-Hristos nu ii vede pe ceilalti oameni neevrei ca fiind niste paria sa inferiori, dupa cum gandeau iudeii,

care ii dispretuiau pe acesti samarineni pentru ca la Dumnezeu fiecare om e unic si El ii iubeste pe toti
fara exceptii;

- de unde aversiunea : regatul lui Israel care cuprindea si Samaria si apoi cel al lui Iuda vor fi ocupate de
asirieni, regele Sargon si louitorii de aici au fost deportati, iar in locul lor aduse alte popoare care au
venit cu bagajul lor cultural si religios propriu; dupa ce s-au intors din robie, samarinenii ajunsi acasa s-
au amestecat cu popoarele care le ocupasera teritoriul si astfel a luat nastere un popor mixt, iar in ochii
iudeilor erau niste spurcati;

-ca sa ajunga din Galileea in Iudeea ocoleau in loc sa treaca direct prin Samaria

-ori asa intelegem si mirarea femeii cand Il vede pe Hristos ca ii cere sa bea apa de la ea, o ‘’spurcata’’

-vazand femeia samarineanca ca nu are in fata ei un om simplu ci un prooroc, ii adreseaza lui Hristos o
intrebare ce o framnata:unde e adevarata inchinare: pe muntele acela (Garizim, pe care samarinenii
ridicasera un templu, considerand-l iun munte sfant Şi Moise a poruncit poporului în acea zi, spunând:
Aceştia vor sta pe Muntele Garizim şi vor binecuvânta poporul, iar tu vei trece Iordanul” (Deuteronom
27, 11-12)) sau Iersualim, unde evreii spuneau ca salasluieste Yahve, in Sion, motiv pt care Solomon
cladeste Templul aici; iar Hristos ii spune ca lui Dumnezeu trebuie sa I se inchine in Duh si in adevar,
evidentiand prin acasta universalitatea mantuirii;

-the end: samarinenii Il rugau staruitor pe Hristos sa ramana la ei: nici noi sa nu Il alungam ci sa ii cerem
sa vina in inimile noastre pt ca El, asa cum spunea Steinhardt nu intra nechemat;

-Staniloae -nu conteaza locul in care I se aduce lui Dumnezeu inchinare ci modul; a spune ca Dumnezeu
se afla prezent intr-un anumit loc inseamna a il limita, deci L-am margini; asadar Dumnezeu de oriunde
ne poate auzi rugaciunea caci El este omniprezent; acest mesaj nu contravine indemnului de a merge la
biserica, pentru ca nu trebuie sa pierdem din vedere contextul: pe vremea aceea nu existau locasuri de
inchianare pretutindeni ca astazi ci doar Templul din Iersualim ori oamenii ajungeau cand si cand la
Templu pt a se inchina; EX fantana si apa din aer;

- Sf Chiril al Alexandriei: inchinarea in Duh si Adevar: este o inchinare diferita de cea care consta in
sacrificarea animalelor pe masa Templului din Ierusalim; Hristos S-a adus pe Sine jertfa nesfarsita si ne
cere sa ne unim cu El dpdv fiintial; spune sfantul ca inainte de Hristos omul nu isi daruia fiinta sa, inima
sa, ci doar anumite bunuri materiale; dar asta nu inseamna ca suntem lipsiti de ispite pt ca a te inchina
in duh inseamna a fi prezetn cu toate puterile sufletesti in relatia sau dialogul cu Dumnezeu; pt ca de
cele mai multe ori Ii vorbim lui Dumnezeu numai cu buzele, atentia fiindu-ne indreptata in alta parte;

