Oile

Oaia domestică (Ovis aries) este o

specie de mamifere rumegătoare, copitate,
domesticite, crescute pentru lână, piele,
carne și lapte, având cea mai largă
distribuire în lume dintre animalele
domestice, putând fi găsite în aproape toate
țările lumii.

Caracterizare generală
Oaia domestică, cea mai comună
specie a genului Ovis, descinde foarte
probabil din specia de muflon sălbatic din
sudul central și sud-vestul Asiei.
Oile sunt animale copitate, având
copita despicată în două.
Ele sunt animale rumegătoare, cu
dinții incisivi superiori lipsă și cu un
stomac cu patru compartimente-vezi
artiodactil.
Oile și berbecii au coarne scobite,
neramificate, care nu le cad. Coarnele
berbecului sunt masive și curbate spiralat.
Coarnele femelei adult sunt scurte și foarte puțin curbate.
Oile au un bot lung, destul de îngust și urechi ascuțite. Lungimea oii este, în
medie, 1,5 m, având o coadă scurtă și un adult poate cântări de la 75-200 kg. În
sălbăticie animalele sunt alergători sprinteni și cățărători.
Au fost create peste 800 de rase de oaie domestică. Rasele sunt adaptate de la
deșert la condițiile tropicale.

Oile oferă
 piele și lână pentru îmbrăcăminte și covoare.
 carne de miel, de oaie și de berbec
 lapte pentru băut, pentru brânză și alte produse lactate
 Clasificarea oilor
Oile Suffolk, oi de dimensiune medie, rasă de carne cu capul negru, care
alcătuiesc 60% din populaţia de oi a Statelor Unite

Rasele de lână
Aproape jumătate din populația de oi este crescută pentru lână. Aceste oi sunt
adaptate la condițiile semiaride și sunt caracterizate de dimensiuni medii, cu
capacitatea de a produce mari cantități de fibre de lână, având diametru de
maximum 20 micrometri. În număr mare în Australia, Noua Zeelandă, America de
Sud și vestul Statelor Unite, cele mai multe oi din acest tip aparțin rasei merinos,
care își are originea în zona mediteraneană și s-a concentrat în Spania. Oricum,
rasa a fost modificată și adaptată la condițiile din diferite țări, și diferitele subtipuri
sunt combinate de obicei cu numele țării în care trăiesc, de exemplu merinos
australian. Rasa Rambouillet, similar cu merinosul, este cealaltă rasă majoră a oii
cu lână fină.

Rasele de carne
Oaia de carne se regăsește în rasele cu lână medie sau lungă. 15 % din
populația globală de oi este crescută pentru carne. Între rasele cu lână de
dimensiuni medii se numără rasele Suffolk, Hampshire, Shropshire, Southdown,
Dorset, Isle-de-France, Cheviot, și Oxford; iar cele cu lână lungă sunt rasele
Leicester, Lincoln, Cotswold, și Romney Marsh.

O pereche de oi rasa merinos, Australia

Oaia nordică cu coadă scurtă, similară cu cea cu lână de dimensiuni medii, se
găsește în principal în Scandinavia. Aceste oi formează 3 % din populația de oi din
lume și sunt caracterizate de înalte rate ale reproducerii. Ele sunt în prezent folosite
experimental, la scară redusă, în Statele Unite, la încrucișarea cu alte specii pentru
a crește numărul de miei născuți.
Oaia cu coadă grasă
Aceste oi sunt numite așa fiindcă pot depozita mari cantități de grăsime în
coadă și în regiunea crupei. Ele sunt crescute în principal pentru capacitatea de a
produce lapte superioară altor rase; lâna lor, oricum este aspră, grosolană, fiind
folosită în principal la confecționarea de covoare. Oaia cu coadă grasă se găsește în
principal în regiunile extrem de aride ale Africii, în Orientul Mijlociu și Asia și
reprezintă 25 % din populația totală de oi. Principalele rase sunt Awassi, Bakhtiari,
Karakul, și Karamon. Pieile mieilor nou-născuți din rasa Karakul sunt folosite la
manufacturarea așa-numitelor haine de blană persană.
Oile păroase
 În ansamblu, oile domestice sunt mult mai lânoase decât suratele lor sălbatice,
dar anumitor rase le lipsește lâna și sunt acoperite de păr. Ele se găsesc în regiunile
tropicale și sunt folosite pentru carne. Între speciile acestui tip se numără oaia cu
burtă neagră Barbados, oaia persană cu capul negru și rasa Peliquey.
Distribuția oilor în lume
În 2003 populația de oi era estimată la 1,03 miliarde de capete. Țările
crescătoare de oi, în ordine descrescătoare, sunt: China (157 330 000), Australia
(94 500 000), India (62 500 000), Iran (54 000 000), Sudan (47 000 000), Noua
Zeelandă (40 065 000), Regatul Unit al Marii Britanii (35 500 000), Africa de Sud
(29 100 000), Turcia (25 000 000), și Pakistan (24 700 000).
Termeni specifici
Un agneau Lincoln Longwool montrant sa lourde toison

Ca denumire regională din Transilvania și Banat se folosește termenul

păcuină, iar un termen arhaic este marială. Crescătorii de oi folosesc denumiri
diferențiate pentru a desemna exemplarele speciei:

berbec/berbeci pentru masculii speciei capabili de reproducere,

batal/batali pentru masculii speciei castrați în vederea îmbunătățirii calității
cărnii și a lânii,
arete/areți pentru un berbec de prăsilă,
oaie/oi pentru femela capabilă de reproducere,
mioară/mioare pentru oile de până la doi ani, care încă nu au fătat,
miel/miei, uneori chiar mială/miale, pentru desemnarea exemplarelor tinere
în general, sau diferențiat după sex.

Un grup de oi se numește turmă de oi.

Coarnele

De regulă, berbecii au coarne, iar oile nu au (sunt ciute). De exemplu: [1]

La rasa Țigaie, berbecii au coarne mari, cu lungimea de 60-70 cm, răsucite

în una sau două spirale. Există și berbeci ciuți sau cu coarne rudimentare, denumite
melci. Oile sunt, de regulă, lipsite de coarne, dar 16-18% din efectivul total au
coarne rudimentare sau coarne mici nespiralate.
La rasa Țurcană, berbecii au coarne mari purtate lateral, răsucite în una sau
două spirale. Oile sunt ciute, dar circa 15-20% din oi au coarne mici.