PRIMUL EBOOK BABY NEEDS

Sfaturi
esențiale
pentru tine și
copilul tău
-SCRISE CU DRAG DE MEDICI SPECIALIȘTI-

Cu drag, Baby Needs

Ce cuprinde ebook-ul

CUPRINS
Curiozități pentru copii: despre nevoia

de cunoaștere a celor mici - Doctor

Neuro Pediatru Maria Lupu

Cum să identifici o creștere normală în

funcție de vârstă - kinetoterapeut

Vasile Simona

Igiena dentară pentru copiii de toate

vârstele - medic stomatolog pediatru

Eliza Stan
Ce cuprinde ebook-ul

7 motive pentru care este bine să îți

înveți copilul să meargă pe bicicletă

- Doctor Neuro Pediatru Maria Lupu

CUPRINS
Înghețată de casă - idei rapide și

delicioase - blogger culinar &

parenting Diana Vochin

 Ce cuprinde ebook-ul

Ebook Baby Needs

SPECIAL
ÎN EBOOK-UL BABY NEEDS

Interviu cu Doctor Neuro Pediatru Maria

Lupu - Cum ne menținem relația de
atașament cu copiii?
EBOOK BABYNEEDS
CURIOZITĂȚI
PENTRU COPII

DESPRE NEVOIA DE
CUNOAȘTERE
A CELOR MICI

Un articol de Doctor Neuro Pediatru Maria Lupu 01

Copiii se nasc curioși. Ei obișnuiesc să
pună foarte multe întrebări despre absolut
tot ceea ce îi interesează și nu cunosc.
Curiozitatea se formează în clipa în care
cel mic ia contact cu noutatea.

Începând cu aproximativ 18 luni, începe o

căutare acerbă de informație, inedit. Iar
apoi urmează perioada întrebărilor. Acest
lucru se întâmplă cu precădere în jurul
varstei de 5-6 ani, atunci când micuții
încep să înțeleagă din ce în ce mai multe
despre lumea înconjurătoare.

Astfel, prichindeii aflați în proces de

formare, de conștientizare, de învățare și
continua evoluție prezintă un nivel ridicat
de curiozitate. Acest lucru poate pune
uneori părinții în dificultate, fiindcă nu
întotdeauna întrebările prichindeilor au
răspunsuri simple. Pot exista adesea
momente în care adulții nu știu cum să
răspundă la curiozitățile celor mici, lucru
care poate provoca o oarecare jenă și DESPRE NEVOIA DE CUNOAȘTERE A CELOR MICI
tensiune.

P03 | DESPRE NEVOIA DE CUNOASTERE A CELOR MICI
1. Curiozitatea la copii - Motivele pentru care aceasta este benefică
Chiar dacă, uneori, copiii pot deveni agasanți cu privire la întrebările pe care
le pun despre absolut orice, este foarte important să permiți copilului să fie
curios, deoarece acest lucru îl poate ajuta pe mai multe planuri.
În ciuda faptului că această idee poate părea una absurdă, trebuie să știi că
micuții învață câte ceva și se dezvoltă chiar și cu ajutorul întrebărilor care
pentru tine pot părea banale. Studiile au arătat că o persoană curioasă prezintă
un nivel crescut de inteligență și de memorare.
Astfel, e important ca copilul tău să fie curios, pentru că:
Dezvoltă motivația intrinsecă
Oamenii curioși adoră să caute informații noi, să cunoască din proprie
inițiativă date despre fiecare subiect care îi interesează. Acest fapt se
caracterizează ca motivație intrinsecă, ceea ce denotă faptul că un copil curios
va învăța întotdeauna de plăcere, nu pentru a-i mulțumi pe părinți. Așadar, este
indicat să aibă la îndemână jocuri și cărți educative.
Se dezvoltă din punct de vedere cognitiv
Orice om care își pune semne de întrebare este un om inteligent. Iar cu cât are
informații despre cât mai multe lucruri, domenii sau subiecte este considerat
valoros. Așa că este esențial să-i permiți celui mic să se intereseze cu privire
la absolut tot ceea ce îi atrage atenția, pentru a se dezvolta din punct de
vedere cognitiv. Permite-i să gândească liber, în așa fel încât mintea lui,
capacitatea lui de a raționa, de a cugeta să se dezvolte armonios. Alte ajutoare
perfecte pentru dezvoltarea cognitivă sunt puzzle-urile sau instrumentele
muzicale, pe care le poți găsi pe Babyneeds cu un singur click.
Capătă succes pe plan profesional
Un angajat care adoră să învețe, să se implice și să știe cât mai multe despre
firmă este întotdeauna recompensat așa cum se cuvine. Curiozitatea ajută oamenii
să se implice în tot ceea ce le iese în cale și să nu refuze niciodată o nouă
provocare, care îi poate stimula din punct de vedere intelectual. Astfel,
oamenii de succes sunt, de regulă, foarte curioși.
 2. Curiozități pentru copii - Cum poți face față unei întrebări neadecvate?
Se poate întâmpla ca cel mic să pună uneori întrebări pentru care este mult prea
mic ca să afle răspunsul ori la care să nu știi cum să răspunzi, pentru ca acesta
să înțeleagă ceea ce trebuie. În astfel de momente, trebuie să tratezi totul cu
foarte mult calm și să încerci tot posibilul pentru a-i răspunde în mod potrivit.
Printre cele mai frecvente întrebări curioase ale copiilor, se numără: “De unde vin
copiii?” “De ce este soare pe cer?” “De ce florile au parfum?” “De ce câinii au
coadă?”

Aceste întrebări plus multe altele de acest fel pun părinții în dificultate.
Sfaturi pentru a face față acestor întrebări pline de curiozitate ale copiilor:

Căutați împreună răspunsul

Este important ca cel mic să primească susținere din partea ta. De aceea, de
fiecare dată când copilul îți pune o întrebare la care nu știi cum să răspunzi, nu-
i închide gura cu o minciună, invenție sau o respingere, ci spune-i să căutați
împreună răspunsul. În acest fel, curiozitatea acestuia va fi potolită și va simți
că ești alături de el necontenit.
Spune-i să se informeze
Dacă copilul se descurcă să caute pe internet tot felul de informații și știe să
citească, este bine ca uneori să-l trimiți să se informeze de unul singur asupra
curiozităților sale. Pune-i la dispoziție o tabletă sau cărți în acest sens și
lasă-l să afle răspunsul căutat. În acest fel, copilul va învăța să caute datele de
care are nevoie pe cont propriu, fără ajutorul cuiva, lucru care este foarte bun.
În felul acesta stimulezi detectivul din el și îi oferi satisfacția de a rezolva
singur misterul. Ai doar mare grijă să fie vorba despre un research care să nu îl
ducă pe copil pe site-uri nepotrivite.
Dacă aplici aceste două metode, cu siguranță nu vei mai simți precum o povară
momentele de acest fel.

