Sf Luca al Crimeei: daca nu esti bolnav, daca nu suferi, nu este pentru ca esti foarte norocos, ci pentru ca

Dumnezeu te cheama sa participi la suferinta alora; trebuie sa fii ochi pentru orbi, urechi pt surzi,
picioare pt cei slabi; trebuie sa fii ajutorul oamenilor;

Larchet: privind lucrurile dpdv spiritual sanatatea face parte din categoria celor care nu sunt nici bune
nici rele ci depinde de dispozitia celui care se foloseste de ea;

-e adevarat ca sanatatea fizica corespunde starii firesti a omului ne spune sf Maxim, motiv pt care
spunem ca e bine sa fim sanatosi insa nu ne ajuta la nimic daca nu folosim sanatatea in slujba binelui,
prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu; mai mult ea poate fi un rau pt omul care pacatuieste sau se
deda patimilor in virtutea faptului ca e sanatos tun si poate face orice;

-daca insa omul bolnav sau care patimeste de pe urma unei boli, nu se departeaza de Dumnezeu, atunci
lipsa sanatatii poate deveni chiar folositoare pt el pt ca poate sa fobandeasca foloase duhovnicesti; de
aceea a zis Sf Grigorie de Nazians: „sa nu laudam orice fel de sanatate si sa nu uram orice boala”;

-atunci cand avem in vedere doar boala, sigur ca ajungem la un deznodamant trist, descurajator care ne
impinge spre alte stari pierzatoare de suflet cum ar fi akedia, frica, angoasa, etc, care de cele mai multe
ori sporesc si suferinta trupului;

-in suferinta omul constientizeaza slabiciunea firii sale si caracterul efemer al existentei sale in aceasta
lume, fragilitatea si limitele sale; de aceea boala este vazuta de sf Ioan GA ca fiind leac impotriva
mandriei si prilej pt om a se smeri; omul se trezeste astfel din lancezeala pacatului, si il face sa fie atent
si la raul incuibat in sufletul sau, ceea ce nu s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost acest dus rece al suferintei;
-mai mult Dumnezeu nu ingaduie boala pt a ne injosi sau ca se bucura ca suferim noi, ci pt a deveni mai
buni, mai constienti de noi insine, pt a ne apropia de El, pt a Il cauta;

-sf ap Petru: cine a suferi cu trupul a ispravit cu pacatul (1 Pt 4,1)

-odata cu incercarea Dumnezeu ii da omului si puterea de a o indura;iar daca ajutorul Sau intarzie sa se
arate, se intampla numai pt a ne da prilejul de a ne intari si mai mult in credinta si rabdare si nadejde;

-sf Isaac Sirul zicea ca rugaciunea este ajutor in ascutisul bolilor: de aceea la vreme de boala, mai ales
prin rugaciune se poate indrepta omul spre Dumnezeu, sa Ii ceara ajutorul si sa primeasca sprijin de sus
dar si comoara darurilor duhovnicesti; Dumnezeu raspunde intotdeauna rugaciunii si se face partas la
suferinta celui care Il cheama;

-dar asta nu inseamna ca ne vom tamadui imediat sau obligat daca nu e este spre mantuirea sufletului;
barbatii duhovnicesti cum era Avva Serid cerea de la Dumnezeu in rugaciunile lor cand usurare sau
tamaduire de boala, cand virtuti prin care sa poata indura boala;

-sf Grigorie de Nazianz ne indeamna sa ii cinstim pe bolnavi si sa ii pretuim pentru ca unii dintre ei prin
astfel de incercari si necazuri au ajuns la sfintenie: „sa cinstim boala insotita de sfintenie si sa ii slavim pe
cei pe care suferintele i-au adus la biruinta, ca nu stim daca nu cumva printre ei se afla vreunul ca Iov”.