Comportamentul AGRESIV apare când:

• ne susţinem părerile sau drepturile într-o manieră ce violează drepturile altei persoane;
• ne exprimăm într-un mod neadecvat, chiar dacă noi sincer credem că avem dreptate.
• ii acuzam pe ceilalţi sau circumstanţele, avem atitudine ostilă
• folosim atacuri verbale, ironii sau atitudine de superioritate.

Comportamentul ASERTIV apare când:

• ne susţinem părerile, drepturile fără a-i agresa / domina pe ceilalţi

• avem exprimare onestă, directă, deschisă a propriului punct de vedere
• avem maturitatea necesară pentru a arăta înţelegere şi faţă de punctul de vedere al celuilalt.
• suntem empatici, non-agresivi, asumaţi
Comportamentul SUBMISIV PASIV apare când:

•nu putem să ne susţinem, apărăm drepturile sau părerile în faţa celorlalţi, sau o facem în aşa fel încât
ceilalţi nu ne iau în serios;
•ne exprimăm de parcă ne-am cere mereu scuze pentru ceea ce simţim sau gândim, sau suntem foarte
precauţi.
•dam explicaţii si justificări lungi pentru ceea ce ne dorim sau modul în care gândim.

Prevenirea conflictelor
Relaţiile bune nu sunt lipsite de conflicte mai mici sau mai mari. Faptul că relaţiile pe
care le aveţi vi se par bune nu vă vor apăra de viitoare conflicte posibile şi nu vă garantează
linişte la locul de muncă sau acasă. Complexitatea naturii umane şi a relaţiilor interpersonale
sunt ingrediente suficiente pentru o dispută. Ceea ce ne poate apăra este o comunicare
eficientă cu ceilalţi, o exprimare verbală şi nu numai, fără echivoc, lipsită de ambiguitate,
dominată de dorinţa de a-i înţelege pe ceilalţi şi de a coopera cu ei.

Una dintre cele mai apreciate şi mai puţin conflictuale forme de comunicare interumană
este comunicarea asertivă de tip Eu. Aceasta se învaţă prin exerciţii mici, zilnice şi exprimă
grija faţă de interlocutor, de drepturile şi nevoile lui, de sentimentele lui. Este tipul de
comunicare ce stârneşte cele mai puţine reacţii negative la celălalt şi îndeamnă la asumarea
responsabilităţii mesajelor. Comunicarea asertivă are la bază principiul că îţi poţi exprima
ideile şi emoţiile într-un mod clar, concis şi neutru şi poţi cere respectarea drepturilor tale fără
a le încălca pe ale celuilalt. Ea se situează la o distanţă egală de comunicarea agresivă şi cea
pasivă şi dezvăluie credinţa emiţătorului mesajului în egalitatea dintre parteneri în relaţie şi
importanţa egală a părerilor, atât prin limbajul verbal (cuvinte), cât şi prin cel nonverbal
(limbajul trupului) şi paraverbal (elementele verbale din spatele cuvintelor ca tonul vocii,
debitul verbal, intonaţia etc.). Asta înseamnă că nu doar cuvintele sunt cheia comunicării, ci şi
contactul vizual, mimica, gesturile, dar şi modul în care pronunţăm cuvintele. Bineînţeles că
totul trebuie să se desfăşoare cu onestitate, fără a avea un aer artificial. Dacă nu ştiţi cum să
o faceţi, atunci, pentru a exersa, puteţi începe adăugând un zâmbet potrivit mesajului, discret,
dar vizibil. Învăţaţi să captaţi atenţia celuilalt într-o manieră care să-i trezească interesul
pentru ceea ce urmează să spuneţi. De exemplu: „Aş dori să vorbim despre ceea ce s-a
întâmplat între noi la întâlnirea din data de..., dar mă simt inconfortabil pentru că EU cred că o
să te superi. Când crezi că ar fi potrivit să vorbim?”. Apoi modificaţi-vă solicitările astfel încât
să aibă forma „Eu cred că...”, „Mi se pare că...”, „Aş dori să...”, „Te deranjează dacă...?” etc.,
menţinând contactul vizual cu interlocutorul şi păstrând mesajul scurt şi concis. Trebuie să
existe o concordanţă între toate cele trei aspecte, verbal, nonverbal şi paraverbal, aşa că nu
exageraţi. Lăsaţi-l pe celălalt să-şi termine frazele, nu-l întrerupeţi. Dacă aţi făcut-o, cereţi-vă
scuze şi invitaţi-l să continue. Evitaţi să faceţi presupuneri, mai degrabă aflaţi direct de la el
ce vreţi să ştiţi. Evitaţi si sarcasmul, el va strica toată munca de până atunci. Dacă aveţi critici
de făcut, nu criticaţi persoana, ci comportamentul ei şi comunicaţi-i felul în care acel
comportament v-a făcut să vă simţiţi.

Mai mult, continuaţi oferindu-i şi o soluţie alternativă care vă va face să vă simţiţi mai bine în
viitor. Nu faceţi acuzaţii, ele nu vă ajută. Recunoaşteţi-vă şi propriile greşeli în cel mai cinstit
mod posibil şi arătaţi-vă grija faţă de consecinţele lor asupra partenerului. Pentru a învăţa să
fiţi asertivi, exersaţi pas cu pas, adăugând încă un element doar când îl stăpâniţi pe cel pe
care îl învăţaţi. Amintiţi-vă că şi greşelile fac parte din procesul de învăţare. Dacă aţi uitat
astăzi să zâmbiţi sau v-a scăpat o remarcă sarcastică nu înseamnă că s-a pierdut tot ce aţi
învăţat până acum, aşa că nu vă descurajaţi. A renunţa la comportamente vechi este mai
greu decât a învăţa unele noi.

O altă caracteristică a comunicării asertive este continuarea convorbirii până la încheierea ei.
Nu o părăsim pentru că ne-am plictisit sau pentru că găsim ceva mai important de făcut în
acel moment şi nici nu monopolizăm discuţia. Vocea trebuie să fie calmă, prietenoasă, sigură,
iar expresiile faciale trebuie să fie deschise şi relaxate. Mulţi oameni evită să se comporte aşa
pentru că au impresia că nu vor reuşi să se impună, când, de fapt, rezultatul este invers. Un
individ sigur pe el, calm şi prietenos se va impune mai uşor decât unul agresiv şi intimidant
care nu face altceva decât să provoace tensiuni ce, acumulate, vor duce la un moment dat la
o reacţie agresivă din partea celorlalţi.