şi
declarării acestor afecţiuni. Această subestimare a patologiei profesionale poate fi
explicată prin intervenţia uneia sau mai multora din următoarele condiţii:
-imperfecţiuni ale organizării reţelei de medicina muncii având la bază mai ales
un număr redus sau foarte redus de specialişti;
-abordarea fără profesionalism a domeniului specialităţii consecutivă unei
pregătiri necorespunzătoare;
-absenţa din curriculum a unor noţiuni chiar elementare de medicina muncii în
rândul furnizorilor de îngrijiri primare de sănătate;
-dotarea tehnică necorespunzătoare mai ales când ne referim la obiectivizarea
expunerilor profesionale (concentraţii şi intensităţi ale noxelor, indicatori
biologici ai expunerii profesionale);
-folosirea forţei de muncă în condiţii de eludare a legalităţii, fenomen care nu
angajează moral pe patron la un control sistematic şi competent al sănătăţii
angajaţilor în relaţie cu munca.

CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE

În funcţie de natura factorului de risc, se deosebesc:
Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu
substanţe toxice;
Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
Boli prin expunere la energie radiantă;
 Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute;
Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;
Alergii profesionale;
Dermatoze profesionale;
Cancerul profesional;
Boli infecţioase şi parazitare;
Boli prin suprasolicitare;
Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).

După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc se deosebesc

Intoxicații acute- expunere scurta la doze mari de substanțe
Intoxicații cronice-expunere lungă la doze mici

După modul de acţiune a factorului de risc asupra organismului, se deosebesc:

Boli cu acţiune generală- care afectează întregul organism;
Boli cu acţiune locală- care afectează o parte a organismului, un aparat sau un
organ.

CLASIFICAREA FACTORILOR NOCIVI ȘI PERICULOȘI AI MEDIULUI

DE MUNCĂ:
Psiho-fiziologici:

Supraeforturile fizice (statice şi dinamice) ale aparatului locomotor; ridicarea şi
căratul greutăţilor, poziţia incomodă a corpului, apăsarea indelungată asupra pielii,
articulaţiilor muşchilor, oaselor;
Munca nemecanizată: lucrări de incărcare, descărcare,reparaţie, munca minerilor, a
croitoreselor
Hipodinamia; munca intelectuală: savanţii, pedagogii, contabilii
 Supraeforturile fiziologice ale organelor sistemelor circulator,respirator,
coardelor vocale;Lucrările grele in diferite ramuri industriale,
Supraeforturile psihoemoţionale: psihice, emoţionale,
supraefortulanalizatoarelor, monotonia.Munca operatorilor, dispecerilor,
şoferilor, lucrulla conveiere
Fizici- zgomot, vibrații, iluminat,radiații etc.

Chimici- gaze, aburi, lichide, aerosoli etc.

Biologici- micro și macroorganisme, antibiotice, hormoni etc.

Ergonomici.
Factorii etiologici secundari, favonzanţi aparţin fie individului, genetici sau
dobândiţi fie sferei profesionale, asociaţi agentului etiologic de bază. Ei
participă in contextul general etiologic, explicând particularizarea patologiei:
afectare preferenţială sau rezistenţă la îmbolnăvire, evoluţia mai lentă sau mai
alertă, forme uşoare sau grave, inegalitatea răspunsului postterapeutic etc.
Unele obiceiuri alimentare, alcoolismul, tabagismul, nivelul educaţional și
de igienă individuală scăzute se asociază mozaicului de factori ocupaţionali
favorizînd instalarea bolii sau intoxicaţiei profesionale. O serie de afecțiuni
hepatice, renale, neuropsihice, bronhopulmonare, osteo-musculo-articulare
nesesizate la controlul medical pentru angajare reprezină condiţii etiologice
favorizante pentru îmbolnăvirile profesionale după cum, ele se pot agrava sub
influenţa noxelor profesionale.
Pentru inlaturarea factorilor vatamatori trebuiesc luate urmatoarele masuri:
1. Eliminarea cauzelor care produc noxe profesionale prin organizarea mai buna a
procesului de productie.
2. Reducerea programului de munca sub 8 ore pentru locurile de munca cu conditii
grele sau vatamatoare.
3. Instalatii speciale tehnico-sanitare
4. Dispzitive de protectie individuala contra factorilor daunatori.
Spre deosebire de accidentele de munca unde lezarea este brusca si violenta,
in cadrul bolilor profesionale actiunea factorilor nocivi se manifesta printr un
proces patologic lant.
In multe cazuri actiunea factorilor este reversibila ( prin scoaterea
bolnavului din mediul nociv si aplicarea unui tratament corespunzator).
Pentru ca o noxa sa fie recunoscuta ca factor etiologic al unei boli
profesionale, trebuie sa existe dovada unei relatii cantitative intre doza noxei
absorbite de organism si efectul produs organismului.
In Romania bolile profesionale se declara, se iau in evidenta, se
trateaza,indiferent daca sunt sau nu urmate de incapacitate de munca.