Clasele III-IV

Ursuleţul norocos
de Petronela-Vali Slavu

Un ursuleț locuia într-o pădure de fagi, în care izvoarele susurau, păsărele cântau, iar
zmeura era mai parfumată ca oriunde. Această pădure însemna „acasă“ pentru ursuleţul nostru.
Lângă un fag bătrân, se afla bârlogul unde se adăposteau el şi părinţii lui. Aceştia erau cei mai

clasele III-IV
buni şi iubitori părinţi de pe pământ, pentru simplul motiv că erau ai săi. Dar, oricât s-ar fi străduit
ei, nu reuşeau să-i intre în voie ursuleţului. Orice îi ofereau, acesta era mereu morocănos, iar
cuvântul „mulțumesc“ lipsea din vocabularul său. Ursulețul primea de la părinți tot ceea ce dorea
și ceea ce nu dorea, dar „mulțumesc“ tot nu spunea.

Spune „Mulțumesc!“, fiule!

Zmeură proaspătă,
dragul meu!
Mor, mor,
mor!

1. Ursulețul trăia într-o pădure de ... .

A) stejar B) fag C) brad D) fragi E) tei
2. În imagine apar:
A)  urșii și o veveriță B) o păsărică și o veveriță C) urșii și un cerb
D) două păsărele și o veveriță E) urșii și un iepuraș
3. În această pădure se găsea cea mai parfumată ... .
A) înghețată B) zambilă C) zmeură D) floare E) 
miere
4. Ursulețul era morocănos, adică era ... .
A) mulțumit B) plângăcios C) somnoros D) speriat E) ursuz

POVEȘTILE CANGURULUI 11
 Într-o poiană din pădure, era un lac în care soarele îşi scălda razele în fiecare dimineaţă şi
luna îşi oglindea chipul în nopţile senine. Uneori, ursuleţul stătea pe mal să pescuiască. Ar fi
fost tentat să-şi vâre coada mică în apă, dar aflase de la tatăl său că această metodă de pescuit
este invenţia unei vulpi şirete pentru a face de râs neamul urşilor. Aşa că încerca să prindă peşti,
folosind o undiţă făcută de el dintr-o nuia de alun.
Într-una din zile, când ursulețul pescuia, peștișorii clipoceau, broaștele orăcăiau, păsărelele
ciripeau și razele soarelui se jucau cu undele lacului, încet-încet, a venit şi Moș Ene pe la gene.
Ursuleţul a tresărit când a văzut un peștișor de culorile curcubeului, prins în undița sa.
— Dacă-mi dai drumul, îţi voi îndeplini orice dorinţă! spuse peștișorul.
— Ei, lasă, că nu mă păcăleşti! Peştişorul care îndeplineşte dorinţele este auriu. Tu ai solzii
clasele III-IV

coloraţi precum curcubeul.

— Încearcă-mă! Spune formula magică și apoi o dorinţă în versuri. După ce dorința ți se va
îndeplini trebuie să spui din suflet „Mulțumesc!“.

Formula magică este:

„Nu-s ursuz!“

5. Într-o poiană din pădure se afla ... .

A) un râu B) o apă stătătoare C) o stâncă D) un fag bătrân E) o fântână
6. Când vine Moș Ene, înseamnă că ... .
A) îți intră o geană în ochi B) te gândești C) vezi stele verzi D) adormi E) te trezești
7. Câte culori are peștișorul?
A) 6 B) 7 C) 8 D) 9 E) 10
8. Formula magică pe care trebuia s-o rostească ursulețul era:
A) „Nu-s ursuz!“ B) „Nu-s urs ursuz!“ C) „Nu-s deloc ursuz!“
D) „Sunt ursuz!“ E) „Nu-s prea ursuz!“