P04 | DESPRE NEVOIA DE CUNOASTERE A CELOR MICI În cele din urmă, trebuie să înțelegi că cei mici sunt curioși din fire, mai ales
în momentul în care văd, simt sau observă ceva nou și trebuie să ai răbdare,
deoarece este doar o etapă decisivă din viețile lor.
Cărți educative

Puzzle 3D Biplan, Puzzle din lemn Puzzle 3D Ferma,

Ugears Gargarita, Joueco Joueco

Puzzle

Pe babyneeds.ro găsești
ajutoarele perfecte pentru
P05 | Ajutoare perfecte pentru dezvoltarea cognitivă dezvoltarea cognitivă a
celor mici
EBOOK BABYNEEDS
DEZVOLTARE
PSIHOMOTORIE

CUM SĂ IDENTIFICI O
CREȘTERE NORMALĂ
ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ

Un articol de kinetoterapeut Vasile Simona

06
Aptitudini motorii: Comunicare:

își mișcă mâinile ca un spasm; este foarte atent la sunete și

poate strânge degetele sub formă limbaj;
de pumn; se uită la persoana care îi
DEZVOLTARE
își aduce mâna în jurul ochilor
vorbește; PSIHOMOTORIE
și gurii;
reacționează la schimbări de ton,
îi cade capul dacă nu este
volum și intonație;
susținut;
comunică prin mișcări precum
își ridică capul și îl mișcă de
pe o parte pe alta atunci când
plâns și râs;
stă pe burtă; încearcă să imite sunete;
încep reflexele precum supt,
strâns în mână, atins cerul gurii
cu limba;

1.DE LA NAȘTERE Dezvoltare cognitivă: Dezvoltare emoțională:

PÂNĂ LA 3 LUNI - poate vedea clar până la 33 de începe să își sugă degetele;
centimetri;
DEZVOLTAREA
își observă mâinile;
începe să se concentreze și să răspunde pozitiv la atingere;

PSIHOMOTORIE A
urmărească obiecte și persoane; începe să recunoască părți ale
poate vedea culori; corpului;
SUGARULUI poate simți gusturi diferite;
răspunde cu expresii faciale la
mirosuri puternice;

07
2. De la 3 la 6 luni DEZVOLTARE
PSIHOMOTORIE

DEZVOLTARE PSIHOMOTORIE LA
BEBELUȘI

Aptitudini motorii Comunicare Dezvoltare cognitivă Dezvoltare emoțională

începe să se miște recunoaște vocile

începe să începe să inițieze

prin răsturnarea de familiare; recunoască fețele interacțiunea
pe o parte pe alta ascultă răspunde la sunete socială;
și își împinge conversații; cunoscute; îți recunoaște
corpul în față; repetă unele începe să numele;
începe să se sunete; anticipeze poate să râdă și să
întindă după lucrurile care se zâmbească;
obiecte; repetă precum
prinde obiecte și schimbatul și
le bagă în gură; spălatul;
3. De la 6 la 9 luni

Aptitudini motorii Comunicare Dezvoltare cognitivă Dezvoltare emoțională

începe să meargă începe să meargă se uită lung la arată că preferă

de-a bușilea; de-a bușilea; obiectele oamenii
prinde și trage prinde și trage suspendate; familiari;
obiecte spre el; obiecte spre el; poate face răspunde la voce
mișcă obiectele mișcă obiectele distincția între și gesturi;
dintr-o mână în dintr-o mână în oameni și comunică
alta; alta; obiecte; nemulțumirea când
se folosește de își pierde o
mărimea jucărie;
obiectelor pentru
a-și da seama cât
de aproape sau
departe sunt;
 DEZVOLTARE
4. De la 9 la 12 luni PSIHOMOTORIE

Aptitudini motorii Comunicare Dezvoltare cognitivă Dezvoltare emoțională

poate să stea în recunoaște numele răspunde

la imită acțiuni

fund și să se persoanelor întrebări simple cu simple

ridice în picioare; cunoscute și al gesturi, sunete și poate mânca
poate merge dacă obiectelor; unele cuvinte; alimente tăiate în
este ajutat; răspunde la “Nu”; se entuziasmează bucățele mici;
ridică obiecte poate spune câteva când se uită la poate bea fără
folosind doar cuvinte simple; cărticele cu poze; ajutor;
degetul mare și un este interesat de
alt deget; cum funcționează
lucrurile;
5. De la 1 la 2 ani

Aptitudini motorii: Comunicare Dezvoltare cognitivă Dezvoltare emoțională

merge singur, va repetă și înțelege poate face se recunoaște în

încerca să meargă multe cuvinte și distincția dintre oglindă și în poze;
cu spatele; fraze simple; “tu” și “eu”; se joacă singur și
ridică obiecte când ascultă câteva petrece o mare imită acțiunile
este în picioare; instrucțiuni clare; parte din timp adulților când se
se mișcă pe ritmul poate folosi observând și joacă;
muzicii; cuvinte pentru a imitând acțiunile se bucură când
începe să explica o adulților; reușește ceva;
mâzgălească; întâmplare sau a înțelege cuvinte și
cere un obiect; instrucțiuni;
Comandă online pe babyneeds.ro

Kinetoterapeutul
Vasile Simona
recomandă:

Antemergător Tricicletă Fold Tricicletă cu

Spark 2 in 1, 2 Go pliabilă, mecanism de
Toyz Radio Flyer pedalare liberă


Smoby

P12| DEZVOLTARE PSIHOMOTORIE

EBOOK BABYNEEDS
TEHNICILE
CORECTE DE
PERIAJ DENTAR

IGIENĂ DENTARĂ
PENTRU COPIII
DE TOATE VÂRSTELE

Un articol de medic stomatolog pediatru Eliza Stan

13
 Deși poate părea ciudat,
igiena dentară a
bebelușului trebuie să
înceapă încă de dinainte de
apariția primilor dinți,
atunci când mama și copilul
revin acasă de la
maternitate. Facem acest
lucru pentru a-l obișnui pe
cel mic cu senzația de
atingere a gingiilor și
apoi a dinților, astfel
încat periajul dentar nu va
mai reprezenta o adevărată
provocare pentru părinți.
diversificare, neîndepărtate
IGIENA DENTARĂ PENTRU COPIII DE nedorită de a produce acizi
TOATE VÂRSTELE
14
Caria dentară continuă să
fie cea mai des întâlnită
afecțiune a dinților de
lapte și definitivi. Cauza
principală responsabilă de
aparitia cariilor este
igiena dentară efectuată
incorect. Zaharurile
conținute în compoziția
laptelui (matern sau
formulâ), cât si cele din
alimentele oferite în
la timp, au capacitatea
care dizolvă smalțul
dinților.
 0-6 luni (sau până la apariția primilor dinți)
Igiena orală a bebelușului se face cu ajutorul unor comprese sterile
umezite cu ser fiziologic sau chiar cu puținâ apâ potabilă. De
EBOOK BABYNEEDS

asemenea, putem folosi un prosop curat sau o bucata moale de

material textil. Nu este necesară utilizarea pastei de dinți.

Tehnica de periaj
După fiecare alăptat vom șterge cu mișcări de du-te-vino sau
tamponari ușoare gingiile bebelușului. Este o procedură care dureaza
aproximativ 30 de sec, dar cu o importanță majoră în prevenția
demineralizărilor sau apariției cariilor pe dinții de lapte

6 luni - 3 ani
Până la vârsta de 3 ani copulul ar trebui sa aibă erupți toți cei 20
de dinți temporari. Începând cu aparitia primilor dinți (incisivii
centrali inferiori) puteți schimba modul de igenizare folosind o
periuța moale din silicon tip degetar.
Copilul va sta în șezut. Cu o mână îi vom sustine ușor capul, iar cu
cealaltă mâna, cu degetarul aplicat pe arătător, vom efectua 2-3
mișcări circulare de masaj al dinților și gingiilor.

Când copilul poate sta în șezut fără a avea nevoie de ajutor, îi

putem oferi o periuță care are un opritor asemănator cu cel al
suzetelor, împiedicăndu-l astfel să se înece. O astfel de periuță
este utilă si pentru ca cei mici să-si maseze gingiile, ameliorând
astfel durerile cauzate de eruptiile dentare. Putem începe sa
IGIENA DENTARĂ
15 folosim o pastă de dinți făra fluor. Cantitatea pastei de dinți
PENTRU COPIII DE pentru un periaj nu trebuie să depășască mărimea unui bob de orez
TOATE VÂRSTELE (foarte puțin).
3 - 6 ani
Începând cu vârsta de 3 ani, copilul se poate spăla pe dinți cu o periuță manuală sau
electrică, sub supravegherea părinților, sau, și mai bine, împreuna cu ei. Știm cu toții că
exemplul personal este foarte puternic în cazul copiilor noștri.
Recomand utilizarea periuțelor eco-friendly, care nu conțin BPA (plastic). Pasta de dinți
adecvată acestei perioade (3 - 6 ani) are un conținut de fluor de 500 ppm. Cantitatea pastei
pentru un periaj crește după 6 ani (cât un bob de mazăre)

Tehnica de periaj corectă pentru copiii de peste 3 până la 10 de ani:

Pozitionam capul periuței periutei cu perii aflați la un unghi de 45 de grade,astfel încât să

atingem atât gingia cât și suprafața dentară.
Periem ușor (fără presiune) suprafața exterioară a dinților (fața dinților dinspre buze și

obraji) cu mișcări vibratorii de du-te-vino dar mai ales cu mișcări de rotație dinspre gingie
spre dinte; repetăm de 2-3 ori pe fiecare grup de dinți.
Continuam cu aceleași mișcari și pe fața interioară a dinților (dinspre cerul gurii,
respectiv dinspre limbâ)
Înclinăm periuța vertical si o poziționăm în spatele dinților frontali; periem cu mișcări de
sus în jos.
Cu mișcări circulare vom peria si suprafața orizontală (cea cu care mușcăm) a dinților

Fun Fact
Organizția Mondială a Sănatății recomandă ca cei mici să fie ajutați să se spele pe dinți pânâ la
vârsta la care iși pot lega singuri șireturile (în jurul vârstei de 8 ani). Se pare că
manualitatea necesarâ legării șireturilor este aceeași cu cea necesară efectuării unui periaj
dentar corect.
Comandă online pe babyneeds.ro

Medicul
stomatolog
pediatru
Eliza Stan
recomandă:

Periuta de dinti Periuță pentru Periuta de dinti

design flamingo folosire pe deget Baby Ono
Dr. Brown's Reer

P17| IGIENA DENTARĂ PENTRU COPIII DE TOATE VÂRSTELE

EBOOK BABYNEEDS

7 MOTIVE PENTRU CARE

ESTE BINE SĂ ÎȚI ÎNVEȚI
COPILUL SĂ MEARGĂ
PE BICICLETĂ

Un articol de Doctor Neuro Pediatru Maria Lupu

18
 Copilăria reprezintă cel mai amplu și lung proces de învățare, totul ascuns
sub un singur cuvânt: joc.
Poate credeați că momentele în care copilașul stă cuminte, în bancă, având
EBOOK BABYNEEDS

o carte și un pix în mână reprezintă momentul achizițiilor importante, dar

de fapt, majoritatea dezvoltării lui se produce în clipele în care nici nu
intuim.
Așadar, astăzi îți povestesc despre beneficiile mersului pe bicicletă și de
ce copilașul tău are nevoie de această abilitate.

1. Își dezvoltă coordonarea

Coordonarea bilaterală se referă la abilitatea de a face anumite lucruri,
simultan, într-un mod organizat și controlat, cu ambele părți ale corpului.
Această achiziție se poate face numai dacă cele două emisfere ale
creierului comunică bine între ele.
Dar pentru asta e nevoie de exercițiu, iar mersul pe bicicletă reprezintă
contextul perfect. Odată exersate, ia aceste achiziții și în alte
activități pe care le prestăm zi de zi, cum ar fi: îmbrăcatul, încălțatul,
cățăratul, mersul, tăiatul unei foi de hârtie sau al alimentelor ș.a.
Practic orice activitate implică utilizarea ambelor mâini/picioare în
același timp. Iar dacă ne gândim bine lista e foarte lungă, nu-i așa?