-inchianrea in adevar: multi nu stiu cum sa se roage si nici ce sa ceara in ruganiunile lor; Il vad pe
Dumnezeu ca o putere personala sau impersonala, caruia Ii trebuie adresata o rugaciune, sau niste
daruri: lumanari, ulei, tamaie, etc ca sa ne implineasca noua cererile, care se dovedesc a fi adesea lipsite
de sens, eogiste sau chiar pline de rautate; aceasta raportare la Dumnezeu este demna de Mama Omida,
asa zisis crestini confunda crestinismul cu vrajitoria sau magia;
-Dumnezeu nu ne ofera doar apa care ne potoleste setea, adica cele materiale ci harul Sau, cu puterea
caruia ni se transfigureaza sufletul si viata capata deplinatate

- vedem cum toate cele pferite de lume ne satisfac pana la un moment dat, dar niciodata pe deplin,
mereu ramane o tanjire spre mai mult, o sete a omului care nu poate fi satisfactuta cu cele lumesti, asta
pt ca omul are in el sadit un ‘’eros’’ care reprezinta acel dor de Dumnezeu;

-lumea ne potoleste setea doar in aparenta si pt scurt timp; placerea excesiva aduce suferinta si dezgust;
puterea si sanatatea se duc precum un vis de dimineata;

-‘’cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va inseta in veac;’’

-cereti ceea ce voiti: dar aceste cuvinte sunt pt cei care Il au pe Dumnezeu in inima lor, care Il cunosc pe
Dumnezeu, nu doar vorbesc despre El sau bifeaza niste prezente la biserica; acestia stiau ce sa ceara si
cum sa se roage;

-numele de samarineni vine de la muntele Somer un munte apropiat; vechii locuitori ai Samariei nu au
fost samarineni ci israeliti; regele Asiriei i-a exilat in Baboilon si Media;

-de adimirat este politetea femeii; ea nu refuza initial sa ii dea apa din rautate ci pt ca stia ca Iisus este
evreu, dupa vorba si dupa imbracaminte, si prin urmare stia ca ei nu au nici o partasie cu samarineneii;
ori aceasta era o porunca pt evrei dar nu si pt samarineni; evanghelsitul nu ne spune ca si samarinenilor
le era interzis sa aiba de a face cu evreii, deci ea voia sa Il menajeze pe Hristos, crezand ca incalca legea;

- Fotini credea initial ca e un iudeu insetat care nu mai tine cont de lege si vrea sa isi potoleasca setea;
dar apoi cand aude ca Hristos ii vorbeste despre apa cea vie isi da seama ca nu se afla oricine inaintea ei,
motiv pt care isi schimba modul de adresare, folosind apelativul ‘’Doamne’’;

-Fer Augustin: apa din fantana este placerea lumii, iar oamenii o scot in vasele dorintei lor egoiste; iar
atunci cand cineva gusta din placerile lumii, nu va inseta el din nou? Omul alearga dupa faima, bani,
afaceri, spectacole, divertisment, Si mai mult, va putea fi el fericit cu adevarat?

-fericirea adevarata primejduita: Dostoievski:aceasta fericire e doar un epsido trecator in marea drama a
durerii;

-IGA: la final femeia Il prefera pe Iisus, care avea apa cea vie, in locul patriarhului Iacov, pentru care ea
avea o atat de mare veneratie:

-ucenicii sunt mirati la randul lor de faptul ca Invatatroul, caruia Ii cunoscusera maretia dumnezeirii,
vorbeste cu o femeie de alt neam; inca o data Hristos ne invata ca e bland si smerit si ca nu dipretuieste
pe nimeni ci ii iubeste pe toti; pt ca nici noi sa nu ii dispretuim pe semenii nostri; de multe ori oamenii in
functii inalte din orice domeniu uita ca in fond noi toti suntem egali, goi am venit in aceasta lume si goi
vom iesi din ea;

-Talmudul spune ca ‘’o bucata de paine data de un samarinean iudeului etse mai necurata decat carnea
de porc’’;
-femeia samarineanca dispretuita de locuitor pt ca era pacatoasa: vine la amiaza sa ia apa si nu
dimineata pt a nu se intalni cu nimeni; si iata ca e Cineva care nu o dispretuieste ba vine ca un ciobanas
ostenit de drum pt a isi gasi oaia cea pierduta si o face din pacatoasa, aspotol.

