Atributele asertivității

9 atribute ale asertivității, 9 situații de pasivitate și 8 de agresivitate, plus

câteva soluții
Ți-ar plăcea ca să faci față decent în orice condiții, în orice situație de viață? Cu
șeful, cu părintele, cu copilul, cu subalternul, cu iubitul sau iubita, soțul sau
soția, prietenul sau prietena, la piață, la serviciu, la corporație sau la firmă? Să
poți să comunici ferm, păstrându-ți totuși calmul fără să-ți fie frică că ești dat
afară de la serviciu, că partenerul te părăsește, că nu te înțelege, că-ți pleacă
copilul de-acasă, că te simți respins de către colegul tău. În cealaltă extremă ai
putea să comunici fără să-l jignești pe partenerul tău de relație (copil, părinte,
subaltern, șef, soție, soț). Ce zici? Cum sună pentru tine să poți să comunici cu
calm și respect față de tine și persoana cu care dialoghezi?
Astăzi, 9 atribute ale asertivității, 9 situații de pasivitate și 8 de agresivitate
plus câteva soluții la fiecare în parte ca să fii cum vrei tu.
Asertivitatea este un model de comunicare care ne permite să ne
exprimăm liber, ceea ce simțim, gândim, nevoile și dorințele noastre într-un mod
care respectă relația și partenerul nostru de relație.
Atribute ale comunicării asertive sunt:
1 Respectul față de noi înșine, drepturile noastre dar și ceilalți și drepturile lor;
2 Cere direct ceea ce avem nevoie în relație cu partenerul nostru de relație;
3 Spune un NU foarte clar articulat cerințelor, cererilor sau provocărilor ce vin
din partea altora dacă nu servesc direct interesele celui care alege să fie
asertiv;
4 Este orientată pe soluții pentru ceea ce primim în relație;
5 Trece partenerii de comunicare dintr-o stare de presiune (pe care o resimt în
relație cu conținutul comunicării) într-o stare de calm
6 Contribuie la rezolvarea potențialului conflict pe care părțile îl „proiectează”
în relație.
7 Este simplă, clară, concisă
8 Susține un punct de vedere într-un mod calm, nejignitor, necritic
9 Face referire strict la comportamente ale partenerului de relație și nu la
identitatea acestuia.
Acum, dacă este să socotim asertivitatea un model de comunicare, adică
comportamental, se poate spune despre comunicarea și comportamentele noastre
că sunt și de alte feluri:
Pasivitate: când ne încălcăm propriile drepturi. Ne comportăm și comunicăm
pasiv atunci când:
• punem nevoile, dorințele, preferințele, criteriile, opiniile, ceea ce e mai
important pentru alții înaintea noastră;
• în situația în care cineva se poartă nerespectuos cu noi, nu facem nici un efort
să corectăm situația, să ne reabilităm, să spunem cum vrem să fim tratați,
să spunem care ar fi o soluție pentru noi și relația noastră;
• Avem dificultăți să ne exprimăm dezacordul cu alții, o opinie diferită, să
spunem ceea ce gândim, ceea ce simțim, cum se văd lucrurile din
perspectiva noastră în loc să spunem cum se văd/simt sau percep lucrurile
din perspectiva în care ne-am plasat.
• Nădăjduim și așteptăm ca cealaltă parte a relației o să știe exact ce vrem să
primim în relație în loc să cerem explicit și specific ceea ce vrem de la
cealaltă parte din relație;
• Nu ne exprimăm sentimentele, starea, modul în care percepem ceea ce primim
în relație de la partenerul nostru de comunicare.
• Aducem scuze nejustificate (ne mințim și pe noi înșine)
• Ne victimizăm, ne asumându-ne responsabilitatea pentru (non)acțiunile și
gândurile noastre
• Privim în altă parte în loc să-l privim în ochi pe partenerul nostru de discuție
• Acționăm și răspundem la cereri conform unor prejudecăți și norme sociale
Agresivitate: când încălcăm drepturile celorlalți în favoarea noastră. Ne
comportăm și comunicăm agresiv atunci când:
• Ne punem în situația de a șantaja emoțional;
• Când folosim intimidarea pentru a-i convinge pe alții să cedeze în favoarea
noastră;
• Când îi insultăm pe alții, atacând identitatea lor în loc să enunțăm
comportamentele pe care le considerăm disfuncționale într-o situație dată
• Când îi facem pe alții responsabili de propriile noastre sentimente, percepții în
loc să ne asumăm responsabilitatea pentru sentimentele și percepțiile
noastre;
• Când facem cereri care îi pun pe cei cărora le cerem în fața unui fapt împlinit
în loc să poată să aleagă dintr-un set de opțiuni puse la dispoziție chiar de
ei sau consimțite împreună cu noi.
• Când vorbim pe un ton ridicat, în loc să vorbim pe un ton calm ce poartă un
mesaj ferm
• Când avem o atitudine de superioritate în relație, când îl privim pe partenerul
nostru de relație (comunicare) de la un nivel mai înalt decât acesta.
• Când trântim ușa sau aruncăm cu obiecte în loc să explicăm celuilalt ce
simțim, cum se văd lucrurile din perspectiva noastră, cum ne afectează
comportamentul, tonul sau cuvintele celuilalt.
Îți propun un exercițiu: Poți să-l faci, să nu-l faci sau să alegi ceva ce crezi tu
că-ți ajută și te face să te simți bine în relație cu el.
Fă un tabel cu 5 coloane: 1 dată, 2 situație/context, 3 comunicare/comportament
asertiv, comunicare/comportament agresiv, comunicare/comportament pasiv.
Notează în el timp de o săptămână, cum te comporți în situațiile pe care le
conștientizezi. După o săptămână ai o „radiografie” a ceea ce conștientizezi și
percepi tu a fi comportamentele tale. Atenție, tu nu ești comportamentele tale.
În același fel alții nu sunt comportamentele lor, :)
După ce ai radiografia poți să alegi să faci ceva diferit cu ce descoperi nou
despre tine.
În ce situații vrei să ai un comportament sau comunicare asertive?