2. Își dezvoltă echilibrul

Faptul că a învățat să se mențină în picioare și apoi să meargă, a
reprezentat o achiziție motorie crucială pentru toți membrii familiei. A
necesitat atât o coordonare bună, cât și exersarea extensivă a
echilibrului.
Totuși din acest punct până la mersul pe bicicletă calea e lungă și
reprezintă o provocare pentru copilași la un nivel cu totul diferit.
Putem începe chiar repejor să îi ajutăm să își dezvolte această abilitate,
19 chiar înainte de a fi capabili să pedaleze folosind biciclete fără pedale,
de echilibru. Iar din acest punct ne putem uita la micuții noștri cum
evoluează din ce în ce mai mult, cu fiecare zi petrecută în parc.
3. Își dezvoltă musculatura și își întăresc oasele
O mulțime de mușchi sunt implicați în mersul pe bicicletă. De
la musculatura picioarelor, la mușchii spatelui, abdomenului,
gâtului, umerilor, toți depun o muncă (foarte puțin
conștientizată de cei mici) pentru a menține postura și
echilibrul pe bicicletă.
Astfel copilașii capătă o masă musculară adecvată, iar
exercițiul fizic atrage după sine întărirea oaselor și per
total o stare de sănătate bună. Iar în fond, acesta este unul
dintre principalele lucruri pe care ni le dorim ca părinți
pentru copiii noștri: să fie sănătoși.

4. Dezvoltă orientarea în spațiu

Lucrurile par simple: mușchi, coordonare între membre,
echilibru. Ei bine, lucrurile merg mult mai în profunzime și
mersul pe bicicletă aduce niște beneficii aproape de neegalat,
la capitolul orientare în spațiu, mai ales din mișcare.
Pentru a fi capabili de cea mai scurtă plimbare pe bicicletă e
nevoie ca în creierul nostru mai multe căi esențiale să pună
“mână de la mână” și să conlucreze.
Calea vizuală (informațiile pe care le vedem în mediul din jur)
transmite informații către creier în funcție de care acesta
spune mușchilor cu ce intensitate să pedaleze (sau să dea din
piciorușe), de asemenea integrează informații auditive
(claxonul unei mașini, vocile copiilor care vin din urmă), în
așa fel încât să aleagă drumul pe care merge, viteza și o
mulțime de alți parametrii pe care nu îi conștientizăm fără o
analiză mai profundă.
5. Contribuie la sănătatea sistemului cardio-vascular
Orice tip de mișcare este benefică pentru corp. Totuși mersul pe bicicletă
reprezintă un mod foarte echilibrat de a combina exercițiile de forță cu
exercițiile cardio. Inima bate repede, trimite sânge către mușchi, iar mușchii
picioarelor funcționând ei înșiși ca niște pompe trimit înapoi sângele către inimă.
Acest proces crește anduranța și forța. De asemenea întărește mușchiul inimii,
scade pulsul în repaus și scade nivele trigliceridelor și colesterolului din sânge.
Aceste schimbări previn apariția bolilor precum obezitatea, hipertensiunea
arterială, accidentele vasculare cerebrale, infarctul miocardic etc.

6. Își dezvoltă atenția și concentrarea

La început în procesul de învățare a mersului pe bicicletă, își dedică foarte mult
timp, energie, concentrare și perseverență acestui demers. Pe măsură ce exersează
aceste abilități, ele vor deveni mai ușor de accesat și utilizat în alte arii ale
vieții (de la a memora o poezie, la a exersa o coregrafie).
După ce învață să meargă devine foarte atent la mediul înconjurător, se
concentrează la mișcările pe care le face, drumul pe care îl parcurge, astfel
învățând să integreze simultan o serie de stimuli.

7. Contribuie la menținerea sănătății mentale a copiilor

Din start o activitate care îi scoate în aer liber e de dorit. Iar mersul pe
bicicletă reprezintă o “unealtă” demnă de a fi accesată într-o multitudine de
contexte.
Poate fi o practică de mindfulness, în care copilul plimbându-se singur devine
prezent în mediul înconjurător, se calmează și procesează diverse informații. Un
plus ar fi faptul că mișcarea duce la secreția de endorfine, contribuind
suplimentar la starea de bine.
Poate fi și o activitate pe care să o facă în compania prietenilor, fiind un bun
prilej de a exersa abilitățile sociale. Dar nu în ultimul rând, poate fi un
“ritual”/obicei pe care îl are împreună cu părinții atunci când decideți că vreți
să aveți plimbarea voastră săptămânală cu bicicletele.


Comandă online pe babyneeds.ro

Dr. Maria Lupu recomandă

Bicicletă cu Bicicletă fără Bicicletă fără

pedale Energy pedale Arie pedale Spider
cu roți Lionelo Lorelli
ajutătoare

Lorelli

ÎNGHEȚATĂ DE CASĂ
IDEI RAPIDE ȘI
DELICIOASE
UN ARTICOL DE DIANA VOCHIN
-BLOGGER CULINAR-
Înghețata este desertul ideal pentru toți membrii familiei, mai ales când
e făcută în casă, din ingrediente sănătoase. O să fiți surprinși cât de
gustoase sunt următoarele propuneri de înghețată, în care puteți adăuga
miere sau alt îndulcitor, în funcție de vârstă și preferințe.

Știați că e un mit faptul că “roșu în gât” se face de la alimentele reci?
Adevăratele cauze sunt bacteriile și infecțiile virale.
Condiția este totuși ca înghețata să fie mâncată fără grabă, în ritm
normal.

Înghețată de casă
Ingrediente pentru 6 bucăți

6 linguri de iaurt grecesc

3 banane mici înghețate
3 căpșuni
o mână de afine înghețate
2 linguri de unt de arahide natural

Pentru înghețata cu căpșuni am pus în robotul de bucătărie 2 linguri de

iaurt grecesc, căpșunile și 1 banană și am mixat până când am obținut o
compoziție omogenă.
Pentru înghețata cu afine am pus în robotul de bucătărie 2 linguri de
iaurt grecesc, afinele și 1 banană și am mixat până când am obținut o
compoziție omogenă.
Pentru înghețata cu unt de arahide am pus în robotul de bucătărie 2
linguri de iaurt grecesc, untul de arahide și 1 banană și am mixat până
când am obținut o compoziție omogenă.
Am turnat câteva linguri de compoziție în fiecare formă de înghețată și
am dat la congelator peste noapte sau minim 4 ore.
Când scot din congelator câte o înghețată pt consum, o trec 20-30 secunde
printr-un jet de apă caldă, pentru a se desprinde mai rapid.