12 POVEȘTILE CANGURULUI
 N-avea nimic de pierdut, la versuri, el e priceput! Ştia că „pădure“ rimează cu „mure“. Veţi
spune că rima aceasta o ştiu şi ursuleţii care nu merg la școală. Dar el ştia mult mai multe. Ştia
că „ursuleţ“ rimează cu „isteţ“ și cu „nătăfleţ“. Bineînțeles că el nu era un ursuleț nătăfleț.
Se gândi că i-ar plăcea să savureze o îngheţată şi spuse, într-un suflet, „Nu-s ursuz!“, apoi
potrivi, repede, două versuri.
Nu termină bine de rostit versurile, că în lăbuţă avea un cornet mare cu îngheţată. De bucurie,
îi dădu drumul peştelui și rosti, cam cu jumătate de gură „Mulțumesc!“.

Doresc o îngheţată

clasele III-IV
Mare și aromată!

Ursulețul a vrut să verifice dacă formula magică mai funcţionează și a rostit-o din nou: „Nu-s
ursuz“ și a cerut, în versuri, o minge:
„Și o minge mult aș vrea
Să mă joc frumos cu ea!“
Imediat, la picioarele sale, apăru o frumuseţe de minge, întocmai cum ceruse. Bineînțeles,
ursulețul a spus „Mulțumesc!“.

9. Ursulețul știa că pădure rimează cu ... .

A) zmeură B) fragi C) mere D) pere E) mure
10. Ursulețul a cerut o înghețată ... .
A) mică B) mare C) de mure D) în cornet E) 
de zmeură
11. Ce a spus ursulețul după ce a primit înghețata?
A) Mulțumesc! B) Mor, mor! C) Nu-mi place! D) Mai vreau! E) Bravo, peștișorule!
12. După ce a eliberat peștișorul, ursulețul a vrut să verifice formula magică și a cerut ... .
A) o mașinuță B) o minge C) o coardă D) o păpușă E) o rachetă

POVEȘTILE CANGURULUI 13
 Se jucă el cu mingea o vreme şi s-ar mai fi jucat mult şi bine, dar simţi că i se face foame.
„Nu-s ursuz!“, zise el şi continuă:
„Mi s-a cam făcut fomică,
Aş păpa o fripturică!“
Se şi trezi în faţă cu un platou plin cu carne friptă şi, în plus, plăcinte cu coacăze. Ursuleţul
şi-a amintit că trebuie să mai şi mulțumească şi a spus „Mulţumesc!“.
Și cum, după o masă copioasă, nu strică puţină odihnă, ursulețul se gândi să se odihnească
într-un hamac. Dar nu voia un hamac obişnuit, ci unul ţesut din pânză de păianjen, cum avea
elefantul acela dintr-un cântecel: „Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen“.
Spuse iar „Nu-s ursuz!“, apoi, dorinţa în versuri:
clasele III-IV

„Acum, aş vrea, sub un copac,

Să stau la umbră, în hamac!“
Legat de doi fagi, o frumuseţe de hamac îl îmbia la odihnă. De îndată a spus: „Mulțumesc!“.
Ezită să se aşeze, văzând firul diafan din care era împletit, dar îşi aminti că a rezistat şi la
greutatea unui elefant, deci nu se va rupe cu el. Hamacul chiar a rezistat şi-o oră-n el s-a legănat.

13. Ce se află în apropierea hamacului?

A) o broască B) un stejar C) o pasăre D) o tufă de zmeură E) un șarpe
14. De foame, ursulețul a cerut ... .
A) o fripturică B) sărmăluțe C) clătite D) o ciorbică E) o supică
15. În plus, ursulețul a primit și plăcinte cu ... .
A) brânză B) mere C) dovleac D) coacăze E) mure
16. Ce flori se află pe lac?
A) lalele B) nuferi C) zambile D) trandafiri E) zmeură
17. Hamacul era țesut din:
A) cânepă B) bumbac C) in D) pânză de păianjen E) fir de lână

