Ghicitori de iarnă

Au sosit din depărtări,

La Iisus, cu trei comori. (Craii de la Răsărit)

Singur nu are putere,

Dar cernut cu mulţi, se-aşterne. (Fulgul de Zăpadă)

Pe geam făureşte flori,

Iar în obrăjori, bujori. (Gerul)

Dumnezeu Se joacă,

Stele din cer pleacă. (Ninsoarea)

Anotimp iubit,

Alb, împodobit. (Iarna)

Este om, dar nu vorbeşte,

La căldură, se topeşte. (Omul de Zăpadă)

Cântec de iarnă,
Vesteşte-o taină. (Colindul)

Primii care-au cunoscut

Că Mesia S-a născut. (Păstorii)

Te transportă fără cai,

Nu-i maşină, nici tramvai,

În ea, numai iarna stai. (Sania)

Din lume, cel mai bogat,

Darurile ne-a lăsat! (Moş Crăciun)

Oglindă, oglinjoară,

Du-mă mai departe, iară! (Gheaţa)

Fără el, iute tuşeşti,

Pune-l la gât, că răceşti! (Fularul)

El zăpada răscoleşte

Şi obrajii înroşeşte. (Viscolul)

Străluceşte-n crengi de brad,

Ca o rază-nfăşurând. (Beteala)

S-a născut în ieslea sfântă,

Îngerii colinde-I cântă. (Pruncul Iisus)

Iarna ei vestesc

Pe Pruncul Ceresc. (Colindătorii)

Pe magi i-a călăuzit

Până la Ierusalim. (Steaua)

De Irod au fost ucişi,

Însă Pruncul... n-a fost prins. (Pruncii din Betleem)

Cine vine cu steluţe

Albe-n frunte
Dinspre munte?
(iarna)

A venit baba din munţi

Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând poveşti
Flori de gheaţă la fereşti.
(iarna)

Mic şi bun de gură

Să-l opreşti nu poţi;
Nu-l adapă nimeni
I-adapă pe toţi.
(izvorul)

Urlu şi mă învârtesc
Pe drumeţi îi îngrozesc.
(viscolul)

Albă ca creta
Moale ca lâna
Uşoară ca pana
Piere ca spuma.
(zăpada)

Moale, albă şi pufoasă

Pentru câmp e haină groasă.
(zăpada)