Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Într-un an, în ajunul Crăciunului, Moș Crăciun și-a înhămat renii la sanie
și a pornit în lunga sa călătorie prin lume, să împartă cadourile. Renii care îl
însoțesc pe moș au fost aleși ca în fiecare an, în urma unui concurs. In acea seară
ca niciodatî, o ceață groasă trona peste locul de unde trebuia să plece moșul. în
acel moment moțul și-a dat seama că, deși are multe magii la îndemână, acestea
nu îl vor ajuta să răspândeasă ceata groasă. A zărit însă o luminiță puternică
printre reni. Uitându-se atent, a văzut că nasul unuia dintre reni era mai
strălucitor ca niciodată, împrăștiind lumina în jur. Acel ren, era micul ren
Rudolph. Toți știau ca el are un nas deosebit, care uneori devine foarte roșu. Era
motivul pentru care de Rudolph râdeau ceilalți reni. Moșul și-a dat seama că
rezolvarea vine din partea lui Rudolph, pe care l-a pus să tragă sania plină cu
cadouri. Rudolf l-a ghidat în acea noapte pe Mos Craciun si el a reusit in
siguranta sa imparta toate cadourile. Nici ceata, zăpada sau lapovița, nu i-au stat
în fața lui Rudolph. El mergea mândru în frunte luminând drumul. Era atât de
fericit pentru nasul lui roșu, încât uitase toate glumele răutăcioase pe care ceilalti
le făcuseră despre asta. Era dovada cea mai bună prin care Rudolph putea dovedi
lumii întregi ca nimeni nu trebuia să râdă de nasul lui roșu. Acum mai mult ca
niciodată Rudolph știa și el ca nasul lui strălucitor poate face fericiți copiii de pe
întreagă planetă.
Cu troiene lungi…
Și cu o zale argintie
(pauză)
- Pe un cer de nea
(Capra)
- Ascult colinde,
Vechi și dragi,
E Crăciun,
Și să ne binecuvântăm.
Cântăm, ne veselim,
Sărbătoarea o cinstim!
(Corul „Pantanasa”)