14 POVEȘTILE CANGURULUI
 Dar nu vă imaginaţi că ursuleţul nostru a stat acolo degeaba. A spus iar „Nu-s ursuz!“ şi a
cerut o carte:
„Încep să mă cam plictisesc,
Și-aș vrea o carte să citesc!“
Dorinţa i se îndeplini şi de această dată. A primit cartea despre Fram, confratele lui polar.
Nu a uitat și de această dată să spună: „Mulțumesc!“.
A citit trei pagini, apoi încă patru și încă cinci pagini. A obosit să citească și i-a trecut prin
cap că ar mânca un fagure cu miere. A spus „Nu-s ursuz!“ şi, desigur, dorința în versuri:
„Mi-e foame iar și aș mai cere,
Acum, un fagure cu miere!“.

clasele III-IV
18. Câte animale se văd în imagine?
A) 3 B) 4 C) 5 D) 8 E) 7
19. Ursulețul a primit cartea ... .
A) „Fram, ursul ursuz“ B) „Fram, ursul polar“ C) „Fram, ursul brun“
D) „Fram, ursul carpatin“ E) „Fram, ursul panda“
20. Câte pagini a citit ursuleţul din cartea despre Fram?
A) numai 3 B) numai 4 C) numai 5 D) 15 E) 12
21. Ursulețul cere un fagure cu miere pentru că ... .
A) vrea să-l dăruiască lui Fram B) este lacom C) îi este foame
D) vrea să-l mănânce în drum spre casă E) vrea să-l dăruiască unui prieten

POVEȘTILE CANGURULUI 15
 Zise pentru a nu ştiu a câta oară „Nu-s ursuz!“. Mai ales acum, când dăduse norocul peste
el, cum să fie ursuz? Mai potrivi nişte versuri, ca să ceară un suc răcoritor, care să-i astâmpere
setea:
„Acum mi-e sete şi mai vreau
Un suc de zmeură să beau!“
Într-o mână avea cartea, în cealaltă fagurele cu miere, și când i-a sosit și sucul cerut, a
încercat să-l apuce, s-a dezechilibrat și a căzut din hamac. Dar… vai!, a nimerit cu lăbuța în
spinii din tufa cu zmeură. De durere, s-a trezit și a început să suspine: „Mor, mor!“. Ştie oricine
că aşa se spune în limba urşilor, dar acum chiar murea de durere. Fagurele cu miere, hamacul,
mingea, cartea au dispărut ca prin minune. Cum, de ce au dispărut!? Pentru că ursulețul a fost
clasele III-IV

prea lacom și a cerut prea multe lucruri, ori pentru că o fi uitat să spună „Mulțumesc!“?

Vai, cât mă doare! Mor! Mor! Mor!

22. Sucul pe care l-a dorit ursulețul era ... .

A) călduț B) răcoritor C) dulce D) acrișor E) acidulat
23. Ursulețul s-a lăcomit. El nu putea ține în același timp în lăbuțe:
A) fagurele, cartea și iepurașul B) cartea, mingea, zmeura C) fagurele, cartea, mingea
D) mingea, cartea, paharul cu suc E) fagurele, cartea, paharul cu suc
24. Când a căzut din hamac, ursulețul a nimerit cu lăbuța într-o ... .
A) groapă B) sticlă C) cutie de conserve D) tufă de zmeură E) urzică
25. Hamacul, cartea și sucul au dispărut când ursulețul a căzut în tufa de zmeură, pentru că ... .
A) a fost lacom B) s-a trezit din somn C) s-a înțepat
D) a scăpat pe jos fagurele de miere E) nu a spus „Mulțumesc!“

16 POVEȘTILE CANGURULUI
 Ce chin pe bietul ursuleț! Mai rosti o dată „Nu-s ursuz!“, dar de durere n-a mai găsit alte
versuri.
Ursulețul a plecat șchiopătând spre casă. Spunea la fiecare pas „Nu-s ursuz!“, doar-doar
i-o trece. Dar, pe măsură ce păşea, lăbuţa tare-l mai durea!
Suferința parcă l-a mai părăsit când și-a văzut părinții. Ursulețul a sărit în braţele mamei
și deodată s-a simțit mai bine.
— Mulțumesc, mamă! Mulțumesc, tată! Ce bine-i acasă!
El a înţeles cât este de norocos pentru că părinții îi oferă totul și că nu trebuie să mai fie
ursuz.
Ursulețul a priceput că „Mulțumesc!“ este o formulă vrăjită, care îl face bucuros și politicos.

clasele III-IV
Vă mulțumesc! Sunt norocos
că am așa părinți buni!

