Oglinda oarba

Poezia "Oglinda oarba" face parte din volumul de poezii "Culoarul

somnului" (1944) si cuprinde imaginea bizara a omului dezmembrat de o
"oglinda oarba" a lumii, metamorfozabil pana intr-atat, incat elementele
organice se contopesc cu cele anorganice: "Firul de sange care imi iese din
buzunar/ firul de lana care imi iese din ochi/ firul de tutun care imi iese din
urechi/ firul de flacari care imi iese din nari." Filamentele de materie genereaza
un spectacol contrastant, alcatuit din elemente opuse, asociate numai printr-o
lipsa de logica a semanticii textului, in ciuda unei sintaxe ireprosabile. Tutunul,
sangele, lana si flacarile constituie o tetrarhie, fiind aproape similare cu cele
patru stihii ale naturii, intr-o forma originala insa.
Impresia despre imaginea astfel descrisa a poetului poate fi de
stupoare amestecata cu admiratie, insa realitatea este alta, pentru ca se
pregateste o agresiune a simturilor, o u-gresiune fantastica. Noaptea Sfantului
Bartolomeu a simturilor incepe tocmai prin aceasta perceptie gresita pe care o
au trecatorii despre poet: "Tu poti crede ca urechile mele fumeaza/ dar
oamenii au ramas tintuiti in mijlocul strazii/ pentru ca in noaptea asta se vor
vopsi in negru toate statuile/ si va fi insomnia mea aceea pe care o vei
cunoaste/ o insomnie oarecare de creta si de argila/ o insomnie ca o soba sau
ca o usa/ sau mai bine ca golul unei usi/ si in dosul acestei usi vreau sa vorbim
despre memorie." Insomnia noptii duce la stergerea amintirilor, la o privire
oarecare, indiferenta, aruncata asupra imaginilor create. Memoria se sterge in
aceasta noapte valpurgica, singura forma de manifestare fiind aceea a
simturilor: "vreau sa ma mirosi ca pe-o fereastra/ vreau sa ma auzi ca pe un
arbore/ vreau sa ma pipai ca pe o scara/ vreau sa ma vezi ca pe un turn."
Simturile se multiplica, se preschimba, se amalgameaza intr-un
tot, iar senzatia persistenta este de tablou suprareal si fantastic, de intrare intr-
o regiune a spatiului cu proprietati aparte, lucrurile si oamenii acoperindu-se
de culoarea negru, vopsiti de un inopinat mester anonim.
Tente si motive ale poeziei "Oglinda oarba"
• Personajul suprarealist, vazut ca o contopire a simturilor intr-
unui singur, monstruos dezvoltat.
• Sfarsitul lumii, prin vopsirea tuturor lucrurilor in negru, prin
obtinerea unei singure culori.
• Stergerea memoriei colective si dobandirea unei sinestezii
primare, care permite o noua vizualizare a fiintei.
• Cele patru forte primordiale ale lumii, simbolizate intr-un nou
registru. Legendele despre Cei Patru Mesteri Zidari sunt vechi si au
corespondente in fizica moderna: forta tare, slaba, electromagnetica si
gravitationala.