Anexa nr.
5 (1 filă) Leac divin
IUBIREA în poezii
Când
Când am să mor,
Să mă îngropi
În lumina ochilor tăi.
Lumea,
Venită la mormântul meu,
Va sta îngenuncheată
În faţa ta mereu.
Ca nimeni
Să nu-mi joace pe mormânt,
Să nu fiu, ca strămoşii, pus
Sub ierburi şi pământ –
Îngroapă-mă-n lumina
Ochilor tăi,
Femeie de pe urmă,
Femeia mea dintâi.
A, iubite, a
– A, iubite, a,
Mai spune-mi ceva,
Că mi-i drag să-mi spui
Ce nu ştiu, drag pui,
Că mi-i drag să-ascult
De dragoste mult,
Haide, spune-mi cum se
Iubesc păsările.
– O, iubito, o,
Cred că tot ca noi:
Copacii bătrâni
Acasă rămân
Ca nişte bunici
Cu puii cei mici
Care-n braţe-i leagănă
Până-i frunza galbenă.
Pe-urmă bat vântoasele,
Şi nu-i nici o pasăre,
Pe-urmă le cad foile,
Se-nvelesc cu ploile.
Pe-urmă îi dor crengile
Şi n-au ce să legene.
Iubire! Tu, cea ocrotită
De dulcele luminii mirt,
Ca miezul unei sfinte azime
De coaja ei doar ocrotit.
Înconjurată de lumină,
Tu însăţi din lumină vii.
Pre tine doar te am pe lume
Şi nu voi alte veşnicii.
Iubire! Ram de rouă sfântă,
Cânt unic, o, ce mă adeşti!
Asupra-ngândurării mele
Tu nu plângi lacrima – o naşti.
Vreau să te văd
– Vreau să te văd, femeie,
Sau vino să mă vezi,
Mi-e dor de iarba crudă
A ochilor tăi verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremură uşor
Ca aburul de ploaie
Deasupra codrilor.
– Vreau să te vad, bărbate,
Sau vino să mă vezi,
E timpul coasei, iată,
În ochii mei cei verzi.
Coseşte, hai, ca iarba,
Cu rouă şi cu stea,
Mai deasă şi mai verde
Să crească-n urma ta.