26. „Nu-s ursuz!“ este o propoziție:

A) afirmativă B) negativă C) interogativă D) dezvoltată E) greşită
27. Pentru că-l durea piciorul, ursulețul ... .
A) și-a chemat mama B) și-a băgat piciorul în lac C) a plecat spre casă șchiopătând
D) a așteptat până seara târziu să-i vină cineva în ajutor E) și-a bandajat lăbuța
28. În brațele mamei, puiul a simțit că ... .
A) i se face foame B) i-a dispărut durerea C) că piciorul tot îl mai doare
D) a fost părăsit de peștișorul colorat E) are nevoie de mulți prieteni
29. Ursoaica este pentru ursuleț ceea ce iapa este pentru:
A) viţel B) miel C) ied D) mânz E) cățel
30. Formula pe care trebuie s-o rostească cineva când este ajutat sau primește ceva bun este:
A) Vreau! B) Mi se cuvine! C) Dă-mi! D) Îmi trebuie! E) Mulțumesc!

POVEȘTILE CANGURULUI 17
 Dragi copii, scrieți continuarea acestei povești. Imaginați-vă întâmplările prin care a trecut
ursulețul, pentru a ajunge să îndrăgească lectura.

Jocul-concurs „Poveștile mele“

Compuneţi un text de maximum 1000 de cuvinte, care dezvoltă şi continuă povestea
„Ursulețul norocos“.
Cele mai frumoase povești vor fi premiate și publicate.
Trimiteţi textul până la data de 17 ianuarie 2018, pe adresa de e-mail: inscrieri@cangurul.ro
sau prin poştă, la adresa: Editura Sigma, O.P. 83, C.P. 36, Bucureşti.
Menţionaţi numele, şcoala, localitatea şi date de contact (telefon sau adresă de e-mail).

La concursul Poveștile mele – ediția mai 2017, cea mai frumoasă poveste a fost propusă de:
● Crenganes Anamaria Gabriela, Liceul Tehnologic ,,Petru Rareș“ clasa a III-a, Comuna
Vetrișoaia, județul Vaslui.
Elevul câștigător a primit un pachet cu cărți.
Mulțumim tuturor participanților! Vă așteptăm și la următoarea ediție a concursului!

