Defecte ale vederii

Miopia

Dacă distanţa focală a cristalinului este prea

mică, cu alte cuvinte ochiul este prea
convergent datorită globului ocular alungit,
un fascicul paralel de raze se focalizează într-
un punct M înaintea retinei. În acest caz, P.R.
nu este la infinit ci într-un punct P mai
aproape de ochi. Un ochi miop nu poate
vedea clar obiectele în depărtare. În
schimb, poate vedea clar obiectele care sunt
foarte apropiate de ochi. Limitele de vedere
clară depind de gradul de miopie. De
exemplu, P.R. se poate afla la 5 m, iar P.P. la
5 cm.

Corectarea miopiei

Pentru a corecta acest defect se folosesc lentile divergente. Deci distanţa focală a lentilelor
divergente folosite trebuie să fie egală cu distanţa maximă de vedere clară.

Hipermetropia

Hipermetropia este anomalia inversă miopiei. Ochiul hipermetrop nu este destul de convergent,
distanţa focală a cristalinului este mai mare datorită globului ocular turtit (mai scurt). În acest
caz, P.R. este la infinit, ca în cazul ochiului normal, însă P.P. se află la distanţă mai mare decât
25 cm (de exemplu 50 cm), în punctul P. Imaginea se formează în spatele retinei în punctul H.

Corectarea hipermetropiei

Acest defect se corectează cu lentile convergente..

Astigmatismul

La 4 mm în faţa cristalinului se află corneea, de forma unei calote sferice. Dacă suprafaţa corneei
nu este sferică ci este mai curbată într-un plan decât în altul, adică razele de curbură sunt diferite
în diferite planuri, localizările pe retină sunt diferite. De exemplu, când se priveşte un grilaj, este
posibilă localizarea clară a barelor verticale, dar nu şi a celor orizontale. Acest defect poartă
numele de astigmatism.

Corectarea astigmatismului

El se corectează cu lentile cilindrice care compensează curbura corneei într-un plan astigmatic.