Temelia limbii române de Horia Bădescu

Să ne plecăm la dulcea rostire românească,

din ea născuţi şi-ntr-însa aduşi la ţintirim!
Să ne plecăm! Acolo din mamă şi din tată
stă verbul sfânt din care cu toţi ne zămislim.

Să-ngenunchem la cuvinte cu litere latine,

în limba asta numai putem să existăm,
în limba asta numai, putem plăti iubirea
şi ura şi dreptatea pe care le păstrăm,

în limba asta numai, dăm temelie lumii,

în limba asta numai, cum a se tace ştim,
în limba asta numai, ne pomenim eroii,
în limba asta numai, putem ca să murim.