Zâna din copac

– continuare –
Într-o zi, în timp ce Magic și Vladimir se plim-
bau, au dat de o boabă mică de aur. Au luat-o și au
mers în grabă la o vrăjitoare. Aceasta spuse:
— Ai nimerit boaba perfectă!
— Cum adică?
— Adică, dacă sădești boaba cu grijă, într-un loc
însorit, o uzi de trei ori pe zi și o îndrăgești, vei ve-
dea ceva uimitor.
Au trecut câteva luni și bobul crescu încât se
transformă într-un copac. Acest copac era special
fiindcă avea doar trei crengi colorate și parfumate,
chiar dacă nu aveau flori.
Într-o zi, în timp ce se plimba prin pădure, la vâ-
nătoare, dădu peste o căprioară. Vrând s-o împuște,
animalul a zis:
— Nu trage om bun, eu te voi ajuta să-ți găsești
o mireasă!
— Cum?
— Știi copacul din grădina ta, cel cu trei crengi!
Taie o creangă și din ea va apărea o zână. Dar doar
dacă o iubești cu adevărat, vei ghici creanga în care
este. Însă fii atent, fiindcă în celelalte crengi se află
un dragon fioros și cinci vikingi. Să nu uiți un lucru!
Când va apărea fata, trebuie să ai apă cu frunze de
laur pentru a-i da să bea.
Băiatul a luat apă din cel mai curat și bun izvor și
împrumută și din laur trei frunze. După ce făcu asta,
se duse acasă și intră în grădină, unde era pomul
magic. Uitându-se cu nedumerire la cele trei crengi
observă o distincție între culori. Văzu prima dată o
creangă verde și i se păru ciudat că păsările nu se
apropiau de ea. Apoi, văzu o creangă maro, usca-
tă și se gândi că nu acolo se află zâna. Dar se uită
la cea de-a treia creangă, care era roz, o culoare pe
care nimeni nu a mai văzut-o la un copac. Era așa de
frumoasă, încât ai fi putut sta cu orele lângă ea. Așa
că se îndură să o taie. Iar atunci, în fața lui apăru o
fată frumoasă. Tremurând, luă tolba cu apă și îi dădu
zânei să bea. Aceasta îi mulțumi și îi spuse:
— Acum voi rămâne cu tine.
— Mă bucur mult draga mea, dar eu sunt sărac.
— Nu vei mai fi! Doar taie copacul!
Băiatul a tăiat copacul și sub el a găsit o comoară.
Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

18 POVEȘTILE CANGURULUI
 C=su\a din p=dure
de Frații Grimm
A fost odată un tăietor de lemne foarte sărac, şi tăietorul acesta trăia cu soția şi
cele trei fetiţe ale lor într-o căsuță, la marginea unui codru unde rareori călca picior
de om. Şi într-o dimineaţă, înainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, tăietorul îi spuse
soției:
— Când s-o face de amiază, trimite-mi pe fata cea mare în pădure, cu mânca-
re, că altfel n-o să pot termina lucrul. Şi ca nu cumva să se rătăcească, o să iau cu
mine punga asta de mei şi o să presar boabele pe tot drumul.
De îndată ce văzu soarele strălucind sus pe cer, deasupra pădurii, fata cea
mare porni la drum cu o oală plină cu ciorbă. Dar vrăbiile de câmp şi de pădure,
ciocârliile, pițigoii și mierlele ciuguliseră demult boabele de mei. Aşa că fata nu mai
putu să dea de urma drumului. O porni atunci la întâmplare şi merse ea aşa, până
ce amurgi şi se întunecă de-a binelea. Copacii foşneau în întunericul nopţii, buf-
niţele scoteau tot soiul de ţipete şi pe fată începu s-o prindă frica. Deodată zări în
depărtare o rază de lumină scânteind printre pomi.
„Acolo trebuie să fie vreo aşezare de oameni, gândi ea; şi-mi spune inima că nu
m-or lăsa fiarelor şi s-or îndura să-mi dea adăpost peste noapte…“ Şi se îndreptă,
încrezătoare, spre lumina aceea. Curând se afla în faţa unei căsuţe cu ferestrele lu-
minate. Bătu la uşă şi un glas aspru îi răspunse dinăuntru: „Intră!“ Fata păşi în tinda
întunecoasă şi bătu la uşa odăiţei. „Dar intră o dată!“, strigă acelaşi glas aspru.
Şi când deschise uşa, fata văzu şezând la o masă un bătrân alb ca neaua,
împovărat de ani. Moşneagul îşi ţinea obrazul sprijinit în mâini şi barba lui albă se
revărsa peste tăblia mesei, până aproape de pământ. Lângă vatră se odihneau trei
făpturi: o găinuşă, un cocoşel şi o vacă. Fata îi povesti bătrânului toate câte i se
întâmplaseră şi-l rugă să-i dea adăpost peste noapte. Bătrânul se întoarse atunci
către cele trei făpturi şi le zise:
Găinuşa mea bălaie,
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
„Ducs!“, răspunseră ele şi, pesemne, în limba lor, asta înseamnă „Să o aju-
tăm!“, căci bătrânul vorbi mai departe:
— La noi o să găseşti câte nu gândeşti şi toate din plin; du-te afară la bucătărie
şi pregăteşte-ne ceva pentru cină!
În bucătărie, fata găsi atât de multe, c-ar fi avut cu ce să îndestuleze o omenire
întreagă. Se apucă ea de găti o mâncare să-ţi lingi degetele, nu alta, dar la cele trei
făpturi nu se gândi. Aduse după aceea la masă o strachină plină vârf cu bucate,
se aşeză lângă bătrân şi mâncă până ce-şi potoli foamea. După ce se sătură de-a