 Înghețată de casă cu caise, mango și zmeură

Ingrediente pentru 4 bucăți

două pahare de lapte bătut

MEET YOUR TEACHERS 2 banane mici coapte
o caisă mică coaptă
EBOOK BABYNEEDS

o mână de zmeură
2 felii de mango copt

Pentru înghețata cu caise am amestecat un pahar de lapte bătut cu caisa și o

banană pasate cu furculița, până când am obținut o compoziție omogenă.
Pentru înghețata cu zmeură am amestecat o jumătate de pahar de lapte bătut cu
o jumătate de banană și zmeura, pasate cu furculița, până când am obținut o
compoziție omogenă.
Pentru înghețata cu mango am amestecat o jumătate de pahar de lapte bătut cu
o jumătate de banană și mango, pasate cu furculița, până când am obținut o
compoziție omogenă.
Am turnat câteva linguri de compoziție în fiecare formă de înghețată și am
dat la congelator peste noapte sau minim 4 ore.
Dacă doriți să evitați acele de gheață care se formează în înghețată, puteți
folosi fructe deja înghețate.

Înghețată de casă cu piersici, pepene roșu și cocos

Ingrediente pentru 6-8 bucăți

2 felii de pepene roșu

o piersică foarte coaptă
2 linguri de fulgi de cocos

Pentru înghețata cu piersici am pasat piersica bine cu furculița (sau o

puteți da prin blender), am amestecat-o cu o lingură de fulgi de cocos și am
turnat piureul în formele de înghețată.
Pentru înghețata cu pepene roșu am scos sâmburii și am pus bucățele de pepene
în blender (cu furculița nu s-a mărunțit suficient). La sucul de pepene am
25 adăugat câteva linguri de apă plată pentru a-l dilua și am turnat în forme de
înghețată, iar o parte l-am amestecat cu fulgi de cocos și am
turnat în forme de înghețată.
Am dat formele de înghețată la congelator peste noapte (sau minim 4 ore).

 Înghețată de casă cu kiwi și cu

fructe de pădure
Ingrediente pentru 3-4 bucăți

3 linguri de smântână
2 banane mici
1 kiwi foarte copt
o mână de coacăze și afine moi

Pentru înghețata cu kiwi am

amestecat 2 linguri de smântână cu
kiwi-ul și o banană pasate cu
furculița, până când am obținut o
compoziție omogenă.
Pentru înghețata cu fructe de
pădure am amestecat o lingură de
smântână cu banana, coacăzele și
afinele pasate cu furculița, până
când am obținut o compoziție
omogenă.
Am turnat câteva linguri de
compoziție în fiecare formă de
înghețată și am dat la congelator
peste noapte sau minim 4 ore.
INTERVIURILE

Ebook Baby Needs

BABY NEEDS
CUM NE MENȚINEM RELAȚIA DE
ATAȘAMENT CU COPIII?

