Originea orașului Bizant este inconjurata de mister, dar vă voi relata o versiune.

In jurul anului 660 inainte de

Hristos, un cetatean grec, Byzas, din orasul Megara de langa Atena, a consultat oracolul lui Apollo din Delphi.
Byzas a intrebat unde ar trebui sa intemeieze o noua colonie, din moment ce Grecia devenea suprapopulata.
Oracolul a raspuns simplu: vis – a – vis de “cei orbi”.
Byzas nu a inteles mesajul, dar a navigat catre Nord – Est, de-a lungul Marii Egee. Cand a ajuns la stramtoarea
Bosfor, a realizat la ce se referea oracolul. Vazand orasul grecesc Calcedon, s-a gandit ca fondatorii sai trebuie
sa fi fost orbi, pentru ca nu au vazut locul net superior la doar jumatate de kilometru de acea asezare, pe cealalta
parte a stramtorii. Asadar, a intemeiat asezarea pe partea mai buna si l-a numit Bizant, dupa el. Mai târziu, pe
teritoriul Bizantului a fost construit orasul Constantinopol ,de către Constantin cel Mare . Chiar daca multi greci
antici si imparati romani au ridicat multe orase atragatoare in timpul domniei lor, Constantinopolul le-a intrecut
pe toate in dimensiune si splendoare. La scurt timp a devenit capitala Imperiul Bizantin, marcand inceputul unei
noi ere.
Teodosie I a fost ultimul imparat care a condus intregul Imperiu Roman. Tot el l-a impartit in doua, oferindu-i
Roma (Vestul) fiului sau Honorius, iar Constantinopolul (Estul) celuilalt fiu al sau, Arcadius. Partea vestica,
clasica, a Imperiului Roman a slabit semnificativ cand pamantul a fost impartit, in timp ce estul influentat de
greci a continuat sa-si dezvolte aspectele orientale ale culturii.
Iustinian I a fost împărat al Imperiului Bizantin între anii 527-565.
Una dintre cele mai cunoscute contributii ale lui Iustinian I a fost reformarea legilor Imperiului Bizantin,
cunoscute drept Codul Iustinian. Sub domnia sa, Imperiul Bizantin a inflorit si a devenit prosper din mai multe
puncte de vedere, precum arhitectura, cultura și altele. Iustinian este considerat un sfant de catre Biserica
Ortodoxa astazi, chiar daca multi crestini ortodocsi nu sunt de acord cu aceasta decizie.
Multi istorici cad de acord că, dupa urcarea pe tronul bizantin a lui Heraclius ,în 610 dupa Hristos, Imperiul
Bizantin a devenit grec, atat cultural, cat si spiritual. Heraclius a facut greaca limba oficiala a Imperiului,
devenind cea mai vorbita limba a populatiei. In 650 dupa Hristos, doar cateva elemente romane mai puteau fi
gasite pe langa puternica influenta greceasca. Potrivit mai multor surse istorice, marea majoritate a populatiei
Bizantului din 650 dupa Hristos avea o cultura greaca. In plus, armata bizantina lupta intr-un stil mai mult
similar atenienilor si spartanilor antici decat legiunilor romane.
Flota bizatina a fost prima care a folosit un lichid infiorator in bataliile navale- focul grecesc. Lichidul era
aruncat catre navele si trupele inamice prin sifoane mari montate pe prora navelor bizantine. Acesta se aprindea
in momentul in care intra in contact cu apa de mare, putand fi stins foarte greu. Ingredientele “focului grecesc”
au fost bine pazite, dar istoricii cred ca era o mixtura de pacura, rasina, litiu, potasiu, sodiu metalic, fosfat de
calciu si baza de petrol. Alte popoare au creat mai tarziu o versiune similara, dar faptul ca era periculos chiar si
pentru propriile lor trupe a facut sa nu mai fie folosit de catre militari prin secolul al XV – lea.
Intre 500 dupa Hristos si 1200 dupa Hristos, Bizantul era cea mai bogata natiune din Europa si Asia de Vest, cu
economia cea mai puternică. Standardul sau de viata nu era rivalizat de nicio alta natiune din Europa,
conducand lumea si din punctul de vedere al artei, stiintei, comertului si arhitecturei.
Multi istorici bizantini cad de acord ca cea mai mare si de durata mostenire a imperiului a fost nasterea Bisericii
Greco – Ortodoxe. Ortodoxia estica a aparut ca o ramura distincta a crestinismului dupa “Marea Schisma” din
secolul XI dintre lumea crestina vestica si cea estica.
Separarea nu a fost brusca. De sute de ani existau diferente semnificative dintre biserica vestica si cea estica, din
punct de vedere religios, cultural si politic
Din punct de vedere cultural, estul grec a incercat sa fie mai filosofic, abstract si mistic in gandire, in timp ce
vestul latinizat a avut o abordare mai pragmatica si mai regulamentara.