POVEȘTILE CANGURULUI 19
binelea, îl întrebă pe bătrân:
— Ei, acum sunt obosită; unde găsesc un pat să mă culc?
Cele trei făpturi răspunseră într-un glas:
Cu el ai mâncat,
Cu el ai băut,
Dar gândul la noi nu ţi-a fost.
Caută-ţi singură loc de-adăpost!
Atunci bătrânul spuse:
— Urcă treptele acestea şi o să dai de-o odaie cu două paturi; scutură-le bine
şi aşterne pe el cearşafuri curate, că vin şi eu îndată să mă culc.
Fata urcă treptele şi după ce scutură paturile, se întinse într-unul, fără să-l mai
aştepte pe bătrân. După puţin timp veni şi bătrânul cel alb ca neaua. Şi când văzu
că fata e cufundată într-un somn adânc, deschise o uşiţă în podea şi-i dădu drumul
în pivniţă.
Seara, târziu, tăietorul de lemne se întoarse acasă şi-o luă la rost pe nevastă-
sa că l-a lăsat să flămânzească toată ziua.
— Nu-s vinovată cu nimica, răspunse femeia. Fata a plecat cu prânzul, aşa
cum ne-am înţeles, dar cred că s-o fi rătăcit; mâine o să se întoarcă acasă, nu te
îngrijora!
A doua zi, tăietorul se sculă înainte de revărsatul zorilor şi când fu să plece îi
spuse nevesti-sii să-i trimită mâncarea cu fata cea mijlocie.
— O să iau cu mine o pungă cu linte, o linişti el; boabele de linte sunt mai mari
decât cele de mei, aşa că fata o să le poată vedea mai uşor şi n-o să mai rătăcească
drumul, ca sora sa.
Când veni vremea prânzului, fata cea mijlocie porni şi ea cu mâncarea în pă-
dure, dar nu găsi pe drum nici urmă de linte. Ca şi-n ajun, o ciuguliseră păsările co-
drului, de nu mai rămăsese măcar un bob. Fata rătăci în pădure, până se înnoptă,
şi nimeri şi ea la căsuţa bătrânului. Acesta o pofti să intre înăuntru şi, de cum păşi
pragul, fata îl rugă pe unchiaş să-i dea ceva de mâncare şi s-o adăpostească peste
noapte.
Bătrânul cu barba albă se adresă din nou celor trei făpturi:
Găinuşa mea bălaie,
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei îndată!
Cele trei făpturi răspunseră iarăşi „Ducs!“ şi toate se petrecură ca şi cu o seară
înainte: fata găti nişte bucate foarte gustoase; mâncă şi bău cu bătrânul, după pofta
inimii, dar nu le dădu şi animalelor. Când întrebă unde ar putea să-şi găsească un
culcuş pentru noapte, ele îi strigară drept răspuns:
Cu el ai mâncat,