Un interviu cu Doctor Neuro Pediatru

Maria Lupu

27
 CUM NE MENȚINEM
RELAȚIA DE
ATAȘAMENT CU
COPIII?
UN INTERVIU CU
DOCTOR NEURO
PEDIATRU MARIA LUPU
1. Am citit recent un studiu realizat de compania
americană AVG, conform căruia în SUA, 92% dintre copii au
prezență online de la vârsta de 2 ani. Cu aceste date în
gând văd mereu în jurul meu copii tot mai deconectați de
proprii părinți, de mediul înconjurător. Și îi vezi peste
tot, în parcuri, în vacanțe, legați ombilical de telefoane
sau tablete, deconectați de ceea ce se întâmplă în jurul
lor. Cât de mult greșesc părinții în această situație?
Cred că e una dintre cele mai acute probleme în ceea ce
privește creșterea copiilor. Până la vârsta de 2 ani un
copil nu ar trebui să fie expus la ecrane. Admitem desigur
ca excepție, din când în când niște apeluri video cu
bunicii, dar cam atât. Atunci când zic expunere 0 mă refer
inclusiv la televizorul deschis pe fundal (la care se uită
părinții trăind cu impresia că nu are niciun impact asupra
copilului). Între 2 ani și 7 ani se recomandă ca limita
maximă să fie sub o oră pe zi, iar apoi părintele împreună
cu copilul negociază un interval de timp adecvat familiei
lor, dar având mereu în minte că “less is more”.
Probabil că unor părinți li se va părea ceea ce vă spun
exagerat și poate absurd ținând cont de lumea în care trăim.
Iar când ne gândim că noi, părinții, ar trebui să fim
exemplul dar lucrăm 8+ ore pe laptop și apoi seara ne
relaxăm la un film, lucrurile se complică. Aceste reguli
sunt generale.
Fiecare familie își stabilește limitele, luptele și
compromisurile. Totuși mi se pare important să știm exact de
ce-ul din spatele recomandărilor.
Impactul expunerii la ecrane este gigantic, mai ales când
vorbim de un creieraș imatur. Nu voi intra în foarte multe
detalii, dar vreau să subliniez câteva aspecte: le afectează
comportamentul, declanșând probleme emoționale, de atenție,
sociale, chiar comportamente agresive, greu de gestionat;
determină întârziere de limbaj (e o adevărată epidemie de
copii care vorbesc târziu și aceasta e principala cauză),
apar tulburări de somn, obezitate, probleme la școală, le
afectează modul de a gândi, anumite zone din creier (cele
responsabile cu gândirea critică, procesarea limbajului)
devin mai mici. Iar un ultim aspect pe care vreau să îl
menționez este că la anumiți copilași expuși de foarte mici
la ecrane apar simptome foarte asemănătoare cu cele din
autism. Așa că lucrurile sunt foarte serioase. Dacă părinții
vor să citească și să se informeze suplimentar pentru
fiecare dintre lucrurile pe care le-am menționat mai sus
găsiți studii foarte mari care au analizat în detaliu aceste
efecte nocive. De asemenea pe pagina mea de Instagram
(neuro_ped) am dezbătut subiectul destul de mult.
2. Care sunt primele semne pe care ni le transmite copilul?
Cum ne putem da seama ca vorbim despre un copil
deconectat/absent?
Între părinți și copii există moduri de a comunica încă de la
început, din prima zi. Prin miros, atingeri, tonul vocii etc.
Copiii devin absenți, deconectați în general atunci când sunt
suprasolicitați, obosiți, expuși la un mediu prea plin de
stimuli. Vedem un copilaș care de altfel e vesel,
gângurește/vorbește, te privește în ochi, se joacă, cum își
ferește căpșorul, ochii, nu mai participă, devine iritabil,
agitat, nu cooperează, nu mai e interesat, trece de la o
activitate la alta după câteva secunde. Atunci e un semn
pentru părinți că e momentul pentru o pauză, reconectare cu
părinții, blândețe, empatie și eventual scoaterea din mediul
care îl copleșește.
3. Oberv din ce în ce mai mult la cei mici trăsături și
comportamente pe care aceștia le copiază de la adulți și le
pun în practică în relația cu părinții lor sau cu alți copii.
Vorbim despre pasivitate, manipulare, posesivitate sau, în
cazuri extreme , chiar violență. Cum pot părinții să
corecteze aceste comportamente fără ca intervenția lor să
facă și mai mult rau?
Copiii învață totul, absolut totul imitând adulții din viața
lor. Așa că primul lucru pe care îl putem face ca părinți e
să fim în permanență conștienți că suntem priviți, că în
fiecare moment petrecut cu copilașul îi suntem ghid și
exemplu. E o presiune foarte mare, știu. Dar e real.
Apoi trebuie să ne adaptăm pretențiile pe care le avem la
copii vârstei lor de dezvoltare. Zonele
responsabile de empatie, capacitatea de a împărți se
maturizează abia după vârsta de 3 ani. Până
atunci încercăm să explicăm dar fără să forțăm lucrurile,
fără să insistăm și să ne enervăm că nu au
anumite calități pe care nu au cum să le aibă. Simțul
proprietății se dezvoltă înainte de empatie. Nu avem ce face.
Vor învăța încet, pe măsură ce sunt pregătiți. Legat de
celelalte comportamente
menționate, treaba grea ca părinte este să îl lași suficient
de liber cât să se poată dezvolta frumos, dar în
momentele cheie să știi să stabilești limite. Și nu uitați
faptul că nu poți învăța un copil să nu fie agresiv
prin și cu agresivitate.
4.Prea multa iubire "strica" copilul si il rasfata. O
credinta cu care multi parinti isi cresc si astazi copiii.
Cand iubirea oferita copilului devine prea multa?
Nu există prea multă iubite. Punct. Copilul are nevoie de
toată iubirea pe care sunt părinții capabili să o ofere.
Atingeri, îmbrățisări, sărutări, fără limite. Răsfățul vine
atunci când încercăm să compensăm o lipsă, în general a
prezenței, cu obiecte, jucării, compromisuri. E foarte
diferit.
5. In functie de fiecare etapa de crestere, copii au nevoi
specifice varstei. Parintii sunt cumva impacati cu ideea ca
la adolescenta, relatia parinte-copil va fi umbrita de
relatia copil-copil, pentru ca adolescentii se distanteaza,
cautand ma degraba legaturi emotioanale in cercul social, in
randul prietenilor. Este aceasta distantare periculoasa? Cand
pot interveni parintii si mai ales cum, pentru a-si mentine
copiii aproape?
Aproape invariabil adolescența vine cu o serie de provocări.
La unii mai acute și serioase, la alții mai ușoare. Cred
totuși că o relație frumoasă, caldă, plină de iubire, empatie
dar și cu limite sănătoase poate face ca adolescența să nu se
simtă ca un tsunami. Iar pentru părinți cred că e util să
înțeleagă că deși începe să arate ca un adult, la interior
adolescentul e încă în lucru. Iar părțile din creier lăsate
la final, care încă nu sunt maturizate, sunt fix acelea
responsabile cu auto-controlul, gestionarea emoțiilor,
capacitatea de a lua decizii și comportamente riscante. Deci
fix acele lucruri care ajung să stârnească conflicte și să
zdruncine relația părinte-copil.
6. Cum pot crea parintii un mediu propice conectarii cu
proprii copii? Ce ii sfatuiesti concret sa faca sau
sa nu faca?
În primul rând copiii au nevoie de timp. Mult timp de
calitate, în care părintele își dedică toată atenția și
resursele copilului. Fără telefon, fără conversații cu alți
adulți, fără uitat la TV peste capul copilului.
Au nevoie de iubire, empatie și libertate să descopere, să
învețe. Părinții trebuie să treacă uneori peste frici
(de a nu cădea, de a nu se lovi, de a murdari lucruri prin
casă) și să le permită să încerce, iar și iar până
reușesc. Pentru asta o casă adaptată copilului e elementul
cheie.
De asemenea munca serioasă vine la capitolul calm, răbdare și
stăpânirea propriilor emoții. Copilul nu
este responsabil de gestionarea emoțiilor părintelui.
Lucrurile stau, fără excepție, în sens invers. Nu
există fraze de genul: Uite ce ai făcut, m-ai făcut să mă
enervez! Incapacitatea părintelui de a se controla
este propria lui problemă care nu trebuie pusă pe umerii
copilului. Și cum ziceam, să nu uităm că noi
suntem exemplul.
Iar desigur, nu trebuie să omitem faptul că puii noștri,
oricât îi iubim, au nevoie de limite: blânde, dar
ferme. Există comportamente de neacceptat, cum ar fi violența
pe care nu trebuie să le trecem cu
vederea.
Cum ne mentinem relatia de atasament cu copiii?
INTERVIURILE

Ebook Baby Needs

BABY NEEDS
CUM NASC? NAȘTERI ÎMPLINITOARE

Un interviu cu Doula LaVie-Doula

la naștere și Post Partum,
Educator Prenatal, specializată în
Programare Neuro Lingvistică
31
 CUM NASC? Doula nu ia hotărâri pentru mama și nici pentru familie.
NAȘTERI Împreună cu ea însă, se poartă discuțiile importante despre
ÎMPLINITOARE aspecte pro și contra intervențiilor medicale, bazat pe
studii științifice sau observarea corpului și nevoilor
femeii. Deciziile le ia mama, singură sau împreună cu
partenerul. Doula nu este o moașă. Moașă are educație
UN INTERVIU CU
DOULA LAVINIA specializată medicală, are drept de intervenție, poate coase
UNGUREANU și poate folosi aparatură medicală.

