Testare Strategii ale discursului filosofic

Un discurs mic pe o tema libera ce ar reprezenta un discurs filosofic

Un discurs este o cuvântare publică în care o persoană vorbește în fața altora. Discursul poate fi
improvizat sau mai mult sau mai puțin pregătit. Discursurile sunt ținute cu diferite ocazii.
Discursurile pot fi instituționalizate precum discursurile de mulțumire sau pot să nu aibă o temă
predeterminată. Discursul poate fi ținut pe stradă, într-o încăpere, într-un context mai mult sau
mai puțin formal. Retorica a fost numită în mod tradițional arta de a vorbi, chiar dacă retorica
este astăzi o știință mult mai vastă.
Argumentati la care tipuri de argumente care fac recurs Platon si Aristotel:
Aristotel face recurs la 3 tipuri de argumentari:
a)argumentare filosofica empirica si rationala

Din punctul nostru de vedere cum il vedem pe argumentatorul ideal in viziunea noastra.
Din viziuna mea argumentatorul ideal este acea persoana care argumenteaza din perspectiva
filosofica care sunt conceptele si un argumentator ideal este acea persoana care vorbeste in fata
publicului si are un contact direct cu public la fel implica publicul in argumentarea lui

Testare filosofia limbajului:

1.Descrieti ipoteza cea mai veritica din punctul nostru de vedere cu privire la aparitia
limbaju:
Problema originii limbajului a fost asumată de-a lungul timpului de către aria filosofiei, de
lingvişti, dar şi de către biologi. Numeroasele analize apărute pe această temă sunt pe cât de
diverse, pe atât de complexe. Unii lingvişti de pildă, cercetează limbajul unor triburi actuale,
încercând să desluşească limbajul oamenilor primitivi, pe când alţii au plecat de la ideea că felul
de a vorbi al unui copil, reproduce oarecum etapele limbajului omenesc încă de la apariţie.
2.Distingeti adevarul drept proprietate propozitiei este oare intotdeauna adevarul o
interpretare a propozitiei.
Adevărul este o categorie filosofică, ştiinţifică şi culturală fundamentală, valoare teoretică şi
practică universală ce exprimă idealul cunoştinţei în toate domeniile activităţii intelectuale pe
parcursul întregii istorii a omenirii.Problema adevărului a fost şi continuă să rămână obiectul
discuţiilor ce au generat polarizarea multor concepţii filosofice – din antichitate şi până în zilele
noastre. Aceasta se poate explica prin faptul că lucrurile sensibile ca obiecte epistemice sunt
inepuizabile, nelimitate în privinţa calităţilor, însuşirilor, relaţiilor dintre părţile lor etc., iar
subiecţii epistemici sunt limitaţi în capacităţi şi mijloace de cunoaştere; obiectele epistemice ale
naturii sunt materiale (conţin substanţă, energie, au dimensiuni etc.), iar cunoştinţele despre ele
sunt imagini ideale (nu au masă, energie, volum ş.a.). Prin urmare, conţinutul imaginilor ideale şi
cel al obiectelor materiale nicidecum nu pot fi identice. Există şi multe alte „obstacole” în calea
sinuoasă ce duce spre adevăr. Spre exemplu, este cunoscut faptul biblic despre întrebarea,
adresată lui Iisus Christos, de către Pontius Pilat – guvernatorul Palestinei: „Ce este adevărul?”
Această întrebare ce îi frământa conştiinţa procuratorului, de fapt, era o reflecţie asupra
încercărilor nesigure ale minţii omeneşti de a cunoaşte adevărul. Adevărul este problema centrală
a gnoseologiei (teoriei filosofice a cunoaşterii) şi a epistemologiei (teoriei cunoaşterii științifice).
Primele abordări ale acestei probleme, în spaţiul european, le găsim la filosofii din Grecia
Antică.
3.Sensul unei propozitii este considerat a fi identica cu continutul ei empiric?
Sensul unei propoziti poate fi identificata empirit .Cel mai importat in tot studiul este sensul
empiric si continutul acestuia.Propozitia empirica este o propozitie in care continutul empiric nu
poate sa fie exclus

Civariuc Natalia anul III