20 POVEȘTILE CANGURULUI
 Cu el ai băut,
Dar gândul la noi nu ţi-a fost.
Caută-ţi singură loc de-adăpost!
De îndată ce fata adormi, intră şi bătrânul în odaie; o privi cu luare-aminte, clă-
tină din cap şi, deschizând uşiţa cea tainică, o lăsă şi pe ea să cadă în pivniţă.
A treia zi, dimineaţa, tăietorul de lemne îi spuse soției sale:
— Astăzi să-mi trimiţi mâncarea cu fata cea mică; ascultătoare şi cuminte cum
o ştiu, sunt sigur c-o s-o ţină numai pe drumul drept, nu ca surorile ei, care nu pot să
stea o clipă locului, de parc-ar fi nişte zvăpăiaţi de bondari!
Dar nevastă-sa nici nu voi să audă:
— Vrei să-mi pierd şi copilul cel mai drag?
— Fii fără grijă, îi răspunse el; fata n-o să se rătăcească, căci e cuminte şi
deşteaptă. Dar vorba aceea: „Paza bună trece primejdia rea“, aşa că tot am să iau
nişte mazăre, s-o presar pe drum; boabele de mazăre sunt mai mari decât cele de
linte şi-i vor arăta calea adevărată.
Dar când mezina ajunse în pădure, nu găsi nici măcar un bob de mazăre, căci
porumbeii îşi umpluseră demult guşile cu ele, aşa că nici ea nu mai ştiu încotro s-o
apuce. Rătăcea de colo-colo şi nu-şi găsea o clipă de linişte, gândindu-se că bietul
taică-său o să flămânzească din pricina ei şi că maica-sa o să se îngrijoreze amar-
nic dacă s-o întâmpla ca nici ea să nu se mai întoarcă acasă.
Când se înnopta de-a binelea, numai ce zări şi ea luminiţa scânteind printre
pomi şi, luându-se după ea, ajunse la căsuţa din pădure. Se rugă frumos de bătrân
să-i dea adăpost peste noapte şi omul cu barba albă se adresă şi de astă dată celor
trei făpturi:
Găinuşa mea bălaie,
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe îndată!
„Ducs!“, răspunseră ele. Atunci fata se apropie de vatra lângă care stăteau
animalele şi le dezmierdă drăgăstos; mângâie găinuşa şi cocoşelul, netezindu-le
penele lucioase, iar pe vaca cea bălţată o scărpină între coarne.
Şi după ce, ascultând de îndemnul bătrânului, găti o ciorbă delicioasă şi aduse
castronul pe masă, îşi zise: „Oare se cade ca eu să mă îndestulez cu de toate, iar
bietele animale să nu capete nimic? Că doar în casa asta găseşti câte nu gândeşti,
şi toate din plin. Nu s-ar cuveni ca mai întâi să mă îngrijesc de animale?“ Ieşi afară,
după orz, şi-l presără pe dinaintea găinuşei şi a cocoşelului, iar pentru vacă aduse
un braţ bun de fân aromat.
— Mâncaţi cu plăcere, dragile mele animale, le îmbie fata, şi dacă vi-e sete, o
să vă aduc şi apă proaspătă.
Aduse apoi o găleată plină cu apă şi găinuşa şi cocoşelul se cocoţară îndată pe