2.De ce aceasta ordine în alegerea celor apropiați la

1.Cine este o Doula și cum poate sa fie un sprijin la
naștere? De ce nu este medicul prima opțiune?
nașterea noii vieți?
Perspectiva unei Doula asupra nașterii este mult diferită de
Doula este de obicei o femeie care joacă rolul de
ceea ce se întâlnește în sistemul medical clasic. Doula este
însoțitor la naștere dar poate fi sprijinul mamei atât în
instruită în multiplele aspecte emoționale și spirituale ale
perioada prenatală cât și în cea post partum. Spun de
procesului nașterii și mai ales, asupra psihicului delicat
obicei, pentru că rolul unei Doula îl poate juca în
al mamei, din timpul travaliului. O Doula știe că nașterea
aceeași măsură viitorul tată, prietenă viitoarei mămici
este un proces simplu, care nu trebuie grăbit, împins,
sau mama ei. Diferența este că o Doula este specializată
tăiat, obstructionat în nici un fel, pentru o finalitate
în teme de educație pre și post partum, are experiență în
împlinitoare. Aș spune că acest profesionist, este un
prezența în timpul travaliului și la naștere și știe
Maestru al Timpului. În condiții de sarcina normale, unde nu
momentele cheie din timpul travaliului, în care mama are
există patologii, femeia trebuie să știe că travaliul ei
nevoie de susținere specifică. O Doula nu are studii
merită tot timpul din lume, la fel cum toată ființă ei
medicale și nici dreptul la intervenții medicale. Însă ea
merită atenție, timp și dedicare, în fiecare zi. Răbdarea pe
este omul cheie, prin competență acumulată, atunci când în
care ne-o oferim cu generozitate în travaliu, este aceeași
travaliu, mama simte de mai multe ori că vrea să renunțe.
răbdare pe care o putem oferi ulterior, viitorului copil.
Este omul care știe unde și când să pună mâna, pentru a
Din aceste motive, însoțitorul la naștere, ar trebui să fie
ușura diverse senzații din corp, știe cuvintele potrivite
prima ancora în împuternicire și încredere, a mamei. Pentru
și mai ales, are starea de siguranță imprimată în toată
că din interior, se crează exteriorul.
ființă ei, cu care navighează de mâna cu viitoarea mama,
prin experiență travaliului și nașterii.
Moașă și medicul, urmează însoțitorului principal, pentru că
ei nu pot fi prezenți constant lângă mama. Sistemul medical
românesc nu are suficiente resurse pentru că acești doi
profesioniști să poate fi prezenți timp îndelungat lângă mamă
și nici nu este datoria lor să cunoască îndeaproape
mecanismele fine ale sufletului viitoarei mămici. Datoria lor
este să se îngrijească de bunăstarea medicală a mamei, de
intervențiile necesare sau vitale. Ei trebuie să fie prezenți
în special în apropierea expulziei, atunci când travaliul se
desfășoară fără patologii preexistente.
3. Nastere naturală sau cezariană?
Oricum alege să nască, femeia ar trebui să se gândească la
împlinirea ei sufletească și la limitele ei fizice, pe care
le poate provoca în timpul travaliului sau și le poate asuma
și accepta pe deplin, printr-o naștere prin cezariană.
Nașterea e ideal să fie împlinitoare. O naștere naturală
poate fi la fel de împlinitoare ca o cezariană și invers, o
naștere naturală poate fi la fel de traumatizantă ca o
cezariană. Depinde de resursele și limitele personale și de
curajul cu care îți asumi decizia. Dacă alegeți cezariană
însă, varianta cea mai apropiată de natură, ar fi o cezariană
la cald, care înseamnă că aceasta se face după începerea
travaliului. Aici, intervenția în dezvoltarea copilului este
minimă și cel puțin, ziua nașterii nu este prematură. Din
punctul meu de vedere și subliniez că este strict o viziune
personală, orice naștere înainte de data aleasă de corp și
copil, este prematură – înainte de timpul ei. Am lucrat
personal cu o mamă care s-a dat jos de pe masa de operație la
38 de săptămâni de sarcina.
Medicul îi spusese că în condițiile de pandemie, e mai bine
să nască atunci, prin cezariană. Simțul ei interior însă a
forțat-o pur și simplu să se dea jos de pe masă, când
anestezistul se pregătea de înțepătura. De atunci și până la
nașterea ulterioară a copilului au mai trecut 3 săptămâni!!!
O perioada de 3 săptămâni înseamnă enorm in dezvoltarea
copilului, din toate punctele de vedere.
4.Cum alegem medicul pentru urmărirea sarcinii și a nașterii?
Dacă urmează să nașteți prin cezariană la cald, fără
patologii, puteți naște cu orice medic despre care aveți
referințe bune. Dacă nașterea dumneavoastră implică o
cezariană la rece, însoțită de patologii, atunci căutați
medicul obstetrician specializat clar în problema cu care vă
confruntați.
Dacă însă doriți o naștere naturală, cu finalitate
împlinitoare, sugestia mea este să faceți o listă, inițial,
cu câteva valori pe care v-ați dori că acesta să le dețină:
Respect pentru deciziile dumneavoastră. Poate accepta
simplu, cu felicitări, orice decizie luați sau poate să va
întrebe motivațiile pentru care luați acele decizii și să
completeze cu încurajări.
Empatie reală manifestată prin cuvinte : „va înțeleg”, „și
eu dacă aș fi în locul dumneavoastră mi-aș pune întrebări”,
explicarea a ceea ce urmează să facă în timpul unor
controale de rutină.
Căldură : va poate întâmpină cu o mâna pe umăr sau va poate
conduce la ușa cu un zâmbet
 Simplitate : explică simplu, pe înțelesul dumnavoastra,
va întreabă dacă aveți nelămuriri.
Seriozitate: dacă nu este de garda când nașteți, va poate
susține dorințele în față medicului de garda?
Curaj: prezintă circulară de cordon, greutatea mare la
naștere, îmbătrânirea placentei sau abundență de lichid
amniotic care pe probleme reale și recomandări de
cezariană sau are curajul să explice în detaliu și să
încurajeze normalitatea și frecvența ridicată a acestor
Nu de puține ori, femei care s-au lăudat cu medici pro
naștere naturală, au sfârșit cu cezariană, pentru că:
Medicul avea petrecere/nuntă în afara orașului ;
Trebuia să plece în concediu;
Se termina garda și trebuia să încheie și nașterea
Din păcate, acestea sunt situații REALE, de domeniul
incredibilului, însă se întâmplă mult prea des, pentru
viitorul umanității. Femeia nu este deranjată de
intervenții în sine, ci de faptul că este mințită, pentru
că acestea să se întâmple, pentru că este presată, umilită
de cele mai multe ori dacă refuză, se adâncește în
vinovăție și incertitudine, aspecte care nu ajută cu nimic
curgerea naturală a travaliului.
5.Este în România o situație specială sau sistemul este
defect la nivel mondial?
Îndrăznesc să spun că mentalitatea intervenționistă este
mondială și derivă din necesitatea sistemului de a aduce
profit și nevoia umană, a personalului medical, de a salva, de
a ajută. Excepțiile sunt însă excepții, după cum le este și
denumirea și umanitatea s-a retras undeva în umbra sistemului
medical. Ca medic, este greu să-ți păstrezi integritatea într-
un spital unde ești împotriva curentului dacă nu intervii cu
nimic într-un travaliu fără patologii și mai ales, nu ai
sprijinul unor moașe bine pregătite.
Există țări în lume, unde se naște încă demn, cu respect și
consimțământ informat al mamei. Enumăr aici Olanda, Suedia,
Franța, Germania, America, unde există moașe, unde acestea au
un statut și un cadru legal care le permite nu doar să practice
în case de naștere ci și să creeze comunități minunate de
educare și suport pentru proaspetele mame, care trec prin
momente grele.
În România sunt câteva spitale unde o mâna de specialiști, atât
medici cât și moașe și asistente medicale, fac diferența între
o naștere traumatizantă și una împlinitoare: Maternitatea
Filantropia București, Maternitatea de stat din Miercurea Ciuc,
Medicover București, Armonia Constanța unde se poate naște și
în apă, Euclid Oradea, cu aceeași opțiune de naștere în apă,
Spitalul Premiere Timișoara.
Fiind în era digitală, Facebook abundă de comunități de femei
care au trecut prin experiență nașterii, la stat sau la privat
și resursele pot fi reale, de mare ajutor. Poveștile lor sunt
emoționante și detaliate.
Cum nasc? Nașteri împlinitoare
CUNOAȘTE
ECHIPA DE
SPECIALISTI
 Dr. Neurolog Pediatru Maria Lupu este medic rezident neurolog pediatru în
cadrul Spitalului de copii "Dr. Victor Gomoiu" București. A absolvit
Facultatea de Medicină la Universitate de Medicină și Farmacie "Iuliu
Hațieganu", din Cluj-Napoca iar în prezent este doctorand al Universității
de Medicină și Farmacie Carol Davila, din București. A participat ca
voluntar în cadrul mai multor organizații non-profit în acțiuni de
strângere de fonduri, târguri caritabile pentru copii cu suferințe
neurologice și în organizarea de conferințe medicale. După ce a devenit
mamă, Dr. Maria Lupu a decis să împartă și cu alți părinți informațiile și
cunoștințele acumulate în tot acest timp. Motiv pentru care în prezent, cei
interesați îi pot urmări sfaturile și online, pe conturile de socializare
"neuro_ped".