-Plamadeala: inchinarea in Duh: adica fara nici o forma, fara sarbatori, fara slujbe, fara biserica, fara
gesturi ritualice, fara nimic din ce savarsim noi practic ci doar inchinare in inima, in gand curat, in
dreapta credinta, iubire si iertare; pare ca este adevarat dar nu trebuie scos din context : si Hristos si
postolii au mers la Templu, petreceau toata ziua in rugaciune ni se spune, recomanda infatisarea
inaintea preotilor, cand a luat cuvantul in sinagoga si-a pus tefilinul pe umeri, acel vesmant ritualic;
vinmdecau bolnavii tot prin gesturi ritualice,a ingenuncheat la rugaciune; apocalipsa vb de tamaie si
rugaciunea sfintilor

-plamadeala: formele exterioare amintite capata valoare cand sunt pline de iubire, bunatate, blandete,
jertfelnicie, fara judecata

-exteriorizarea inchinarii, exprimarea prin gesturi fizice se datoreaza conditiei noastre de fiinte psiho-
somatice, adica trup-suflet;

-spunea sf IGA: nu Dumnezeu are nevoie de inchinarea noastra fizica ci noi avem nevoie de ea

FERICIRE: -Eugen Ionescu :’’ Doamne ai construit rau viata, nu trebuia sa incepi cu nasterea ci cu
moartea; Tu il faci pe om frumos, sanatos si apoi incepi sa il demolezi; cea mai mare durere, spunea
maestrul, e ca sotia si fata lui vor muri intr-o zi; vrei sa fii fericit? Nu privi in sus ci in jos; daca te uiti in
sus vei vedea oameni mai fericirti ca tine si vei deveni invidios si te va durea pentru ca omul e invidios;
vrei sa fi fericit priveste in jos la cea mai mare nenorocire, la un orb; priveste un orb si te vei duce linistit
acasa; priveste in jos pentru ca vei vedea ce inseamna durerea (protagonist al teatrului
absurdului ,nascut in Romania)

-nici o fericire care e supusa primejdiei sau finalitatii nu e adevarata fericire;

-viata e simpla; exemplu cu banii ne putem cumpara rolex dar nu si timp, un pat dar nu si somul;
mancare dar nu si pofra; doctor dar nu sanatate, asigurare dar nu siguranta; nu putem cumpara unele
lucruri cu bunurile materiale, cu bani;

- se povesteste despre un bijuterier ce a trait pe vremea regelui David ca a fost pus de acesta sa ii
faureasca un inel care sa il ajute atunci cand e trist dar si atunci cand e fericit, iar daca nu reusea unde ii
stateau picoarele acolo urma sa ii stea si capul; ingrijorat bijuterierul ajunsese la capatul dispararii caci
nu avea nici o idee, pana cand il intalneste pe micul Solomon, fiul lui David care dadea dovada de
intelepciune inca de atunci; si ii spune ce sa faca; astfel ca urmatoarea zi bijuterierul se infatiseaza
inaintea regelui David cu un inel pe care scria : ‘’si asta va trece’’;

- asadar atunci cand regele era trist se uita la inel si isi dadea seama ca va trece supararea, de asemenea
cand era vesel se uita la inel si isi aducea aminte ca si fericirea se va sfarsi pentru ca lumea aceasta e
trecatoare si mai mult orice fericire sau bucurie care este supusa primejdiei sau sfarsitului, nu este
fericire adevarata, si il ajuta deci sa nu devina dependent de placerile si veseliile lumesti;
-viata aceasta trece, fie ea mai scurta sau mai lunga, mai trista sau mai fericita, si asta va trece, vesnicia
insa ramane, sa ne pregatim asadar pentru ea! Amin