POVEȘTILE CANGURULUI 21
marginea găleţii; îşi afundară ciocurile în apă şi cât ai clipi îşi ridicară capul drept în
sus, aşa cum beau păsările, iar vaca cea bălţată trase şi ea o înghiţitură zdravănă.
După ce animalele se săturară, fata se aşeză la masă lângă bătrân şi mâncă ceea
ce-i lăsase el. După puţină vreme, găinuşa şi cocoşelul îşi vârâră căpşorul sub aripi
şi vaca cea bălţată începu să clipească din ochi, semn că-i era somn. Atunci fetiţa
întrebă:
— N-ar fi timpul să mergem la culcare?
Omul cu barba albă se adresă şi de astă dată celor trei făpturi:
Găinuşa mea bălaie,
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
Şi ele răspunseră „Ducs!“. Apoi, către fetiţă:
Cu noi ai mâncat,
Setea ne-ai astâmpărat
Şi te-ai îngrijit cu drag de fiecare,
Somn uşor! E timpul de culcare…
Fata urcă treptele, scutură bine pernele şi abia isprăvi de întins aşternutul
proaspăt, că şi veni bătrânul; se lungi în pat şi barba lui cea albă îi ajungea până la
călcâie. Fata se urcă în patul celălalt şi adormi îndată.
Dormi ea liniştită, până pe la miezul nopţii, când se iscă în casă o asemenea
hărmălaie, că fata se trezi deodată din somn. Pârâia şi scârţâia prin toate unghere-
le; uşa se deschidea cu zgomot şi se izbea de perete, grinzile trosneau ca şi cum ar
fi fost smulse din încheieturi, iar treptele păreau că sunt gata-gata să se prăbuşeas-
că. În cele din urmă se auzi o bubuitură asurzitoare ca şi când s-ar fi năruit întreg
acoperişul. După ce zgomotele se potoliră, şi cum nu i se întâmplase nimic, fata
continuă să stea liniştită în patul ei şi adormi din nou.
Dar când se trezi a doua zi, soarele răsărise demult şi ce-i văzură ochii? Se afla
într-o sală mare şi-n jurul ei toate se scăldau într-o strălucire nemaivăzută; pereţii
erau zugrăviţi cu flori de aur, pe un câmp de mătase verde, iar patul era de fildeş şi
plapuma de catifea purpurie. Foarte aproape de ea, pe un scaun, se afla o pereche
de pantofi brodaţi cu mărgăritare. Fetei i se păru că totul e un vis, dar trei servitori
îmbrăcaţi în straie bogate intrară în iatac şi o întrebară ce le porunceşte.
— Căutaţi-vă de treabă, răspunse fata. Mă scol îndată, să-i gătesc bătrânului o
ciorbă şi, după aceea, o să-mi satur găinuşa cea frumoasă, cocoşelul cel frumuşel
şi frumoasa vacă bălţată.
Fata gândea că bătrânul trebuie să se fi sculat demult, dar când aruncă o pri-
vire spre patul lui, moşneagul dispăruse şi-n locul moşneagului, în pat, se afla un
străin. Îl privi cu atenție şi-şi dădu seama că e tânăr şi frumos. Tocmai atunci se trezi
şi flăcăul şi, ridicându-se, zise:

22 POVEȘTILE CANGURULUI
 — Sunt fecior de împărat şi am fost blestemat de-o vrăjitoare afurisită să trăiesc
în pădurea asta, sub chipul unui om bătrân, albit de ani. Nimănui nu i s-a îngăduit să
mă însoţească, în afară de cei trei servitori, care au luat unul înfăţişare de găinuşă,
altul de cocoşel şi altul de vacă bălţată. Şi-mi era dat să zac sub puterea blestemu-
lui până ce s-ar fi ivit o fată cu inimă atât de bună, încât bunătatea ei să se reverse
nu numai asupra oamenilor, ci şi asupra animalelor… Ţie ţi-a fost dat aceasta şi-n
miez de noapte ne-ai izbăvit de cruntul blestem. Şi casa cea veche din pădure s-a
prefăcut iarăşi în palatul meu împărătesc…
Feciorul de împărat porunci celor trei servitori să se gătească de drum, pentru
a da de urma tăietorului de lemne şi a nevestei sale şi să-i poftească la nuntă.
— Dar unde sunt cele două surori ale mele? întrebă fata.
— Le-am încuiat în pivniţă şi mâine dimineaţă vor fi duse în adâncul pădurii,
la un cărbunar, ca să-l slujească până ce s-or face mai bune şi nu vor mai lăsa să
flămânzească bietele animale.

POVEȘTILE CANGURULUI 23
 eduscoala.ro
Inspiratie
, în educatie
,

Eduscoala.ro este comunitatea profesorilor

care au înțeles că lucrul în echipă
poate face diferența în educație.
Vă așteptăm pe eduscoala.ro să facem schimb
de cunoștințe și de experiență în
cea mai eficientă comunitate din educație!