Kinetotearpeut Vasile Simona este absolventă a Facultății de

Kinetoterapie din cadrul ANEFS. Pregătirea profesională și dobândirea
abilităților au însemnat ani de studiu, precum și participarea la
numeroase conferințe și traininguri pe tematică medicală. A practicat
kinetoterapia în diverse clinici, acumulând în timp o vastă experiență
în reabilitarea pacienților după accidente, leziuni și accidente
vasculare cerebrale, gimnastică pre și post natală, fizioterapie cu
pacienți răniți și / sau post-traumatici.
Diana Vochin este blogger culinar și creator de conținut de parenting pe
pagina de Instagram Emelicious.food. Această pagină a luat naștere din
pasiunea pentru gătit, pe care Diana a descoperit-o de puțin timp, abia
la 30 ani, odată cu începerea diversificării fetiței.
A simțit că alimentația bebelușilor este un subiect de interes, așa că a
început să fotografieze farfuriile pe care le pregătea pentru fetița ei
și să le posteze pe Instagram, ca inspirație pentru mămici, tătici și
bunici. Cu timpul, pagina s-a dezvoltat și pe mâncare pentru copiii mai
mari și adulți, precum și pe experiențele personale de educație cu
blândețe.
Deși meseria ei nu are legătură cu zona de blogging culinar, postează
constant pe Emelicious.food din pasiune și pentru energia pozitivă pe
care o primește zilnic de la oamenii care o urmăresc.

Eliza Stan este medic stomatolog pediatru pentru copiii de toate varstele
si mama unui baietel de 6 ani. Este absolventa a U.M.F. Carol Davila-
Bucuresti, promotia 2011, iar de aproape 5 ani lucrează exclusiv cu
copiii, atât în cadrul Clinicilor Dr. Leahu din Bucuresti cat si ca medic
voluntar al cabinetului mobil de stomatologie "Zana Merciluta". Crede ca
misiunea ei in cabinetul de stomatologie este aceea de a-i ajuta pe cei
mici sa aiba un zambet sanatos (pana la urechi) si sa-i determine pe
viitorii adulti sa vina la dentist cu placere, fara a simti anxietatea
specifica vizitei la medicul stomatolog. Eliza se axeaza întotdeauna pe
bunăstarea fizică și emoțională a pacienților ei , empatizand cu ei si
creand prietenii care, crede ea, vor dura o viata.
 “Încă de la început, ne-am dorit ca Baby Needs să fie
un nume de referință în materie de produse destinate
PRIMUL EBOOK BABY NEEDS
îngrijirii copilului. Astăzi o spunem asumat că este mai
mult de atât, o comunitate unită și o sursă sigură de
unde părinții pot afla informații utile.
Dincolo de faptul Baby Needs este o platfomă de
produse și accesorii necesare creșterii copiilor, ne simțim
cumva datori să contribuim și la promovarea unui mediu
online sănătos, prin care părinții să beneficieze de
informații corecte din punct de vedere medical."

-Paul Mihalache, General Manager-

Dă eBook-ul mai departe: