PATRIA în poezii Sărut vatra şi-al ei nume Care veşnic ne adună, Scrisoare din Basarabia Vatra ce-a născut pe lume Cu vorba-mi strâmbă şi pripită Limba noastră cea română. Eu ştiu că te-am rănit spunând Că mi-ai luat şi grai şi pită Cânt a patriei fiinţă Şi-ai năvălit pe-al meu pământ. Şi-a ei rodnică ţărână Ce-a născut în suferinţă În vremea putredă şi goală Limba noastră cea română. Pe mine, frate, cum să-ţi spun, Pe mine m-au minţit la şcoală Pre pământ străvechi şi magic Că-mi eşti duşman, nu frate bun. Numai dânsa ni-i stăpână: Limba neamului meu dacic, Din Basarabia vă scriu, Limba noastră cea română. Dulci fraţi de dincolo de Prut. Vă scriu cum pot şi prea târziu, În al limbilor tezaur Mi-e dor de voi si vă sărut. Pururea o să rămână Lomba doinelor de aur, Credeam ca un noroc e plaga, Limba noastră cea română. Un bine graiul cel sluţit. Citesc azi pe Arghezi, Blaga – Patria Ce tare, Doamne-am fost minţit! Piatra asta e o pâine caldă. Vântul ăsta e un vin domnesc. Cu pocăinţă nesfârşită Si pelinul - busuioc sălbatic. Mă rog iubitului Isus Să-mi ierte vorba rătăcită Vine ziua aurindu-mi pâinea. Ce despre tine, frate, am spus. Vine seara aromindu-mi vinul. Vine mama îndulcindu-mi gândul. Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut. Eu cred că Prutul Vă scriu cum pot şi prea târziu, Cântecul cel mai frumos Mi-e dor de voi şi vă sărut. Si cel mai puternic Încă nu s-a scris. Aflând că frate-mi eşti, odată Veni-va o zi Scăpai o lacrimă-n priviri Când se va scrie. Ce-a fost pe loc şi arestată Pe albul de sus Şi dusă-n ocnă la Sibiri. Al Carpaților, In piatra lor Acolo-n friguroasa zare, Se va scrie. Din drobul mut al lacrimii Ocnaşii scot şi astăzi sare Frate, eu cred ca Prutul Şi nu mai dau de fundul ei. Cel limpede cândva A venit la noi Din Basarabia vă scriu, Odată cu oamenii Bucovinei. Dulci fraţi de dincolo de Prut. Poate ca chiar Prutul Vă scriu cum pot şi prea târziu, Cu suferințele sale de azi Mi-e dor de voi şi vă sărut. Este cântecul acela, Poate ca el este Podul întins peste Întreaga Țara.